Cu mare emoţie scriu aceste rânduri pentru voi, care un timp mi-aţi fost elevi, atât între anii 1997-2002, cât şi între anii 2013-2015. Mereu m-am străduit să fiu la înălţime, în primul rând să-i plac lui Isus şi apoi şi celor pe care în marea lui milostivire mi i-a încredinţat, fie colegi profesori, fie elevi.
A sosit momentul în care a trebuit să renunţ la catedră pentru a fi asistent social la Centrul rezidenţial "Sfântul Anton" din Iaşi. Aici sunt oameni "mari" din mai multe puncte de vedere. Nobleţea şi delicateţea în exprimare dobândită în timpul cât au fost sănătoşi se păstrează şi acum pe timp de boală. Mă simt printre ei ca în vacanţă la bunici: au atâtea de povestit... Cât de bine se simt dacă îi asculţi şi când le aminteşti câte ceva din trecutul lor! Dacă aş afirma că este uşor nu aş prezenta realitatea aşa cum este, iar dacă aş spune că este greu aş exagera. Ai nevoie de multă, multă răbdare şi tact, ţi se poate întâmpla să fii înjurat, scuipat sau chiar lovit. Sunt scuzabili datorită bolii, câţi nu se comportă aşa fără a fi bolnavi?!...
Când m-am despărţit de colegi, în iunie 2015, nu ştiam ce îmi rezerva viitorul. Am început cu o lună de voluntariat şi s-a sfârşit prin a semna un contract de muncă, ba mai mult, mi-au cerut să fiu şef de centru cu tot ce implică această responsabilitate (slujire). Am trecut printr-o perioadă foarte grea, nu îmi imaginam să lucrez aşa departe de casă, însă mi-au fost alături prieteni de seamă. Nu au decis pentru mine, dar m-au făcut să înţeleg că sunt pregătită pentru aşa ceva - preamilostivul Dumnezeu să-i binecuvânteze prin Maria, mama noastră cerească!
Din luna februarie 2015 am invitat la ora de religie mai multe persoane consacrate, care au răspuns la întrebările elevilor, şi voiam să continui această activitate, dar... Mulţumesc din inimă celor ce au ajuns în satele Boghicea şi Slobozia (NT) şi au vorbit despre viaţa consacrată, despre chemarea lor, cât şi despre congregaţia sau ordinul din care fac parte. Primul "interogat" a fost parohul din localitate, pr. Adrian, apoi pr. Cornel SVD şi pr. Flavian OFMC. Dintre surori au fost sr. Daniela - Fiicele Milostivirii şi ale Crucii, sr. Alina - Slujitoarele Iubirii Milostive şi sr. Maria cu alte colege din aceeaşi congregaţie - Surorile Maestre ale Sfintei Doroteea "Fiicele Sfintelor Inimi". Sunt convinsă că unele mărturii au rămas în inimile elevilor şi că atunci când întâlnesc asemenea persoane (consacrate Domnului) se va aprinde în inima fiecăruia acea dorinţă de a fi fericiţi ca ele, indiferent vocaţia pe care o au. Sigur că aceste minime cunoştinţe se pot aprofunda pe parcurs în funcţie de sămânţa aruncată în sufletele lor.
Dumnezeu are nevoie şi de colaborarea voastră la planul său de mântuire a lumii întregi, nu vă fie frică să-l urmaţi! Rugaţi-vă şi pentru mine ca să împlinesc cu bucurie şi entuziasm voinţa Domnului, în noua mea misiune! Eu la rândul meu vă port în gând şi în rugăciune şi sper să vă amintiţi cu drag de orele de religie, dar mai ales de momentele în care am participat împreună la sfânta Liturghie.
Succes pe mai departe!
Sr. Maria Gabor a lui Isus
