"Ne-a strălucit o zi sfântă: veniţi neamuri şi adoraţi-l pe Domnu; astăzi a coborât pe pământ o lumină mare" (Liturghia din ziua de Crăciun, Aclamaţie la Evanghelie)
Iubiţi fraţi şi surori! "Ne-a strălucit o zi sfântă". O zi de mare speranţă: astăzi s-a născut Mântuitorul omenirii! Naşterea unui prunc aduce în mod normal o lumină de speranţă celor care-l aşteaptă trepindând. Atunci când s-a născut Isus în peştera din Betleem, o "lumină mare" a apărut pe pământ; o mare speranţă a intrat în inima celor care-l aşteptau: "lux magna", cântă liturgia din această primă zi de Crăciun. Desigur nu a fost "mare" în maniera acestei lumi, pentru că primii care au văzut-o au fost numai Maria, Iosif şi câţiva păstori, apoi magii, bătrânul Simeon, profetesa Ana: cei pe care Dumnezeu i-a ales dinainte. Şi totuşi, în secretul şi în tăcerea din acea noapte sfântă, s-a aprins pentru orice om o lumină splendidă care nu apune; a venit în lume marea speranţă aducătoare de fericire: "Cuvântul s-a făcut trup şi noi am văzut gloria lui" (In 1,14).
"Dumnezeu este lumină - afirmă sfântul Ioan - şi în el nu este întuneric" (1In 1,5). În Cartea Genezei citim că, atunci când a apărut universul, "pământul era fără formă şi pustiu şi întunericul acoperea abisul". "Dumnezeu a spus: Să fie lumină! Şi a fost lumină" (Gen 1,2-3). Cuvântul creator al lui Dumnezeu - Dabar în ebraică, Verbum în latineşte, Logos în greacă - este lumină, izvor al vieţii. Toate au fost făcute prin intermediul Logosului şi fără el nimic nu a fost făcut din tot ceea ce există (cf. In 1,3). Iată de ce toate creaturile sunt în mod fundamental bune şi poartă în ele amprenta lui Dumnezeu, o scânteie din lumina lui. Totuşi, atunci când s-a născut Isus din Fecioara Maria, însăşi lumina a venit în lume: "Dumnezeu din Dumnezeu, lumină din lumină", mărturisim în Crez. În Isus Dumnezeu a asumat ceea ce nu era rămânând ceea ce era: "Atotputernicia a intrat într-un trup de copil şi nu a fost înlăturat de la conducerea universului" (cf. Augustin, Sermo 184, 1 despre Crăciun). S-a făcut om cel care este creatorul omului pentru a aduce lumii pacea. Pentru aceasta, în noaptea de Crăciun, cetele de îngeri cântă: "Mărire în cer lui Dumnezeu şi pace pe pământ oamenilor de bunăvoinţă" (Lc 2,14).
"Astăzi a coborât pe pământ o lumină mare". Lumina lui Cristos este aducătoare de pace. La Liturghia de noapte liturgia euharistică a început chiar cu această cântare: "Astăzi adevărata pace a coborât la noi din cer" (Antifonul de intrare). Mai mult, numai lumina "mare" apărută în Cristos poate dărui oamenilor pacea "adevărată": iată de ce orice generaţie este chemată s-o primească, să-l primească pe Dumnezeu care la Betleem s-a făcut unul dintre noi.
Acesta este Crăciunul! Eveniment istoric şi mister de iubire, care de peste două mii de ani interpelează bărbaţii şi femeile din orice epocă şi din orice loc. Este ziua sfântă în care străluceşte "marea lumină" a lui Cristos aducătoare de pace! Desigur, pentru a o recunoaşte, pentru a o primi este nevoie de credinţă, este nevoie de umilinţă. Umilinţa Mariei, care a crezut în cuvântul Domnului şi a adorat cea dintâi, aplecată asupra ieslei, rodul sânului ei; umilinţa lui Iosif, om drept, care a avut curajul credinţei şi a preferat mai curând să asculte de Dumnezeu decât să-şi apere propria reputaţie; umilinţa păstorilor, a păstorilor săraci şi anonimi, care au primit vestea mesagerului ceresc şi au ajuns în grabă la peşteră unde l-au găsit pe pruncul abia născut şi, plini de uimire, l-au adorat lăudându-l pe Dumnezeu (cf. Lc 2,15-20). Cei mici, cei săraci cu duhul: iată protagoniştii Crăciunului, ieri ca şi astăzi; protagoniştii din totdeauna ai istoriei lui Dumnezeu, constructorii neobosiţi ai împărăţiei sale de dreptate, de iubire şi de pace.
În tăcerea nopţii din Betleem Isus s-a născut şi a fost primit de mâini grijulii. Şi acum, în acest Crăciun al nostru, în care continuă să răsune vestea fericită a naşterii sale răscumpărătoare, cine este gata să-i deschidă uşa inimii? Bărbaţi şi femei din această epocă a noastră, Cristos vine şi la noi să aducă lumina, vine şi la noi să dăruiască pacea! Dar cine veghează, în noaptea îndoielii şi a nesiguranţei, cu inima trează şi rugătoare? Cine aşteaptă zorii zilei noi ţinând aprinsă lumina credinţei? Cine are timp pentru a asculta cuvântul său şi a se lăsa învăluit de fascinaţia iubirii sale? Da! Este pentru toţi mesajul său de pace; la toţi vine să se ofere pe sine însuşi ca speranţă sigură de mântuire.
Fie ca lumina lui Cristos, care vine să lumineze orice fiinţă umană, să strălucească în sfârşit şi să fie mângâiere pentru cei ce se află în întunericul mizeriei, al nedreptăţii, al războiului; pentru cei cărora încă le este negată aspiraţia lor legitimă la o subzistenţă mai sigură, la sănătate, la instruire, la un loc de muncă stabil, la o participare mai deplină la responsabilităţile civile şi politice, în afara oricărei asupriri şi feriţi de condiţii care ofensează demnitatea umană. Victime ale conflictelor armate sângeroase, ale terorismului şi ale violenţelor de tot felul, care provoacă nemaiauzite suferinţe atâtor populaţii, sunt îndeosebi păturile mai vulnerabile, copiii, femeile, bătrânii. În timp ce tensiunile etnice, religioase şi politice, instabilitatea, rivalităţile, opoziţiile, nedreptăţile şi discriminările, care sfâşie ţesutul intern al multor ţări, înăspresc raporturile internaţionale. Şi în lume creşte tot mai mult numărul migranţilor, al refugiaţilor, al exilaţilor din cauza frecventelor calamităţi naturale, adesea consecinţă a daunelor ambientale îngrijorătoare.
În această zi de pace, gândul merge mai ales acolo unde răsună zgomotul armelor: la ţinuturile martirizate din Darfur, din Somalia şi din nordul Republicii Democratice Congo, la graniţele dintre Eritreea şi Etiopia, la întregul Orient Mijlociu, îndeosebi la Irak, la Liban şi la Ţara Sfântă, la Afghanistan, la Pakistan şi la Sri Lanka, la regiunea din Balcani şi la atâtea alte situaţii de criză, din păcate adesea uitate. Pruncul Isus să aducă alinare celui care este în încercare şi să inspire responsabililor din conducere înţelepciunea şi curajul de a căuta şi a găsi soluţii umane, juste şi durabile. La setea de sens şi de valoare pe care o simte lumea de azi, la căutarea bunăstării şi păcii care marchează viaţa întregii omeniri, la aşteptările săracilor Cristos, Dumnezeu adevărat şi om adevărat, răspunde cu naşterea sa. Să nu se teamă indivizii şi naţiunile să-l recunoască şi să-l primească; cu el se deschide "o zi sfântă" care nu are apus. Acest Crăciun să fie într-adevăr pentru toţi o zi de bucurie, de speranţă şi de pace!
"Veniţi neamuri şi adoraţi-l pe Domnul". Cu Maria, Iosif şi păstorii, cu magii şi ceata nenumărată de adoratori umili ai nou-născutului prunc, care de-a lungul secolelor au primit misterul Crăciunului, şi noi, fraţi şi surori de pe toate continentele, să lăsăm ca lumina acestei zile să se răspândească pretutindeni: să intre în inimile noastre, să lumineze şi să încălzească locuinţele noastre, să aducă seninătate şi speranţă oraşelor noastre, să dea lumii pacea. Aceasta este urarea mea pentru voi care mă ascultaţi. Urare care devine rugăciune umilă şi încrezătoare către pruncul Isus, pentru ca lumina sa să risipească orice întuneric din viaţa voastră şi să vă umple de iubire şi de pace. Domnul, care a făcut să strălucească în Cristos faţa sa de milostivire, să vă umple de fericirea sa şi să vă facă mesageri ai bunătăţii sale. Crăciun fericit!
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
