Pr. Eugen Budău, cel în grija căruia, ca paroh, a fost încredinţată comunitatea catolică din Parohia "Sf. Cruce" din Bacău, prezintă vizitatorilor acestui sit, în formă versificată, concluziile trase după sfinţirea caselor din ianuarie-februarie 2006.
* * *
|
Am bătut din nou la uşă,
Negăsind nici o mătuşă Cu o mare moştenire Să ne dea pentru sfinţire. Am sfinţit atâtea case !.... Niciuna a lui Năstase Sau a unui senator Ca-n buget să avem spor. Am sfinţit în sărăcie Cei mai mulţi din parohie, Lume ce s-a lamentat De îndată ce-am intrat: Ba că n-am plătit nici gazul, Ba că-i scump rujul, machiajul, Că toţi banii din salar Se cam duc pe celular, Că la cablu, internet, Se plăteşte totul net, Şi computer la copii Nu se poate fără mii; Că şi soţul cheltuieşte Zilnic când se ameţeşte. Uite, chiar acum, un ceas, Mi-a luat banii ce-au rămas. De pe masă mi i-a luat Şi s-a dus la îmbătat. Era plata de simbrie. Aşa mi s-a plâns ea mie. Mi-a plăcut, nu mi-a plăcut, Scuzele le-am reţinut. Eram însă-ngrijorat, De ce soţul a plecat Şi n-a dat ochii cu mine Să-l întreb de-i merge bine. Am aflat de la soţie Că la sfânta Liturghie Merge doar condiţionat, Dacă ţuică i-a luat. O sută de grame doar Să îi toarne în pahar, Fiindcă la comuniune N-are chef de rugăciune. Au fost cazuri complicate Cu cei prin străinătate. Acuzaţii, bănuieli... Ieşiţi din orânduieli. Soţul spune că nevasta A plecat şi a spus: "Basta"! A găsit italian Mai frumos, nu un grăsan, Cu bani mulţi, cu limuzină, Cu piscină în grădină. Nu se-ntoarce la Bacău Nici muşcată de dulău. La copii a renunţat S-aibă timp mult de plimbat, Prin Milano şi Torino Cu Giovani Andantino. E un caz din multe cazuri Care-aduc grele necazuri, O viaţă foarte amară Pentru cei rămaşi în ţară, Pentru cei micuţi, lipsiţi De o mamă, neîngrijiţi. Nu mai au a vieţii şcoală, Cu principii şi morală. Totul este subminat, Sufletul li-i dărâmat. Unii soţi au socotit Că-i mai bine de pornit În Italia-mpreună, Cu copiii lor de mână, Ca să aibă unitate Dincolo-n străinătate. Trei familii de pe scară Erau toate-n altă ţară. Pe vecini i-am întrebat : Ştiţi cumva, când au plecat ? An de an noi tot sunăm Şi pe nimeni nu aflăm. Când pe prag prafu-i depus, Poţi să spui : Ăştia s-au dus. Vor veni un pic la vară Când le-a fi dorul de ţară, Sau poate să pregătească O nuntă împărătească Pentru fiica lor cea mare Care-acum zestre îşi are, Şi poate să se mărite Cu un domn dintre elite, Nu cu cel ce l-a ştiut Sărăcuţ, nepriceput. A găsit cu facultate Medic din străinătate. E din neam de musulmani. Nu contează, are bani. Tot în neorânduială... |
Altă tânără, în şcoală,
Clasa a X-a terminată, E deja ca măritată. Îşi aşteaptă prunc, se ştie, Deşi n-are cununie. Concubini cu vieţi deşarte Sunt cu gândul dus departe. Speră ce nu-i de sperat, Să le-aprobe al lor păcat, Printr-o lege sau edict, Noul papă Benedict. Încercam să-i lămuresc Prin cuvânt dumnezeiesc, Că nu-i binecuvântat Drumul ce l-au apucat, Şi legea nu-i de schimbare După a lor comportare. Legea cea primordială Nu acceptă o tocmeală. Dumnezeu nu se tocmeşte: Ce îţi cere, tu-mplineşte. Fiindcă ştie el mai bine Ce e bine pentru tine. Urmărind în acest an O statistică în plan, Câţi anume au în casă Biblia, cartea cea groasă, Drept să spun, m-am bucurat, Fiindcă mulţi au cumpărat, Mai demult, de ani de zile, Cartea cea cu multe file. Ici şi acolo-am întrebat, Câţi din ei au lecturat Cartea cea mai răspândită, După cum e socotită. "Pe la Marcu am ajuns..." Un copil mi-a dat răspuns. Alţi în schimb au cam roşit, Fiindcă nu prea au citit Şi le e cartea străină Chiar de este în vitrină. Din cuvinte, din Scriptură, Găsiţi o învăţătură Pentru o viaţă mai aleasă, Mai cinstită şi frumoasă. Dar e lucru hotărât. Interesul a scăzut La citit cărţi în tăcere. Filmele sunt la putere, DVD-uri pe ecran, Nu cărţile din ghiozdan. Loc central în orice casă Este un TV pe masă. Trei fotolii aşezate, Spre el sunt orientate. Ca un zeu pare să fie Chemând la idolatrie. Pe copii i-a subjugat. De slujbe i-a-ndepărtat. Sunt părinţi ce n-au mai zis Ce-i permis, ce nu-i permis. Roade-amare vor culege, De la sine se-nţelege. Sunt mame ce-au declarat : "Fiul meu e posedat ! Nu ascultă orice-ai face. Spune iute: «Tu, dă-mi pace!»" Şi-i lăsat de capul său Să parcurgă drumul rău. Vigilenţă mult mai mare Se cere în educare, În cei şapte ani dintâi Ce pun vieţii căpătâi. Dacă aceştia-s neglijaţi, Veţi avea copii rataţi. Un semnal de alarmare Atragem la fiecare Din dorinţa cea mai vie De-a avea în parohie Credincioşi apreciaţi, Pentru bine dedicaţi. În final se poate spune C-avem şi familii bune. Şi cu ele înainte Mergem către cele sfinte. Oameni pe care contăm Când noi binecuvântăm, Suflete ce-au construit Viaţa cu Cel răstignit. Pentru noi sunt bucurie În această parohie. Tuturor, ca amintire, Vă lăsăm o mulţumire Şi o rugă înălţată Către bunul nostru Tată Să reverse tot ce are Cu-a sa binecuvântare. |
Pr. Eugen Budău
