Veneratului frate
cardinal Peter Kodwo Appiah Turkson
prefect al Dicasterului pentru Slujirea şi Dezvoltarea Umană Integrală

Doresc să transmit salutul meu cordial participanţilor la A XXXII-a Conferinţă Internaţională despre tema A înfrunta disparităţile globale în materie de sănătate. Mulţumesc din inimă celor care au colaborat pentru eveniment, îndeosebi Dicasterului pentru Slujirea Dezvoltării Umane Integrale şi Confederaţiei Internaţionale a Instituţiilor Sanitare Catolice.

În Conferinţa de anul trecut, în faţa câtorva date pozitive referitoare la aşteptarea de viaţă medie şi la lupta împotriva bolilor la nivel global, a rezultat clar marea diferenţă dintre ţările bogate şi ţările sărace la accesul la îngrijirile şi la tratamentele sanitare. Astfel s-a decis să se înfrunte concret tema disparităţilor şi a factorilor sociali, economici, ambientali şi culturali care le alimentează. Biserica nu poate să nu se intereseze de aceasta, având conştiinţa că misiunea sa, orientată spre slujirea fiinţei umane, creată după imaginea lui Dumnezeu, este ţinută să se ocupe şi de îngrijirea demnităţii sale şi de drepturile sale inalienabile.

În noua Cartă a Lucrătorilor Sanitari este scris în această privinţă că "dreptul fundamental la ocrotirea sănătăţii este legat cu valoarea dreptăţii, conform căreia nu există diferenţe de popoare şi naţiuni, ţinând cont de situaţiile obiective de viaţă şi de dezvoltare a lor, urmărind binele comun, care este în acelaşi timp binele tuturor şi al fiecăruia" (nr. 141). Biserica sugerează că armonizarea dreptului la ocrotirea sănătăţii şi a dreptului la justiţie să fie asigurată de o distribuire egală a structurilor sanitare şi a resurselor financiare, conform principiilor de solidaritate şi de subsidiaritate. Aşa cum aminteşte Carta, "şi responsabilii activităţilor sanitare trebuie să se lase provocaţi în mod puternic şi singular, conştienţi că «în timp ce săracii din lume bat încă la porţile bogăţiei, lumea bogată riscă să nu mai audă acele bătăi la poarta sa, din cauza unei conştiinţe de acum incapabile să recunoască umanul»" (nr. 91; Benedict al XVI-lea, Scrisoarea enciclică Caritas in veritate, 75).

Aflu cu satisfacţie că la Conferinţă s-a elaborat un proiect pentru a înfrunta concret aceste provocări: instituirea unei platforme operative de împărtăşire şi colaborare între instituţiile sanitare catolice prezente în diferitele contexte geografice şi sociale. Încurajez cu bucurie actorii din acest proiect să persevereze în angajare, cu ajutorul lui Dumnezeu. La asta sunt chemaţi înainte de toate lucrătorii sanitari şi asociaţiile lor profesionale, ţinuţi să devină promotori ai unei sensibilizări tot mai mari la instituţii, la entităţile asistenţiale şi la industria sanitară, pentru ca toţi să poată beneficia realmente de dreptul la ocrotirea sănătăţii. Desigur, el nu depinde numai de asistenţa sanitară, ci şi de factori economici, sociali, culturali şi decizionali complecşi. De aceea "necesitatea de a rezolva cauzele structurale ale sărăciei nu poate să aştepte, nu numai pentru o exigenţă pragmatică de a obţine rezultate şi de a pune în ordine societatea, ci şi pentru a o vindeca de o boală care o face fragilă şi nedemnă şi care va putea s-o ducă doar la noi crize. Planurile asistenţiale, care fac faţă câtorva urgenţe, ar trebui să se considere numai ca răspunsuri provizorii. Atât timp cât nu se vor rezolva în mod radical problemele săracilor, renunţând la autonomia absolută a pieţelor şi a speculaţiei financiare şi atacând cauzele structurale ale inegalităţii, nu se vor rezolva problemele lumii şi în definitiv nicio problemă. Inegalitatea este rădăcina relelor sociale" (Exortaţia apostolică Evangelii gaudium, 202).

Aş vrea să mă opresc şi asupra unui aspect de care nu se poate face abstracţie, mai ales pentru cel care-l slujeşte pe Domnul dedicându-se sănătăţii fraţilor. Dacă aspectul de organizare este fundamental pentru a presta îngrijirile datorate şi a oferi cea mai bună atenţie fiinţei umane, este necesar şi să nu lipsească niciodată, în lucrătorii sanitari, dimensiunile ascultării, însoţirii şi sprijinirii persoanei. Isus, în parabola bunului samaritean, ne oferă atitudinile prin care să concretizăm îngrijirea faţă de aproapele nostru marcat de suferinţă. Înainte de toate samariteanul "vede", îşi dă seama şi "i se face milă" faţă de omul despuiat şi rănit. Nu este o milă sinonimă numai cu necazul sau neplăcerea, este ceva mai mult: indică predispoziţia de a intra în problemă, să ne punem în situaţia celuilalt. Chiar dacă omul nu poate egala mila lui Dumnezeu, care intră în inima omului şi locuind în el îl regenerează, totuşi poate s-o imite "apropiindu-se", "pansând rănile", "ocupându-se de el", "îngrijindu-se" (cf. Lc 10,33-34). O organizaţie sanitară eficientă şi în măsură să înfrunte disparităţile nu poate uita izvorul său primar: compasiunea medicului, infirmierului, lucrătorului, voluntarului, a tuturor celor care pe această cale pot să sustragă durerea de la singurătate şi de la angoasă.

Compasiunea este o cale privilegiată şi pentru a edifica dreptatea, pentru că, punându-ne în situaţia celuilalt, nu numai că ne permite să le întâlnim trudele, dificultăţile şi fricile, dar şi să descoperim, în cadrul fragilităţii care caracterizează fiecare fiinţă umană, preţiozitatea şi valoarea sa unică, într-un cuvânt: demnitatea. Pentru că demnitatea umană este fundamentul dreptăţii, în timp ce descoperirea valorii inestimabile a fiecărui om este forţa care ne face să depăşim cu entuziasm şi abnegaţie disparităţile.

În sfârşit, doresc să mă adresez reprezentanţilor câtorva firme farmaceutice care au fost convocate aici la Roma pentru a înfrunta problema accesului la terapiile antiretrovirale la vârstă pediatrică. Există un pasaj din Noua Cartă pentru Lucrătorii Sanitari pe care aş vrea să v-o încredinţez: "Dacă nu se poate nega că cunoaşterea ştiinţifică şi cercetarea firmelor de medicamente au legi proprii de care trebuie să ţină cont, cum ar fi, de exemplu, ocrotirea proprietăţii intelectuale şi un profit egal ca sprijin pentru inovaţie, acestea trebuie să găsească o compunere adecvată cu dreptul la accesul la terapiile esenţiale şi/sau necesar mai ales din ţările mai puţin dezvoltate şi asta mai ales în cazul aşa-numitelor boli rare şi neîngrijite, la care se adaugă conceptul de medicamente orfane. Strategiile sanitare, menite urmăririi dreptăţii şi binelui comun, trebuie să fie sustenabile economic şi etic. De fapt, în timp ce trebuie salvgardate sustenabilitatea fie a cercetării, fie a sistemelor sanitare ar trebui în acelaşi timp să se facă disponibile medicamente esenţiale în cantităţi adecvate, în forme farmaceutice de care să se poată folosi şi de calitate garantată, însoţite de o informaţie corectă şi cu preţuri accesibile pentru indivizi şi pentru comunităţi" (nr. 92).

Vă mulţumesc pentru angajarea generoasă cu care exercitaţi misiunea voastră preţioasă! Vă dau binecuvântarea apostolică şi vă cer să vă amintiţi de mine în rugăciune.

Din Vatican, 18 noiembrie 2017

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu