Au fost prezentate celebrările pentru cei optzeci de ani ai postului Radio Vatican
O fericită coincidenţă cu aniversarea a 150 de ani de la naşterea ziarului "L'Osservatore romano"
"Înconjurul lumii în optzeci de ani" este sloganul celebrărilor prevăzute pentru aniversarea postului Radio Vatican (1931-2011), care sunt prezentate joi, 10 februarie, în sala de conferinţe din Muzeele Vaticane. Intervin cardinalul Giovanni Lajolo, preşedintele Guvernatoratului, asesorul Secretariatului de Stat, iezuitul Federico Lombardi, director general al postului de radio pontifical, Antonio Paolucci, directorul Muzeelor. Împreună cu o sinteză a intervenţiei cardinalului şi cu o schemă informativă despre istoria postului Radio Vatican, publicăm integral textul Monseniorului asesor.
De Peter Bryan Wells
Sunt onorat să reprezint astăzi Secretariatul de Stat, la comemorarea a 80 de ani de la întemeierea postului Radio Vatican, care şi-a început slujirea de vestitoare a cuvântului lui Dumnezeu, a învăţăturii Sfântului Părinte şi a magisteriului autentic al Bisericii în anul 1931, o fericită coincidenţă cu împlinirea a 150 de ani de la naşterea ziarului "L'Osservatore romano".
Nu vă ascund o anumită emoţie şi chiar o anumită teamă vorbind cu voi astăzi, nu numai pentru că relaţia dintre Radio Vatican şi Secretariatul de Stat este constitutivă - aşa cum afirmă Statutul postului de radio: "Radio Vatican, prin conţinutul programatic, doctrinal şi informativ, este deţinut de către Secretariatul de Stat [... care] exercită supravegherea asupra postului de radio, care este ţinut să respecte cu grijă directivele care îi sunt date" (articolul 2.1 din Statutul Radioului Vatican din 1 septembrie 1995) - dar şi pentru că, aşa cum indică Statutul însuşi, marele public asociază cu uşurinţă conţinuturilor elaborate de Radio Vatican un caracter de autoritate, deci este necesar să i se asigure "sintonia deplină cu magisteriul şi cu activitatea Scaunului Apostolic" (articolul 2.2 din Statutul Radioului Vatican din 1 septembrie 1995). Tocmai pentru aceasta, îmi dau seama cât de exaltantă şi angajantă a fost misiunea desfăşurată până acum de postul de radio. Deci fără îndoială sunt justificate şi fericite celebrările obiectivelor importante obţinute în 80 de ani de activitate.
Permiteţi-mi să mă asociez la ele, propunând o scurtă reflecţie centrată mai mult pe provocările viitorului, întărite de succesele din trecut, pentru ca acestea din urmă să nu trăiască numai în amintirea noastră, ci să fie stimulente pe drumul care se deschide în faţa noastră.
Cu toţii suntem conştienţi că în lumea mass-mediei de astăzi este în desfăşurare o adevărată revoluţie. Aşa cum a subliniat recent Sfântul Părinte în Mesajul său pentru a 45-a Zi Mondială a Comunicaţiilor Sociale (24 ianuarie 2011): "Noile tehnologii nu schimbă numai modul de a comunica, ci comunicarea în ea însăşi [...]; suntem în faţa unei vaste transformări culturale [...], se naşte un nou mod de a învăţa şi de a gândi, cu oportunităţi inedite de a stabili relaţii şi de a construi comuniune".
Această răsturnare, atât tehnică precum şi culturală, implică direct postul radiofonic fie în ceea ce priveşte aspectele tehnologice, fie în ceea ce priveşte aspectele de conţinut. Mass-media clasice, printre care radioul, nu pot să ignore puterea şi caracterul pătrunzător al new media. Să ne gândim că un studiu recent a identificat un sindrom de obişnuinţă cu telefonul celular (mobile addiction) care, de când au apărut smart phones, poate să ajungă la niveluri aşa de înalte încât să ajungă să impună celui care suferă de el mai degrabă să renunţe la mâncare decât să se despartă de instrumentul care îi permite să primească şi să trimită SMS-uri şi telefoane (cf. http://www.digitaltrends.com/mobile/top-10-signs-of-cell-phone-addiction/). Apoi să ţinem cont de faptul că ieşirile în evidenţă ale lui Nielsen în ţările occidentale arată că în rândul publicului mai mic de 35 de ani, orele petrecute pentru a naviga pe internet depăşesc cu mult cele petrecute în faţa unui televizor (cf. http://www.nielsen.com/us/en/insights/pressroom/2008/nielsen_report
s_tv.html). În afară de asta, se poate vedea că şi în sfera publică new media au catalizat fenomene sociale de masă cum ar fi "Manifestation de la Honte" în Belgia şi "Révolution de Jasmin" în Tunisia. Aceste evenimente arată că reportajele postului radiofonic nu pot să nu ia în considerare apariţia unei serii de alte instrumente tehnologice, de la Podcast la I-Pad, de la Social Networks cum este Facebook la Instant Messaging cum este Twitter. Noile mijloace de comunicare trebuie considerate ca interlocutori şi nu concurenţi. Radioul să privească la new media ca o oportunitate şi nu ca o ameninţare. Aici se află spiritul de "convergenţă" între mass-media indicat de Sfântul Părinte în discursul adresat conducătorilor şi angajaţilor de la Centrul de Televiziune Vatican, la 18 decembrie 2008.
Comentând cum dispar graniţele între competenţele diferitelor mass-media şi cum în acelaşi timp sinergiile lor cresc, Benedict al XVI-lea se exprima astfel: "Astăzi Internetul cheamă la o integrare mereu crescândă a comunicării scrise, sonore şi vizuale, şi provoacă deci la lărgirea şi intensificarea formelor de colaborare între mass-media care sunt în slujba Sfântului Scaun". Pentru a reuşi în acest scop va fi necesar to think outside the box: să gândim în afara schemelor. A nu vedea radioul, televiziunea, internetul, ziarele ca mijloace de sine stătătoare, cu competenţe stabilite, ci a le vedea ca nişte cercuri care trebuie întretăiate, unite.
Pentru Radio Vatican această convergenţă va avea un prim efect benefic: acela pe planul economic. De fapt, folosirea de noi tehnologii permite o maximizare a rezultatelor. Sunt conştient cât este de dificil a vorbi despre aceste teme şi sunt de asemenea foarte conştient cât de mult a reuşit să facă Radio Vatican, faţă de concurenţii publici şi privaţi.
Cu siguranţă, Radio Vatican se inserează în contextul unui proces de informare integrată care prevede new media şi toate posibilităţile pe care le oferă. Noile mijloace de comunicare, folosite în mod inteligent şi integrate în mod înţelept cu structurile existente, pot să fie vehicule importante pentru transmiterea mesajului radioului, asigurând răspândire foarte mare cu costuri extrem de reţinute. Să ne gândim numai la modul cum hub-urile sau web streaming permit, cu costuri mult mai măsurate, o distribuire a informaţiei mult mai rapidă şi cu siguranţă mai capilară. Motivul principal care trebuie să determine Radio Vatican să îmbrăţişeze noi mijloace şi tehnologii de difuzare nu trebuie găsit totuşi nici exclusiv, nici în mod deosebit în eficienţa economică pe care ele o promit.
Fenomenul de convergenţă a mass-media clasice cu new media - în mod specific, dar nu numai ea, confluenţa între radio şi internet - trebuie considerată ca transformare inevitabilă care va da naştere la un nou rol specific la reportajului radiofonic, în contextul unui sistem informativ total transformat. Nu e vorba de a-i lua radioului propria funcţie de a ajunge la cei care se folosesc de acest mijloc, cât mai ales de a o face prin intermediul new media capabilă să răspundă la aşteptările ascultătorilor tot mai sensibili la informaţie. Cred că un nou concept de radio se naşte şi provine din trei consideraţii. Prima este că radioul este un mijloc mai flexibil faţă de celelalte şi poate găsi platforme mediale de distribuire foarte uşor. A doua este că radioul este un medium pătrunzător, dar nu invadator, pentru că vocea, contrar imaginii, îl înconjoară pe ascultător şi îl cufundă într-un ambient sonor lăsându-i spaţiul său. A treia este că radioul este un mass-media de relaţie şi de intimitate, un loc pentru interioritate, responsabilitate, şi nu exterioritate şi aparenţă, pe care le vehiculează în schimb imaginile. Convergenţa dintre radio şi new media nu va denatura esenţa comunicării radiofonice, ci o va potenţa. În cazul specific al Radioului Vatican, convergenţa cu noile mass-media va cuprinde două procese complementare. Primul proces se referă la armonizarea muncii Radioului Vatican cu celelalte mijloace de comunicare vaticane. Al doilea proces se referă la raporturile postului radiofonic al Sfântului Scaun cu celelalte radiouri catolice din lume.
Primul proces a fost deja întreprins cu determinare de mass-media vaticane: dovadă sunt zonele de colaborare dintre Centrul de Televiziune Vatican, Consiliul Pontifical al Comunicaţiilor Sociale şi chiar Radio Vatican. Însă aceste dezvoltări sunt doar nişte prime etape ale unui fenomen mai global şi mai extins care să înzestreze Sfântul Scaun cu o prezenţă stabilă în lumea new media.
Al doilea proces este şi mai specific: Radio Vatican are rolul de exemplu, de far, de călăuză pentru toate celelalte posturi radiofonice catolice. Folosirea de noi instrumente tehnologice va putea asigura deci ca Radio Vatican să fie un furnizor de idei şi de reportaje confraţilor săi şi în acelaşi timp să fie un instrument graţie căruia reportajele de la radiourile catolice locale să poată fi împărtăşite la nivele globale. Pentru a reuşi în această provocare dificilă va trebui continuat în direcţia - deja întreprinsă de mult timp - unui nou raport organic al Radioului Vatican cu radiourile catolice din lume, un raport care astăzi este posibil întocmai graţie noilor tehnologii.
Natura acestui nou raport îşi are propria rădăcină în rolul specific încredinţat Radioului Vatican, acela de a fi o parte integrantă a instrumentelor aflate la dispoziţia Sfântului Scaun pentru evanghelizare. Aşa cum explica Sfântul Părinte în discursul său adresat participanţilor la Congresul Internaţional pentru responsabilii radiourilor catolice la 20 iunie 2008: "Din cauza legăturii sale cu cuvântul, radioul participă la misiunea Bisericii şi la vizibilitatea ei, dar în acelaşi timp dă naştere la un nou mod de a trăi, de a fi şi de a face Biserica".
Biserica fiind prin natura ei universală, Radio Vatican are deci o misiune universală. El răsună în peste patruzeci de limbi şi se propune ca instrument prin excelenţă pentru a dialoga cu culturi şi religii diferite. Tocmai pentru aceasta, vouă, lucrători de la Radio Vatican, vă este cerută o actualizare continuă: tehnică, profesională şi culturală.
Tocmai pentru aceasta, noile instrumente de comunicare pot să fie deosebit de utile, deoarece în ele se află cheia pentru obţinerea unei adevărate globalităţi. Mă gândesc la capacitatea de a ajunge cu o ştire sau o idee la milioane de persoane direct pe propriul telefon celular, sau la capacitatea de a asigura un mesaj în timp real celor care trăiesc în zone de război sau sub regimuri mai dure. A evangheliza înseamnă şi a înfrunta dificultăţile la care este supusă Biserica. Radio Vatican trebuie să fie glasul Bisericii pentru a-i contrasta pe cei care afirmă că Biserica nu este capabilă să se reînnoiască în interiorul ei, demonstrând în schimb voinţa neobosită de purificare manifestată de păstorul ei suprem. Radio Vatican trebuie să fie glasul care promovează libertatea religioasă pe planetă. Radio Vatican trebuie să fie glasul care cheamă la dialog şi la înţelegere într-o lume care recurge tot mai mult la ură şi la violenţă pentru a rezolva conflictele.
Noi, toţi cei prezenţi aici, ştim că pentru a reuşi să fie acest glas new media sunt absolut indispensabile. Astăzi publicitatea, articolele din ziare şi chiar talk show-rile au lăsat spaţiu la blogs, la buzz şi la going viral. O ştire încă înainte de a ajunge la mass-media clasice este lucrată şi modificată şi noi mecanisme plăsmuiesc şi influenţează opinia publică încă de la începutul ei, pentru a o face apoi importantă, planetar sau a o face să moară şi să dispară.
Nu mai este suficient a fi în direct, a publica, a scrie. Astăzi trebuie să fim prezenţi în forumuri, să actualizăm web pages, pentru a putea ajunge la o lume tot mai înfometată de ştiri. Cu alte cuvinte, a nu avea la propria dispoziţie noi mijloace tehnice sau a nu şti despre instrumente la avangardă implică faptul ca mesajul comunicat să ajungă târziu, rău şi chiar în mod inutil.
Sfântul Părinte, în Mesajul citat mai sus pentru a 45-a Zi Mondială a Comunicaţiilor Sociale, ne-a amintit că new media "contribuie la dezvoltarea de noi şi mai complexe forme de conştiinţă intelectuală şi spirituală, de conştiinţă împărtăşită". Deci este indispensabil pentru Radio Vatican să continue să se adapteze la aceste noi mijloace dacă vrea să fie motorul noilor forme de conştiinţă, cu alte cuvinte: al unei noi culturi.
Dacă ne gândim bine, dezvoltarea unei noi culturi care se întemeiază pe o relaţionalitate specifică este tipică Bisericii. Oare nu Biserica Catolică a fost primul network social global? Cu mult înainte ca new media să existe, limbajul liturgic, valorile creştine, modul de a concepe omul îi uneau pe catolicii din toată lumea, oricare era cultura, limba, vârsta, rasa sau nivelul lor economic. Globalizarea mediatică nu ne poate înfricoşa pentru că noi am fost primii ei artizani.
(După L'Osservatore romano, 11 februarie 2011)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
