Sâmbătă, 23 noiembrie 2013, în Aula Paul al VI-lea, Sfântul Părinte Francisc a primit în audienţă pe participanţii la a XXVIII-a Conferinţă Internaţională a Consiliului Pontifical pentru Lucrătorii Sanitari (pentru Pastoraţia Sănătăţii) despre tema: "Biserica în slujba persoanei bătrâne bolnave: îngrijirea persoanelor care suferă de patologii neurodegenerative" (Aula nouă a Sinodului, 21-23 noiembrie 2013). Erau prezenţi în Aula Paul al VI-lea şi participanţii la Întâlnirea de rugăciune şi reflecţie a bolnavilor şi a lucrătorilor sanitari, organizată de Dicaster în ajunul încheierii Anului Credinţei. Publicăm în continuare discursul pe care papa l-a adresat celor prezenţi.
Iubiţi fraţi şi surori,
Mulţumesc pentru primirea voastră! Vă salut pe toţi cordial.
Aş vrea să repet astăzi că persoanele bătrâne au fost mereu protagoniste în Biserică şi încă sunt. Şi astăzi mai mult ca oricând Biserica trebuie să dea exemplu întregii societăţi despre faptul că ele, în pofida inevitabilelor "slăbiciuni", uneori chiar serioase, au fost mereu importante, ba chiar indispensabile. Ele poartă cu sine amintirea şi înţelepciunea vieţii, pentru a le transmite celorlalţi, şi sunt părtaşe cu titlu deplin de misiunea Bisericii. Amintim că viaţa umană păstrează mereu valoarea sa în ochii lui Dumnezeu, dincolo de orice viziune discriminantă.
Prelungirea aşteptărilor de viaţă, intervenită în decursul secolului al XX-lea, comportă faptul că un număr crescând de persoane se întâlnesc cu patologii neurodegenerative, adesea însoţite de o deteriorare a capacităţilor cognitive. Aceste patologii cuprind lumea socio-sanitară fie pe versantul cercetării, fie pe cel al asistenţei şi al îngrijirii în structurile socio-asistenţiale, precum şi în familie, care rămâne locul privilegiat de primire şi de apropiere.
Este important suportul de ajutoare şi de servicii corespunzătoare, menite să respecte demnitatea, identitatea, nevoile persoanei asistate, dar şi ale celor care o asistă, rude şi lucrători profesionali. Acest lucru este posibil numai într-un context de încredere şi în cadrul unei relaţii reciproc respectuoase. Trăită astfel, experienţa îngrijirii devine o experienţă foarte bogată fie profesional fie uman; în caz contrar ea devine mult mai asemănătoare cu simpla şi recea "tutelare fizică".
De aceea, devine necesară angajarea pentru o asistenţă care, alături de tradiţionalul model biomedical, să se îmbogăţească în spaţii de demnitate şi de libertate, departe de închideri şi de tăceri, acea tortură a tăcerilor! Tăcerea de atâtea ori se transformă într-o tortură. Aceste închideri şi tăceri care prea des înconjoară persoanele în domeniul asistenţial. În această perspectivă aş vrea să subliniez importanţa aspectului religios şi spiritual. Mai mult, aceasta este o dimensiune care rămâne vitală şi atunci când capacităţile cognitive sunt reduse sau pierdute. Este vorba de a realiza o apropiere pastorală deosebită pentru a însoţi viaţa religioasă a persoanelor bătrâne cu grave patologii degenerative, cu forme şi conţinuturi diversificate, pentru că oricum mintea lor şi inima lor nu întrerup dialogul şi relaţia cu Dumnezeu.
Aş vrea să termin cu un salut adresat bătrânilor. Dragi prieteni, voi nu sunteţi numai destinatari ai vestirii mesajului evanghelic, ci sunteţi mereu, cu titlu deplin, şi vestitori în virtutea Botezului vostru. Fiecare zi voi puteţi să o trăiţi ca martori ai Domnului, în familiile voastre, în parohie şi în alte locuri pe care le frecventaţi, făcându-l cunoscut pe Cristos şi Evanghelia sa, în special celor mai tineri. Amintiţi-vă că doi bătrâni au fost cei care l-au recunoscut pe Isus la templu şi l-au vestit cu bucurie, cu speranţă. Vă încredinţez pe toţi ocrotirii Sfintei Fecioare Maria şi vă mulţumesc din inimă pentru rugăciunile voastre. Acum, cu toţii împreună, s-o rugăm pe Sfânta Fecioară Maria pentru toţi lucrătorii sanitari, pentru cei bolnavi, pentru cei bătrâni, şi apoi primim binecuvântarea (Bucură-te Marie...).
Franciscus
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
