Iarăşi v-am sfinţit
Cum s-a cuvenit
La-nceput de an
Cum a fost în plan.
Cei mai mulţi aţi fost
Pregătiţi, la post.
Frumos v-aţi rugat
Şi ne-aţi ajutat.
Aţi dat şi simbrie
Pentru parohie
Şi la seminar
Câte un dolar.
Cei ce-aveaţi în plus
Aţi dat lui Isus
Bani de construit
Turnul cel vestit.
Gând de mulţumire
Şi de preţuire
De la noi primiţi
Fiindcă ne iubiţi.
Ştim că este greu
Să aduni un leu,
Să stai la străini
De dor să suspini.
Să transpiri pe faţă
Pân'aduni bani gheaţă;
Pe cei dragi să-i laşi,
Pe-ai tăi copilaşi,
Sau aici în ţară
Din zori până-n seară
Să munceşti trudit,
Prea puţin plătit.
Noi nu am uitat
Câte-am observat.
Acum în cuprins
În vers le-am atins.
Prima dintre toate:
Pe la opt jumate,
Într-o dimineaţă
Cu spumă pe faţă
Un domn a sărit
De la bărbierit
Şi-a deschis îndat'
Când noi am sunat.
Spuma s-a topit
Până am ieşit;
La altul în drum
Camera cu fum
Şi mâncare arsă
Ce n-a fost întoarsă.
Era un bărbat
Singur, ne-nvăţat
La bucătărie,
Căci a lui soţie,
De mult la Torino
Coace andantino
Cu toată credinţa
Spagheti şi pizza.
Un parchet umflat
De la inundat
A dat mult necaz
Sus la un etaj.
Am stat ca pe deal
Privind în aval
Toţi în rugăciune
Pentru iertăciune
Şi pentru-mpăcare
De la inundare.
Un domn cu ambiţie
Făcea opoziţie
În uşă proptit
Şi nu ne-a primit.
Prins de tulburel,
Ameţit niţel,
Într-o zi de joi
Se certa în toi
Cu nevasta-n hol
Şi-am făcut ocol.
Un câine-a venit
Şi el la sfinţit.
Ni s-alăturat
Unde am intrat.
Era un Grivei
De sus, de la trei.
A stat cât a stat,
Cu noi a plecat
Şi ne-am despărţit
Când s-a potrivit.
Un regret amar,
Ce e drept cam rar,
Ni s-a prezentat
Pe unde-am umblat.
Oameni s-au găsit
Care-au şuşotit
Şi au spus-o clar:
Turnu-i în zadar.
Ce ne trebuia
La aşa ceva
Turn să mai zidim
Bani să cheltuim?
Mai bine-ar fi fost
Şi cu mai mult rost
Poate-o grădiniţă
Pentru-a lor fetiţă.
O aşa idee
Spun eu că-i atee.
Numai în trecut
Aşa s-a făcut.
Doar cei comunişti
Au fost anticrişti
Şi nu au lăsat
Turnuri de-nălţat.
Omul credincios
Este bucuros
Turnul să-l zidească
Spre slava cerească.
Catedrale vechi
Sunt fără perechi,
Semne de credinţă
Şi de biruinţă.
Asta exprimăm
Când noi înălţăm
Turnul ca săgeată,
Cu crucea înaltă.
Fără îndoială
Nu e nici o fală.
Vrem doar lui Isus
Ce ne cheamă sus,
Să-i dăm preamărire
Prin aşa zidire.
Nu eşti bucuros?
Nu ţii la Cristos
Şi nici la cei care
Vor a lui lucrare.
Ce faci doar cu şcoală
Fără catedrală?
Sau cu grădiniţă
Fără de credinţă?
Vor fi ca roboţi
Ai tăi strănepoţi,
Necrescuţi în har
Pe lângă altar.
Nu-i suficientă
Minte excelentă.
E mai de dorit
Sufletul cinstit,
Omul iubitor
De Mântuitor,
Omul înălţat
Şi edificat
Pe o temelie
De credinţă vie.
O mamă plângea
Şi ne povestea
Cum credinţa fetei,
A Elisabetei
Parc-a dispărut
În necunoscut.
Dusă la Madrid
Cu-al său Ioanid
De slujb-a uitat
Şi-a pus la spălat
Rufe în căldare
Chiar de sărbătoare.
Altceva mai bun
În zi de Crăciun
Nu ar fi găsit
De s-ar fi gândit.
Alta mi s-a plâns
Pentru că am strâns
Bani pentru pavele,
Curte de cinci stele.
Când era zăpadă
Aici în ogradă
A alunecat
Şi jos a picat.
Cotul şi-a julit
Şi a suferit.
Dacă sub pingea
Nu era pavea
Nu ar fi căzut
Aşa a crezut.
Susţinută-n tocuri
Ea preferă hopuri
Nu plăci netezite
Bine lustruite.
Ni s-a sugerat
Ca la colectat,
Când e liturghie
Pentru parohie
Să vină prin spaţii
Din faţă bărbaţii
Fiindcă deranjează
Când se colectează
Venind de la spate
Pe neobservate.
Dintr-un buzunar
Cineva în dar,
Foarte inimos,
O reţet-a scos
În loc de trei lei,
Dând-o lui Andrei,
Fiindc-a fost surprins
Cu coşul întins.
Tot o sugerare
Pentru difuzoare:
"Iarna sau în vară
Să meargă şi-afară!"
Aşa ne-a rugat
Un tânăr bărbat.
O boală mai grea
Nu-l lasă să stea
Prea înghesuit
Neaerisit.
Noi am reţinut
Ce e de făcut.
Toate ce ne-aţi spus
În caiet le-am pus
Şi o să-ncercăm
Să mai corectăm
Unde-i cu folos
Pentru credincios.
Uneori discret,
Pentru internet
Am recomandat
De vizionat
Ce e bun, plăcut
Şi recunoscut
De mulţi ca valoare
Şi edificare.
Copiii plecaţi
Pe net sunt sunaţi
De ambii părinţi
Ce-i vor mai cuminţi
Prin lumea străină
Şi plină de vină.
Acest interes
S-aducă succes
În viaţa curată,
De mulţi prea uitată.
O mică observare:
E creştere mare
În număr de câini.
Copii mai puţini.
Papagali şi pisici
Se-adună şi-aici.
Formând la un loc
Familia-n bloc.
Creştinii vorbesc
Cu neamul câinesc
Şi cel de felină,
Crescut în lumină,
Crescut la oraş
Ca un copilaş.
Ar fi necesar
Chemării un har,
Să daţi ce-aţi primit,
Un dar gratuit,
O viaţă în plus
Iubind pe Isus.
În ton de iubire
Sfârşind o sfinţire
Dorim împreună
O viaţă mai bună
În comunitate.
Multă sănătate!
Pr. Eugen Budău
