Aho, aho, creştini, voi, fraţi,
Să fiţi binecuvântaţi
În tot anul care vine
Cu daruri cereşti, divine.
Domnul poarta v-a deschis,
Mai demult, spre paradis,
Să intraţi cu bucurie
În a lui împărăţie.
A pocnit întâi din bici
Într-un templu, nu aici,
Alegând ca urători
Apostoli, predicatori.
Ministranţilor le-a dat
Zurgălăi pentru sunat.
Clopote a pus să bată,
Răsunând în lumea toată.
Şi pe îngeri cu trompete
I-a-ndemnat ca să repete
Cântul lor neîncetat
Fiindcă lumea a salvat.
Cei mascaţi, încornoraţi
În rai nu au fost lăsaţi
Fiindcă n-aveau chip frumos
Cum e chipul lui Cristos.
Caprele în stâng' au stat
Când au fost de judecat.
Doar oiţele din dreapta,
Fiindcă bună le-a fost fapta,
Au primit o garanţie
Să intre-n împărăţie.
Partea stângă nu e bună
Nici în tabăra română.
S-a corupt destul de tare
Cât a stat la guvernare.
Prin minciună ni s-a zis
Că suntem în paradis,
Că avem salariul mare,
Că o ducem bine tare,
Că avem bune bucate
Ce nu sunt contaminate,
Că vezi, Doamne, România
Nu mai simte sărăcia.
Însă în sinceritate
Noi le ştim bine pe toate.
Ştim că mulţi s-au dus de-acasă
La străini, la altă masă,
Că servesc pâine amară
Şi le este dor de ţară.
Şi mai ştim de bună seamă
Cât de greu e pentru-o mamă
Să stea într-o aşteptare,
Ani şi ani, privind în zare
Dup-ai săi copii plecaţi
Care sunt înstrăinaţi.
Se cuvine azi a spune
C-am dori zile mai bune.
Cei plecaţi pe dinafară
Să se-ntoarcă iar în ţară,
Să poată duce un trai
Mai decent, visând la rai.
Poate amiralul ţării
Cu echipa guvernării
Va chema de la căpşuni
Pe creştinii noştri buni,
Să nu stea în umilinţă
Printre cei fără credinţă,
Să câştige euroi
Nu la alţii, ci la noi.
Cei tineri să nu viseze
Tot mereu să emigreze,
Că bătrână va fi ţara
Din Bacău la Timişoara,
De la Giurgiu la Siret
Dacă toţi îşi iau bilet.
Se cam vede că treptat
Mai puţini am botezat.
Cununii au fost în plus,
Dar perechile s-au dus.
Luna august, în mişcare,
Era zarvă foarte mare.
Cinci mirese, dintr-odată,
Se înghesuiau pe poartă.
Acum pruncii şi-i răsfaţă
Prin Torino, pe la piaţă.
Le-au dat nume italian,
San Giovani, nu Ioan.
În Verona Julieta
Se plimbă cu bicicleta
Şi Romeo sub balcon
Se joacă cu un balon.
Pe la noi, în schimb, pe stradă,
Jucăuşii încep să scadă.
Grădiniţele dispar
Şi sunt şcoli fără orar.
Corn şi lapte, cum s-a dat,
Pe copii nu i-a-ncântat.
Şi părinţii s-au gândit
Că-i un fel de păcălit,
O momeală prea pe faţă
Care nu te ţine-n viaţă.
Laptele când s-a-năcrit
Şi când cornul s-a-ntărit,
Le-au dat câinilor afară
Şi s-au dus în altă ţară.
Acesta nu e trai decent,
S-a strigat în parlament.
Coaliţii s-au făcut,
Unii s-au cam prefăcut,
Căci pe cei ce i-au pupat,
Mai întâi i-au înjurat.
Ştim noi că mai mult de-o lună
Nu vor sta ei împreună,
Preferând o dezbinare
Decât bună guvernare.
Am dori să vin-odată
O conducere curată,
Nu minciună bizantină,
Ci conducere creştină,
Care să ne duc-odată
La o viaţ-adevărată.
Actele de pietate
Nu fie falsificate.
Jurămintele făcute
Să fie toate ţinute.
În anul ce s-a-ncheiat,
Sf. Anton ne-a vizitat.
A lui binecuvântare
O cuprind azi în urare.
Poate face o minune
Şi-o s-aveţi zile mai bune.
Marţi de marţi să vă-nchinaţi
Ca să vă recuperaţi
Demnitatea cea furată,
Să nu mai cerşiţi la poartă,
Nici cu ursul, tropa, tropa,
Să umblaţi prin Europa.
Vă păzească Domnul Sfânt
De cutremur de pământ.
În vacanţa de Crăciun
Nu vă prindă un taifun
Sau Tsunami pe ocean
Cum a fost în Indian,
Când pe plajele-nsorite
Au venit valuri cumplite
Şi-au murit cu zeci de mii
Oameni mari, dar şi copii.
Anul Nou s-aducă-n fine
Pace-n lume şi mult bine.
Conflicte să nu apară
Pe la alţii, nici în ţară.
Să n-apară pe ecran
Conflicte lângă Iran,
În Irak sau Palestina,
Bombe sfârtecând maşina,
Că prea mult ne-am săturat
Câte am vizionat.
Violenţa să apună,
Să se strângă toţi de mână.
Să aducă închinare
În biserici la altare
Celui care ne-a creat,
Care ne-a răscumpărat.
Alianţe între ţări
Să se facă prin scrisori,
Prin ambasadori de frunte
Ca să nu se mai înfrunte
În războaie infernale
Care-aduc atâta jale.
Şi mai mult doresc să fie
În familii armonie.
S-aveţi viaţa liniştită
De ispite ocolită.
Cel viclean să nu vă-nşele
Cu păcatele lui grele:
Cu beţie, adulter,
Care-nchid drumul spre cer.
S-aveţi multă voioşie,
Suflet plin de bucurie,
Copiii frumoşi vă crească
În căsuţa părintească.
Sprijin să vă dea şi ei
Când veţi fi mai bătrânei.
Duşmănii nu provocaţi
Între neamuri, între fraţi
Pentru-n capăt de pământ
Ce vă duce la mormânt.
Şi aşa câte o dată
Bate gheaţa pe bucată
Şi folos nu ai prea mare
De pe două, trei hectare,
Rămânând prea întristat
Şi cu fratele certat.
Vă doresc înţelepciune
Să iubiţi faptele bune,
S-adunaţi în cer comoară
De cu zori şi până-n seară.
Pe la slujbe să veniţi,
Nu din silă, ci doriţi.
Gândul să nu vă abată
L-a fântână c-altădată.
Unde nu e pietate,
Ci prilejuri de păcate.
Misiunile ce-au fost
Au avut şi ele-un rost.
Pe unii i-au zdruncinat,
I-au întors de la păcat.
E frumos când la altar
Celebrezi aniversar,
25 de cununie
În sfânta căsătorie.
Noi pe toţi v-am admirat
Când aşa aţi celebrat.
Vă doresc să fiţi modele
Strălucind ca nişte stele,
În lumea debusolată,
Unde ordine-ai stricată,
Unde parteneri pe viaţă
Nu e soţul şi o soaţă,
Ci doar genul masculin
Sau numai cel feminin,
Ca-n Sodoma şi Gomora
Până le-a sosit lor ora
Să dispară de pe hartă,
Soţ cu soţ, toartă de toartă.
Dumnezeu să reclădească
Viaţa cea căsătorească,
După cum scrie în carte,
Soţ-soţie pân' la moarte.
În a noastră parohie
Să fie o armonie!
Oratoriul construit
Să vă fie preţuit!
În el să vă regăsiţi
Când în grupuri vă-ntâlniţi!
Să fiţi o comunitate
Cu o mare demnitate!
Să simţiţi că sunteţi fraţi!
Între voi să v-ajutaţi,
În etapă cu etapă,
Chiar şi c-un pahar cu apă.
Coşuri când sunt la intrare
Pentru unele-ajutoare,
Să ştiţi că sunt cu folos!
Ce veţi da, daţi lui Cristos,
Şi aduceţi bucurie
La săraci şi Domnul ştie.
Vă doresc azi sănătate,
Zile binecuvântate
Şi-n iubire să trăiţi
Mulţi ani buni şi fericiţi!
Pr. Eugen Budău
