Anunţul din biserică. "In memoriam" pr. Gheorghe (Gelu) Miclăuş şi don Giovanni Coccolo
La cinci ani de când preotul Gelu Miclăuş a trecut la cele veşnice (18 iunie 2021), un credincios, actualmente pensionar, din Parohia "Sfântul Nicolae" din Bacău, dar care a muncit în Torino, a scris aceste rânduri "ca o datorie faţă de fostul nostru paroh din Torino şi faţă de persoanele de la care am primit ajutor în străinătate".
Eram de un an în Torino, în tot acest timp am lucrat în diverse locuri de muncă, în multe localităţi din Piemonte, la montat silozuri, chiar şi la un castel, unde erau licitaţii cu obiecte de artă. Dar nu aveam o muncă stabilă şi mai ales cu acte în regulă, iar asta mă preocupa cel mai mult. Când nu lucram, seara participam la Sfânta Liturghie, în limba română, cu preotul nostru Gelu Miclăuş. Slujba în limba noastră maternă ne ajuta "să uităm" de probleme şi să ne simţim, măcar pentru puţin timp, ca acasă! Din când în când la sfârşitul slujbei, erau câteva anunţuri cu locuri de muncă, mai mult pentru femei, anunţuri simple, care ne aduceau un pic de speranţă!
La începutul lunii mai, într-o seară după Sfânta Liturghie, preotul face următorul anunţ: "Cine nu are de muncă şi poate, să meargă sâmbătă şi duminică, la biserica «Sfântul Augustin - episcop», din Torino, la ajutat persoanele de acolo, la vândut flori, pentru strângerea de fonduri. Persoanele de acolo, după ce vă vor cunoaşte, vă pot ajuta cu un loc de muncă sau chiar şi cu documente!" ... (Suma adunată din vânzarea florilor era destinată oamenilor nevoiaşi din parohie şi nu numai, dar şi pentru călugăriţele de la biserica vecină "Sfânta Clara", care operau în insula Madagascar). Deşi acest anunţ era destul de interesant şi promiţător, anunţ care de mine personal a fost luat în serios, am rămas surprins să constat că eram foarte puţini cei care am venit la ajutat acolo! În plus era şi Sărbătoarea Mamei, în Italia mereu a doua duminică din luna mai.
A trecut cu bine această acţiune, florile fiind vândute încă de sâmbătă, iar pentru mine a fost doar începutul, deoarece în acel timp se făceau şi lucrări de reamenajare în subsolul bisericii, eu venind zilnic la acele lucrări, timp de câteva luni, de fapt făceam voluntariat fără să-mi dau seama! Nu eram plătit, dar mi se dădea o sacoşă cu alimente odată pe săptămână, eu am devenit deja cunoscut acolo şi eram oricum mulţumit!
Trecuse mai bine de un an de la acel anunţ, părintele Gelu, din când în când venea pe la biserica "Sfântul Augustin" cu treburi, văzându-mă mereu pe acolo la ajutat, glumea spunând că mă vor pune clopotar sau cu vreo altă răspundere! Persoanele din parohie erau mulţumite de mine, iar între timp cu ajutorul lor, aveam şi documente!
În tot acest timp parohul bisericii, don Giovanni Coccolo, care discret şi în tăcere m-a observat încă de când am venit în parohie, în toamna anului 2001, mi-a dat un bileţel (pe care-l mai păstrez încă!) cu o adresă, unde să mă prezint pentru o probă de lucru...
Am început munca acolo, reuşind în scurt timp să mă integrez şi de fiecare dată când eram remarcat de patronul societăţii, eram bucuros mai ales pentru cei de la care am primit locul de muncă. Au trecut repede anii, iar eu am lucrat peste 16 ani în acea societate, acum fiind pensionar! Am avut ocazie să-i spun preotului Gelu cum m-a ajutat cu acel anunţ pentru locul meu de muncă, era efectiv bucuros. Ne ştia pe mulţi dintre noi, de la biserică şi de la pelerinajele sau excursiile organizate, în multe locuri frumoase, amintesc doar de Padova şi Vatican (cu ocazia consacrării episcopului Anton Coşa).
Când eram întrebat cum am primit de muncă, le spuneam la toţi că, în afară de voluntariat, a fost nevoie şi de răbdare, erau mulţi cei care mă ascultau, chiar şi dintre cei mai apropiaţi, dar părerea mea personală este că erau foarte puţini cei care au înţeles că totul a început de la un anunţ, dar mai ales de la participarea într-o ţară străină, la Sfânta Liturghie, într-o zi obişnuită de lucru din timpul săptămânii.
Corneliu C.
