Iubiţi fraţi şi surori,
Astăzi aş vrea să vă vorbesc despre Vizita pastorală în Croaţia, pe care am făcut-o sâmbătă şi duminică. O călătorie apostolică scurtă, desfăşurată în întregime în capitala Zagreb, şi totuşi bogată în întâlniri şi mai ales în spirit intens de credinţă, din moment ce croaţii sunt un popor profund catolic. Reînnoiesc mulţumirea mea cea mai vie cardinalului Bozanic, Arhiepiscop de Zagreb, şi Monseniorului Srakic, preşedinte al Conferinţei Episcopilor, şi celorlalţi episcopi din Croaţia, precum şi Preşedintelui Republicii, pentru primirea călduroasă pe care mi-au rezervat-o. Recunoştinţa mea se îndreaptă spre toate autorităţile civile şi spre cei care au colaborat în diferite moduri la acest eveniment, în mod special persoanelor care au oferit pentru această intenţie rugăciuni şi sacrificii.
"Împreună în Cristos", acesta a fost motoul vizitei mele. El exprimă înainte de toate experienţa de a fi cu toţii uniţi în numele lui Cristos, experienţa de a fi Biserică, manifestată de adunarea Poporului lui Dumnezeu în jurul Succesorului lui Petru. Dar "Împreună în Cristos" avea, în acest caz, o referinţă deosebită la familie: de fapt, ocazia principală a vizitei mele era prima Zi Naţională a Familiilor Catolice Croate, care a culminat în concelebrarea euharistică de duminică dimineaţă, la care a participat, în zona Hipodromului din Zagreb, o mulţime de credincioşi. Pentru mine a fost foarte important să întăresc în credinţă mai ales familiile, pe care Conciliul al II-lea din Vatican le-a numit "biserici domestice" (cf. Lumen gentium, 11). Fericitul Ioan Paul al II-lea, care a vizitat de trei ori Croaţia, a dat mare importanţă rolului familiei în Biserică; astfel, cu această călătorie, am voit să dau continuitate acestui aspect al Magisteriului său. În Europa de astăzi, naţiunile cu tradiţie creştină solidă au o responsabilitate specială în apărarea şi promovarea valorii familiei întemeiate pe căsătorie, care rămâne oricum decisivă fie în domeniul educativ fie în cel social. Aşadar, acest mesaj avea o relevanţă deosebită pentru Croaţia care, bogată cu patrimoniul său spiritual, etic şi cultural, urmează să intre în Uniunea Europeană.
Sfânta Liturghie a fost celebrată în climatul spiritual special al novenei de Rusalii. Ca într-un mare "cenacol" sub cerul liber, familiile croate s-au adunat în rugăciune, invocând împreună darul Duhului Sfânt. Acest lucru mi-a dat ocazia de a sublinia darul şi angajarea comuniunii în Biserică, precum şi să-i încurajez pe soţi în misiunea lor. În zilele noastre, în timp ce din păcate se constantă înmulţirea despărţirilor şi a divorţurilor, fidelitatea soţilor a devenit în ea însăşi o mărturie semnificativă a iubirii lui Cristos, care permite să se trăiască sacramentul Căsătoriei prin ceea ce este, adică unirea unui bărbat şi a unei femei care, cu harul lui Cristos, se iubesc şi se ajută pentru toată viaţa, în bucurie şi în durere, în caz de sănătate şi în caz de boală. Prima educaţie la credinţă constă tocmai în mărturia acestei fidelităţi faţă de legământul conjugal: din ea copiii învaţă fără cuvinte că Dumnezeu este iubire fidelă, răbdătoare, respectuoasă şi generoasă. Credinţa în Dumnezeul care este iubire se transmite înainte de toate cu mărturia unei fidelităţi faţă de iubirea conjugală, care se traduce desigur în iubire faţă de copii, rod al acestei uniri. Însă această fidelitate nu este posibilă fără harul lui Dumnezeu, fără sprijinul credinţei şi al Duhului Sfânt. Iată pentru ce Fecioara Maria nu încetează să mijlocească la Fiul său pentru ca să se reînnoiască încontinuu pentru soţi - ca la nunta din Cana - darul "vinului bun", adică al harului său, care permite să se trăiască "într-un singur trup" în diferitele vârste şi situaţii ale vieţii.
În acest context de mare atenţie acordată familiei s-a situat foarte bine veghea cu tinerii, care a avut loc, sâmbătă seara, în Piaţa Jelacic, inima oraşului Zagreb. Acolo am putut să întâlnesc noua generaţie croată şi am perceput toată forţa credinţei sale tinere, animată de un mare elan spre viaţă şi spre semnificaţia ei, spre bine, spre libertate, adică spre Dumnezeu. A fost frumos şi emoţionant să-i aud pe aceşti tineri cântând cu bucurie şi entuziasm şi apoi, în momentul de ascultare şi de rugăciune, să se reculeagă în tăcere profundă! Lor le-am repetat întrebarea pe care Isus a pus-o primilor săi discipoli: "Ce căutaţi?" (In 1,38), însă le-am spus că Dumnezeu îi caută mai întâi şi mai mult decât ei înşişi îl caută pe El. Aceasta este bucuria credinţei: a descoperi că Dumnezeu ne iubeşte cel dintâi! Este o descoperire care ne menţine mereu discipoli, deci mereu tineri în spirit! Acesta mister, în timpul veghii, a fost trăit în rugăciunea de adoraţie euharistică: în tăcere, acel "împreună în Cristos" a nostru şi-a găsit plinătatea. Astfel invitaţia mea de a-l urma pe Isus a fost un ecou al cuvântului pe care el însuşi îl adresa inimii tinerilor.
Un alt moment pe care îl putem numi de "cenacol" a fost celebrarea Vesperelor în catedrală, cu episcopii, preoţii, călugării şi tinerii în formare din seminarii şi din noviciate. Şi aici, în mod deosebit, am experimentat acel a fi "familie" drept comunitate eclezială. În catedrala din Zagreb se află mormântul monumental al fericitului cardinal Alojzije Stepinac, episcop şi martir. El, în numele lui Cristos, s-a opus curajos mai întâi samavolniciilor nazismului şi fascismului şi, după aceea, samavolniciilor regimului comunist. A fost închis şi a avut domiciliu forţat în satul natal. Creat cardinal de papa Pius al XII-lea, a murit în anul 1960 datorită unei boli contractate în închisoare. În lumina mărturiei sale, i-am încurajat pe episcopi şi pe preoţi în slujirea lor, îndemnându-i la comuniunea şi la elanul apostolic; am repropus celor consacraţi frumuseţea şi radicalitatea formei lor de viaţă; i-am invitat pe seminarişti, pe novici şi pe novice să-l urmeze cu bucurie pe Cristos care i-a chemat pe nume. Acest moment de rugăciune, îmbogăţit de prezenţa atâtor fraţi şi surori care şi-au dedicat Domnului viaţa, a fost pentru mine o mare mângâiere şi mă rog pentru ca familiile croate să fie mereu teren fertil pentru naşterea de numeroase şi sfinte vocaţii în slujba împărăţiei lui Dumnezeu.
Foarte semnificativă a fost şi întâlnirea cu exponenţii societăţii civile, ai lumii politice, academice, culturale şi de afaceri, cu corpul diplomatic şi cu liderii religioşi, adunaţi în Teatrul Naţional din Zagreb. În acel context, am avut bucuria de a aduce omagiu marii tradiţii culturale croate, inseparabilă de istoria sa de credinţă şi de prezenţa vie a Bisericii, promotoare de-a lungul secolelor a numeroase instituţii şi mai ales formatoare de iluştri căutători ai adevărului şi ai binelui comun. Între aceştia am amintit îndeosebi pe părintele iezuit Ruder Boskovic, mare om de ştiinţă, de la naşterea căruia se împlinesc anul acesta trei sute de ani. Încă o dată a apărut clar pentru noi toţi vocaţia cea mai profundă a Europei, care este aceea de a păstra şi a reînnoi un umanism care are rădăcini creştine şi care se poate defini "catolic", adică universal şi integral. Un umanism care pune în centru conştiinţa omului, deschiderea sa transcendentă şi în acelaşi timp realitatea sa istorică, capabilă să inspire proiecte politice diversificate dar convergente pentru construirea unei democraţii substanţiale, întemeiată pe valorile etice înrădăcinate în însăşi natura umană. A privi la Europa din punctul de vedere al unei naţiuni cu tradiţie creştină antică şi solidă, care este parte integrantă din civilizaţia europeană, în timp ce urmează să intre în uniunea politică, a făcut să se simtă din nou urgenţa provocării care interpelează astăzi popoarele din acest continent: adică aceea de a nu avea teamă de Dumnezeu, de Isus Cristos, care este iubire şi adevăr, şi nu ia nimic libertăţii ci o restituie ei înseşi şi îi dăruieşte orizontul unei speranţe vrednice de crezare.
Dragi prieteni, de fiecare dată când succesorul lui Petru face o călătorie apostolică, întregul trup eclezial este părtaş într-un fel de dinamismul de comuniune şi de misiune propriu slujirii sale. Le mulţumesc tuturor celor care m-au însoţit şi susţinut cu rugăciunea, dobândind ca vizita mea pastorală să se desfăşoare foarte bine. Acum, în timp ce îi mulţumim Domnului pentru acest mare dar, să-i cerem lui, prin mijlocirea Fecioarei Maria, Regina Croaţilor, ca tot ce am putut să semăn să aducă roade îmbelşugate, pentru familiile croate, pentru întreaga naţiune şi pentru toată Europa.
Papa Benedict al XVI-lea
Traducere de pr. Mihai Patraşcu
