Gânduri la centenarul revistei Lumina creştinului

Gânduri la centenarul revistei "Lumina creştinului"

În luna ianuarie 2013, Lumina creştinului împlineşte o sută de ani. Prima apariţie a fost în ianuarie 1913; revista a apărut cu mici întreruperi până în anul 1948, fiind reluată într-o nouă serie în ianuarie 1990. Cu ocazia centenarului revistei suntem interesaţi de părerea cititorilor. Impresiile, gândurile şi propunerile sunt aşteptate, în special răspunsul la întrebările: Ce înseamnă Lumina creştinului pentru dumneavoastră? Ce articole urmăriţi cel mai mult în paginile revistei? Ce propuneri aveţi pentru îmbunătăţirea revistei? Acestea pot fi trimise prin poştă pe adresa Redacţiei "Presa Bună": Episcopia Romano-Catolică de Iaşi, Bd. Ştefan cel Mare şi Sfânt, 26, 700064-Iaşi, prin fax: 0232/211527 sau prin e-mail: [email protected] (nu uitaţi să notaţi adresa completă şi, eventual, numărul de telefon la care puteţi fi contactat).

Gandurile care au venit până acum sunt publicate mai jos în ordinea trimiterii lor. Pe măsură ce vor sosi altele, acestea vor fi adăugate. Cele mai interesante vor fi publicate în numerele revistei din anul 2013 şi vor fi răsplătite cu un calendar de perete cu 12 pagini (10x28 cm).

* * *

"Lumină" pentru suflet

Mă întrebam zilele acestea, de cât timp citesc revista "Lumina creştinului"... Nu-mi amintesc exact... oricum după 1989 eram foarte bucuroasă când anunţa părintele în biserică: "Au sosit revistele «Lumina creştinului»!" Sigur că aveam şi articole sau pagini preferate: pentru copii, mai apoi pentru tineri; îmi ziceam: "Mi-a scris cineva, şi eu sunt copil, iar mai apoi şi eu sunt tânără".

Îmi amintesc cu emoţie şi când am apărut cu un articol pentru tinerii care spuneau că se simt singuri, cred că era prin 1999, de sărbătoarea Paştelui. Acum am 38 de ani, dacă ar fi să mai scriu un articol în acea direcţie... ar fi un pic altfel: viaţa ne "cizelează", creştem, ne schimbăm, uneori avem impresia că înţelegem mai bine cum stau lucrurile şi chiar cu aroganţă îi înfruntăm pe alţii pentru că noi ştim mai bine... Bunul Dumnezeu lucrează fără să obosească în ciuda încăpăţânării noastre de a ne considera "cei mai buni".

Deci "Lumina creştinului" pentru mine înseamnă "lumină" pentru suflet. În întunericul acestei lumi, în care răul este la el acasă, există şi "lumini" care trec de pleoape chiar dacă le ţinem strâns închise. Lumini prin care bunul Isus, în milostivirea sa infinită, le păstrează aprinse pentru noi: cât de mult ne iubeşte Dumnezeu! Sunt sigură că Iubirea lui va triumfa, însă nu putem aştepta aşa fără să facem nimic. Dumnezeu are nevoie de noi: de mine, de tine (cel care citeşti aceste rânduri), pentru ca să-l ajutăm în a-i face fericiţi pe ceilalţi.

Vă asigur de rugăciunile mele şi vă urez succes pe viitor!

Sora Maria Gabor a lui Isus
(Ordo Virginum)

* * *

Mesaj de salut

Revista "Lumina creştinului" din Iaşi reprezintă fără doar şi poate un punct de reper pe harta spirituală a României. Acestea nu sunt doar nişte cuvinte aruncate în vânt, ci reprezintă un adevăr de necontestat.

Pentru unul care de ani de zile urmăreşte îndeaproape ce se întâmplă pe scena spirituală în acest colţ de Europă, nu mi-a fost greu să recunosc că unul dintre punctele forte ale acesteia se află la Iaşi, unde, în cadrul Episcopiei Romano-Catolice, păstorită de Excelenţa sa episcopul Petru Gherghel, apare de o sută de ani această publicaţie de reală valoare documentară şi istorică, ce reprezintă totodată şi o reflectare vie a prezentului, a ce înseamnă viaţă trăită astăzi în Cristos cel înviat!

În calitate de vicepreşedinte teritorial al mişcării laice vincenţiene, responsabil pentru Europa Centrală şi de Est, doresc să vă mulţumesc pentru oglindirea de-a lungul anilor a activităţilor pe care le întreprind laicii vincenţieni din dieceza dumneavoastră, dar şi de pretutindeni.

Vă mulţumesc pentru invitaţia de a fi alături de dumneavoastră la sărbătoarea jubileului, dar din păcate mă voi afla în acea perioadă în Austria. Cu gândul şi cu sufletul voi fi însă la Iaşi, unde, recunosc, aş fi venit cu mare plăcere, nemaifiind acolo de la sfinţirea noii dumneavoastre frumoase şi impunătoare catedrale, eveniment la care am fost invitat de Excelenţa sa episcopul Petru, pentru care am un respect deosebit!

Personal mă bucur de toate succesele publicaţiei dumneavoastră, de realizările ei din trecut şi din prezent, considerându-mă în primul rând un prieten al Diecezei de Iaşi. Succesele de astăzi ale redacţiei le consider ca fiind ale credinţei noastre pe aceste meleaguri!

La ceas de sărbătoare pentru revista "Lumina creştinului" din laşi, mă înclin actului de spiritualitate trăit şi cultivat acolo, dorindu-i redacţiei, slujitorilor ei, dar şi celor care o răsfoiesc, un sincer: La mulţi şi binecuvântaţi ani!

Erwin Joseph Ţigla
Reşiţa, 8 mai 2013

* * *

Felicitări!

N-am fost, nu sunt şi nici nu voi fi - mulţumindu-i lui Dumnezeu pentru talanţii încredinţaţi - un vorbitor sau un scriitor care "să rup gura târgului".

Totuşi, la acest frumos şi fericit aniversar nu pot trece cu vederea că "Presa Bună" şi "Lumina creştinului" mi-au oferit o potrivită oportunitate să lucrez la răspândirea evangheliei prin cuvântul scris.

În ajunul zilei de 1 aprilie 1990, pe când eram vicar de Bacău, Mons. Petru Gherghel, actualmente episcopul nostru, îmi spune la telefon să-mi iau rămas bun de la comunitate pentru a merge la Iaşi, să mă ocup de partea tehnică a ceea ce a fost şi este şi astăzi "Presa Bună". Fiind ziua păcălelilor, l-am întrebat dacă are în program şi această glumă. Lucrurile erau serioase şi aşa s-a întâmplat. Nu plecasem de prea mult timp din dealul Copoului unde am studiat. După ce am fost coleg de seminar cu pr. Isidor Chinez, iată că am devenit colaboratori şi la "Presa Bună" - "Lumina creştinului" şi am făcut ce se putea într-un spaţiu foarte limitat şi cu mijloace aproape rudimentare, ca să se refacă firul istoriei cu privire la această importantă instituţie, pentru care trebuie felicitaţi înaintaşii noştri şi mereu vrednici de a fi pomeniţi.

Necesităţile pastorale ale comunităţii catolice din Iaşi l-au pus pe gânduri pe episcop în vederea construirii unei biserici mai mari - pe un teritoriu propriu ocupat de teatrul de copii, de liceu, de alte clădiri şi de fosta clădire a "Presei Bune". Pentru eliberarea amplasamentului şi obţinerea autorizaţiei de construire a actualei catedrale "Sfânta Fecioară Maria, Regină", am fost numit vicar la catedrală şi administrator, la 1 septembrie 1990.

Am devenit o persoană apreciată de unii şi dezaprobată de alţii că mă ocup şi de dărâmat clădiri, care pe mulţi i-au marcat sentimental. Printre acestea era şi "Presa Bună".

În seminar l-am avut ca profesor, instructor şi restaurator de cărţi vechi sau prea uzate pe pr. Ioan Ciuraru, care, pe cât de negru şi slab era, pe atât de mult l-am îndrăgit pentru convingerile sale pentru textul scris. Ne-a spus întregii clase, şi pentru mine a rămas o încurajare, "Dacă orice creştin are în mână o carte de rugăciune, o revistă, un pliant despre Dumnezeu, Biserică şi despre Maica Domnului putem dormi liniştiţi, şi putem merge în concediu sau în străinătate când s-ar putea". Între timp, Dumnezeu, Biserica şi Maica Domnului erau lăudaţi şi rugaţi şi cu ajutorul mijloacelor puse la dispoziţie de "Presa Bună" şi "Lumina creştinului".

Altă amintire: când eram suficient de mare mă trimitea mama la străbunica (a trăit peste 100 de ani) să-i tai lemne şi să-i aduc apă de la fântâna cea mai apropiată şi cea mai adâncă. Eram răsplătit cu un boţ de mămăligă aşezat în pripă, pentru că era frig, peste câteva linguri de brânză.

La despărţire, şi în acele timpuri, mi-a încredinţat şi revista "Lumina creştinului" şi alte cărţi de la "Presa Bună", pe care "nu trebuia" să le vadă anumite persoane. Fiind implicat în problemele de la "Presa Bună" le-am adus şi trebuie să fie şi astăzi în arhive.

Sunt recunoscător lui Dumnezeu şi tuturor superiorilor, episcopului Petru Gherghel, episcopului Aurel Percă precum şi pr. Vladimir Petercă pentru încrederea acordată, şi anume: că pot face ceva în privinţa textului scris pentru credincioşi. Mă onorează că "Lumina creştinului" nu m-a lăsat să fac umbră degeaba pământului. Din această umbră, dacă sunt întrebat, încerc să răspund şi astăzi multor întrebări tehnice.

Felicit, încurajez şi mă rog pentru foştii şi actualii ostenitori de la "Presa Bună". Succes în această privinţă şi în această direcţie, şi pentru că la următoarea sută de ani voi fi în altă parte voi face ce voi putea ca să fie frumos şi bine pentru "Presa Bună" - "Lumina creştinului".

Mulţumesc "Lumina creştinului". La mulţi ani!

Pr. Iosif Comoraşu
(director al Institutului "Presa Bună", 19 martie 1992 - 31 august 2009)

* * *

Mai multă lumină

Scriitorul german Johann Wolfgang von Goethe (1749-1832), aflat pe patul de moarte, rostea aceste memorabile cuvinte: Licht, mehr licht! ("Lumină, mai multă lumină!"). Unii au considerat că, în ultimele clipe ale vieţii sale, faimosul scriitor, simţind în faţa ochilor o înceţoşare, a cerut să se facă mai multă lumină în cameră. Alţii, în schimb, au dat acestor cuvinte sensul figurat de "mai multă cultură", "mai multă ştiinţă", "mai mult adevăr". Însă, dincolo de semnificaţia cuvintelor lui Goethe, trebuie să remarcăm aspiraţia fiecărui om de a umbla şi a trăi în lumină.

Împlinirea a 100 de ani de la apariţia primului număr al revistei diecezane "Lumina creştinului" cred că vine să confirme dorinţa fiecăruia de a avea şi a se bucura de mai multă lumină prin intermediul unei reviste al cărei titlul este cât se poate de sugestiv.

Primele tangenţe cu revista "Lumina creştinului" le-am avut la sfârşitul anului 1993, pentru ca din anul următor să mă abonez şi eu la această revistă, adunând de atunci toate numerele care au văzut lumina tiparului.

În vara anului 1997 am început o colaborare mai strânsă cu revista "Lumina creştinului", pentru ca în luna octombrie a aceluiaşi an să trăiesc bucuria de a avea primul "material" publicat în paginile revistei (un careu de cuvinte încrucişate, intitulat "Fericirile"). De atunci şi până astăzi, ori de câte ori a fost nevoie, am susţinut rubrica "Rebus", care mi-a întărit tot mai mult pasiunea pentru rebusistică.

A urmat perioada octombrie 2004 - iulie 2005, un timp de practică pastorală la Editura "Presa Bună" şi, implicit, o fericită ocazie de a lucra împreună cu colectivul de redacţie, cu echipa de redactori, tehnoredactori şi tipografi. A fost perioada care mi-a permis să pătrund ceva mai mult în tainele publicisticii şi să realizez, odată în plus, cât efort se depune pentru a te putea bucura de lectura unei publicaţii. Consider că activitatea în domeniul mass-media este una fascinantă, iar cei care au pasiune pentru un asemenea domeniu vor realiza mereu lucruri măreţe.

La un secol distanţă de apariţia primului număr al revistei "Lumina creştinului", îmi exprim dorinţa ca această publicaţie catolică să rămână şi în următoarele decenii (şi secole) ca un far călăuzitor pentru toţi cei dornici de mai multă lumină.

Pr. Emanuel Imbrea

* * *

Câteva gânduri în versuri

La-nceput Domnul a rostit
Un cuvânt care-a devenit
Materie în univers
În jurul ei e-al lumii mers.
Nu sub obroc, ci în sfeşnic
Arde lângă chivot veşnic.
Cristos, lumina făr-apus,
Răsăritul din Cer, de Sus
E hrana vieţii tuturor
Sufletelor creştinilor.
Tot El ni-l dă pe Duhul Sfânt
Investindu-ne prin cuvânt
Noi evanghelizatori:
Un far aprins spre cititori.
La cumpănă de centenar
Urez revistei: timp de har
Iluminând cât mai mulţi fraţi.

Sr. Patricia Gherca, OA

* * *

Întâlniri cu Lumina creştinului

Împlinirea a 100 de ani de la apariţia revistei "Lumina creştinului" reprezintă o bucurie reală pentru cei care, cu sârg şi dăruire, lucrează lună de lună ca această lumină pentru minte şi pentru suflet să ajungă în cât mai multe case şi în cât mai multe locuri, depăşind graniţele Diecezei de Iaşi. Cred că şi cititorii acestei publicaţii se bucură şi înalţă gânduri de admiraţie şi preţuire faţă de cei care, cu ajutorul Domnului, au făcut posibil ca această revistă să lumineze, chiar şi în vremuri tulburi, inimile credincioşilor catolici (şi nu numai) şi să transmită ceva şi din bogăţia vieţii Bisericii Catolice.

Prima mea întâlnire cu "Lumina creştinului" s-a produs în toamna anului 2001, când am început drumul lung al formării preoţeşti la Seminarul liceal din Bacău. Acolo am descoperit această revistă, până atunci cunoşteam periodicul Arhidiecezei de Bucureşti, "Actualitatea creştină". De la început mi-a plăcut structura revistei, care de obicei se deschide cu un cuvânt de zidire spirituală, al păstorului Diecezei de Iaşi, PS Petru Gherghel, iar apoi prezintă articole, gânduri şi poezii religioase care pot ajunge cu adevărat la inima oricărui creştin. Şi întrucât mi-a plăcut revista, am procurat-o şi o procur lună de lună, chiar dacă acum sunt preot în Arhidieceza de Bucureşti. Mai mult, graţie unor binefăcători, am reuşit să am aproape toată colecţia începând cu ianuarie 1990 până în prezent şi am primit şi câteva numere din anii '20.

Pentru mine, publicaţia Diecezei de Iaşi, "Lumina creştinului", este o oglindă a vieţii de credinţă a poporului creştin al Moldovei, o întâlnire cu viaţa Bisericii Catolice şi o cunoaştere a istoriei eroice a acestei porţiuni a poporului lui Dumnezeu. Am colecţia legată pe ani şi nu pot să nu remarc numărul însemnat de articole monografice ale comunităţilor Diecezei de Iaşi, cronica lunară a unor evenimente din viaţa Bisericii, figurile unor martiri şi mărturisitori ai credinţei în perioada regimului comunist, prezentarea unor evenimente deosebite (Sinodul diecezan desfăşurat între anii 2001-2004, sfinţirile de biserici şi de capele, cronica hirotonirilor de preoţi sau a profesiunilor religioase etc.). O altă rubrică pe care o apreciez este cea îngrijită de părintele Felician Tiba, în care sunt adunate mărturii ale unor familii pentru familii. Aceste mărturii, unele dintre ele cutremurătoare, m-au impresionat şi m-au inspirat în activitatea mea ca preot, pentru că am întâlnit situaţii asemănătoare cu unele dintre acele mărturii. M-am bucurat când o parte dintre acestea au apărut ulterior într-un volum separat, ca un fel de "vademecum" pentru orice familie.

Apreciez faptul că revista apare color în întregime, îmi amintesc că altfel am citit primul număr integral color, cel din aprilie 2006... şi mă gândeam când va apărea constant color, iar acest gând a devenit realitate câţiva ani mai târziu.

La ceas aniversar doresc revistei "Lumina creştinului" ca ea să rămână cu adevărat o lumină pentru cel care o citeşte, să fie o oglindă a credinţei mărturisite şi făcută cunoscută tuturor. Am învăţat să fiu mai conştient de credinţa mea şi am găsit în această publicaţie un prieten constant, de care doresc să mă bucur şi în viitor. Le doresc şi redactorilor multă putere de muncă şi binecuvântare în acest apostolat cu adevărat nobil.

La mulţi ani!

Pr. Andrei Dumitrescu

* * *

100 de ani pentru Lumina creştinului

Am colaborat cu revista "Lumina creştinului" pe vremea studenţiei la Iaşi. După 20 de ani de la terminarea facultăţii şi părăsirii Iaşiului mă întreb care era motivaţia pentru care am scris acele articole?

În contextul în care laicii citeau ziarele de scandal şi mai puţin ziarele catolice, am observat că revista "Lumina creştinului" era un mijloc de a comunica informaţii, emoţii şi sentimente impregnate de trăirea creştină de zi cu zi. Aveam nevoie să învăţ atunci să cresc în Cristos, abia îl descoperisem pe Isus şi doream să comunic şi altora din descoperirile mele din plan personal.

Din tot ce am scris, mi-a rămas cel mai mult un eveniment de neuitat. După ce am terminat studiile universitare la Iaşi, am plecat să lucrez în Bacău şi acolo am avut ocazia să merg împreună cu pr. Petru Sescu la penitenciarul din Bacău. Cunoşteam îndemnul lui Isus de a vizita pe cei din închisoare, dar nu avusesem curajul niciodată sau măcar să mă gândesc să fac o vizită la puşcărie.

Cum pr. Petru mergea la penitenciar săptămânal şi celebra sfânta Liturghie, am fost şi eu o dată cu el. Am întâlnit acolo un domn care mi-a zis că mă cunoaşte şi că dorea să vorbească cu mine. Uluit, nu ştiam ce să cred. Ca apoi să-mi spună că a citit articolele mele din "Lumină creştinului" şi dorea să vorbească cu mine. Vroia să-mi ceară să-l ajut cu ceva, dar cel mai important pentru el era să aibă cu cine vorbi. Nu-mi închipuisem cine va citi articolele scrise de mine şi cât de mult bine mi-a făcut acea vizită în închisoare.

Ce-mi doresc azi de la "Lumina creştinului"?

Să mulţumesc bunului Dumnezeu pentru toate eforturile oamenilor care au muncit de-a lungul timpului încât cuvântul lui Dumnezeu şi trăirea creştinilor să ajungă la atâţia oameni (inclusiv în închisoare).

Consider că formatul ar trebui schimbat, pentru că nu este nici de revistă, dar nici de carte. Este un format de pliant, care nu prezintă prea multă importanţă (cât de multe pliante le luăm şi le aruncăm imediat). Chiar dacă ştiu cât de importante sunt costurile, propun şi schimbarea copertei, care contează foarte mult în aprecierea unei reviste.

Cât despre conţinut, îndrăznesc să propun să avem mai mult curaj în a publica scrieri despre Biserica noastră şi de a schimba ceva în creştinii / catolicii noştri. Preferăm să scriem despre alţii, dar mai puţin despre ce avem nevoie noi să facem. Unde greşim, cum ne putem ajuta, să punem degetul pe rană, chiar dacă ne doare. Suferim împreună şi creştem împreună, preoţi şi laici. Să fim noi înşine şi să încurajăm publicarea textelor oneste, curajoase şi folositoare.

De exemplu, cardinalul Dolan de New York vorbeşte de multe ori atât de direct despre subiecte care la noi sunt tabu, iar lista de exemple poate continua pagini întregi. Nevoia de duhovnici spirituali, preoţi care să petreacă mai mult timp la spovada sau adoraţie (de ce nu avem în România adoraţie perpetua decât într-o parohie la Timişoara?), cum putem impulsiona mai mult creşterea şi implicarea laicilor, abordarea defectuoasă în cadrul Bisericii Catolice a problemei avorturilor şi prezervativelor, strategii pentru pastoraţia familiilor şi multe alte subiecte uzuale folositoare pentru creşterea în Cristos, cu dragoste şi pentru a iubi mai mult pe cei de lângă noi.

Cornel Bărbuţ

* * *

Dumnezeu dă fiecărui om câte un har, o vocaţie sau pasiune.

Mie mi-a turnat în inimă, ochi şi suflet o picătură din talentul de a surprinde în fotografie momentele cele mai importante, cele mai simbolice ale evenimentelor comunităţii.

Am căpătat pasiunea pentru imagine înainte de începutul anilor ‘90 şi încă din acea perioadă am fotografiat aspecte ale vieţii Bisericii noastre locale.

Faptul că din 1991 am lucrat ca fotoreporter profesionist pentru cotidiane locale (24:ore, Monitorul), iar apoi naţionale (Agenţia Naţională de Presă Agerpres), mi-a ridicat mult stacheta exigenţelor şi a pregătirii profesionale.

Cu mare bucurie şi entuziasm, mi-am pus această pregătire profesională în slujba revistei Lumina Creştinului, „pro bono”, încă din perioada de început a reapariţiei ei. Am colaborat cu pr. Isidor Chinez, apoi am păstrat o strânsă legătură cu pr. Cornel Cadar şi o colaborarea prietenească cu pr. Adrian Blăjuţă. Sunt foarte recunoscător şi mândru în acelaşi timp, pentru faptul că am primit încrederea colectivului redacţional şi că, prin munca mea, am contribuit la realizarea acestei reviste atât de importante pentru dieceza noastră.

Am fost şi sunt încă un martor care consemnează pentru viitor istoria Bisericii noastre catolice. Liturghii solemne, vizitele unor importante personalităţi (Regele Mihai şi Regina Ana, cardinali, episcopi, ambasadori...), acţiuni ale copiilor şi tinerilor sau manifestări ale studenţilor seminarişti, s-au aflat de-a lungul timpului în faţa obiectivului aparatului de fotografiat. Fotografiile realizate se afla în arhivele Episcopiei, la Seminarul „Sfântul Iosif” sau alte comunităţi parohiale.

Momentul de vârf al activităţii mele la revista Lumina creştinului a fost fotografierea vizitei Sfântului Părinte papa Ioan Paul al II-lea la Bucureşti, în 1999.

O selecţie de imagini a fost publicată în paginile revistei şi s-a alăturat fotografiilor de la Vatican, în expoziţia itinerantă ce a fost vernisată de nunţiul apostolic, la Seminar.

Faptul de a-l putea fotografia pe papa Ioan Paul al II-lea mi-a dat încredere şi m-a întărit în exercitarea meseriei de fotoreporter. Am avut apoi ocazia de a-l fotografia la Vatican şi pe Sfântul Părinte Benedict al XVI-lea, imaginile regăsindu-se şi în paginile revistei şi pe site-ul ercis.ro.

Fiinţă umană percepe, în medie, circa 80% din informaţia înconjurătoare prin văz. De aceea, este important să păstrăm pentru urmaşii noştri mărturii vizuale ale istoriei comunităţii noastre. O fotografie se judecă atât după aspectele tehnice, cât şi după cele artistice şi estetice, de surprindere a momentului culminant şi transmitere a unui mesaj sau emoţii. Pe cât îmi va sta în putinţă, voi continua colaborarea cu revista Lumina creştinului, voi oferi imagini spre publicare pe site-ul ercis şi voi contribui la realizarea arhivei fotografice a Episcopiei.

Ţin să mulţumesc încă o dată PS Petru Gherghel şi PS Aurel Percă pentru încurajare şi susţinere.

Doresc revistei Lumina creştinului viaţă cât mai îndelungată şi poate cât de curând într-un format grafic nou, A4, cu o frumoasă policromie ce va evidenţia imaginea fotografică.

Adrian Cuba

* * *

Vestitori ai speranţei şi ai mântuirii la ceas aniversar

În societatea actuală dominată de secularizare, în care omul pare că nu mai este preocupat de sacru, ci mai mult de lucrurile efemere, de acele elemente care îi oferă o satisfacţie efemeră, de moment, creştinii sunt invitaţi să-şi aducă fiecare contribuţia personală, fiecare după propria capacitate, pentru a readuce în lume interesul pentru lucrurile sacre. În acest spaţiu destul de vast de acţiune, comunicaţiile sociale ocupă un loc important şi, aş putea spune, chiar predominant, chiar dacă rivalizează în mod direct cu publicaţiile care închid omul într-un spaţiu limitat doar la scandal, certuri, blamări, lipsă de pudoare şi a oricărei forme de intimitate, publicaţiile creştine, între care şi revista "Lumina creştinului", încearcă să educe lumea actuală la ascultare şi contemplare.

M-am bucurat să fiu şi eu părtaş la această muncă. Cu multă disponibilitate am dorit să-mi aduc şi eu contribuţia personală, chiar dacă infimă, în construirea dialogului continuu cu omul zilelor noastre, pentru a-i vorbi acestuia despre măreţia lui Dumnezeu, chiar dacă uneori acest limbaj este limita sau poate părea chiar arhaic şi lipsit de interes. Totuşi, cu toţii suntem chemaţi să devenim vestitori de speranţă şi mântuire, să fim martori ai iubirii care promovează demnitatea omului şi care, prin efort continuu construieşte dreptatea şi pacea în lumea marcată de disensiuni şi numeroase conflicte.

Gândul Sfântului Părinte referitor la dialogul interpersonal ce implică împărtăşirea proprie, a viziunii personale despre lume, a speranţelor şi idealurilor personale, acest schimb care te ajută să creşti, pot spune că a ghidat în mare parte activitatea pe care am desfăşurat-o în cadrul anului pastoral desfăşurat la redacţia revistei "Lumina creştinului", în anul pastoral 2011-2012.

Îmi manifestasem dorinţa de a-mi desfăşura anul pastoral în cadrul redacţiei, şi m-am bucurat când am primit această misiune. Entuziasmat şi în acelaşi timp curios, am aşteptat cu nerăbdare să îmi încep munca, hotărât să ofer cât mai mult din propriile mele capacităţi, şi în acelaşi timp pregătit să aflu şi să învăţ lucruri noi.

Prin bunăvoinţa şi răbdarea persoanelor care ne-au însoţit în tot acest timp, treptat, împreună cu celălalt coleg al meu, am încercat să ne deprindem cu munca pe care o presupune această activitate mass-media. Au existat numeroase momente frumoase, în care am descoperit şi deprins lucruri noi. Am rămas plăcut impresionat de efortul şi devotamentul celor care lucrează în pregătirea acestei reviste diecezane. Deşi, la o primă vedere, ar părea o activitate pentru unii banală, trebuie să mărturisesc că în elaborarea acestei reviste se depune mult efort şi se pune mult suflet pentru ca toţi credincioşii care vor lua în mână această revistă să se regăsească în marea familie creştină a Diecezei de Iaşi, dar şi a întregii lumi catolice. Am învăţat multe lucruri pe parcursul anului pastoral: am învăţat să apreciez, să înţeleg, să am răbdare, lucruri atât de esenţiale în munca de echipă pe care am întreprins-o zilnic. Sunt fericit că mi-am putut aduce contribuţia personală în redactarea revistei, precum şi a relatărilor diferitelor evenimente desfăşurate în viaţa Diecezei şi a Bisericii universale.

Doresc să le mulţumesc din suflet tuturor membrilor şi colaboratorilor din cadrul redacţiei revistei "Lumina creştinului" pentru răbdarea, grija şi bunătatea lor care ne-au ajutat să ne simţim ca o adevărată familie. Domnul să lumineze şi să conducă cu harul său munca tuturor echipei redactorilor şi colaboratorilor! La mulţi ani!

Virgiliu Demşa-Crainicu

* * *

Un alt tip de pastoraţie

Am făcut practică pastorală la Editura "Presa Bună" în perioada 4 octombrie 2010 - 24 iunie 2011. Pentru mine a fost o experienţă frumoasă. Am învăţat foarte multe lucruri noi şi am cunoscut un alt tip de pastoraţie. Când privesc în urmă îmi aduc aminte cu plăcere de momentele petrecute la editură. Am înţeles că este important să oferi celor interesaţi informaţii din lumea catolică şi mai ales să oferi materiale care îi ajută pe oameni să crească din punct de vedere spiritual. Astăzi este nevoie de o dezvoltare a presei catolice pentru a contrabalansa monopolul presei seculare. Nu este o necesitate de concurenţă sau care să urmărească vreun interes ascuns, ci doar o nevoie cerută de împrejurări. Folosind o imagine plastică am putea spune că mass-media de astăzi oferă oamenilor numai dulciuri, chips-uri şi băuturi răcoritoare, de aceea, este nevoie ca noi să dăm oamenilor şi ceva "carne" pentru a nu slăbi fiinţa lor. Între atâtea opinii vânturate în mass-media, se cere o stâncă sigură care să vorbească pe limba omului şi care să atingă problemele cu adevărat importante ale omului. Consider că menirea presei catolice, în special, este de a forma omul, de a-i forma o conştiinţă dreaptă şi de a-i arăta omului menirea pe acest pământ.

La nivel local se simte nevoia unei prese catolice pentru a-i ajuta pe catolici să-şi cunoască mai bine Biserica şi să arate că îşi trăiesc viaţa frumos şi nu se târăsc pe acest pământ. Prezentarea diferitelor materiale în care se relatează activităţile din comunităţile noastre au un rol important pentru viaţa internă a Bisericii Catolice, dar şi în relaţia cu celelalte Biserici şi confesiuni.

Mă gândesc că pe viitor ar fi important să rămână această prezenţă catolică în mass-media locală pentru a avea o voce în societate. Este nevoie de un punct de referinţă pentru catolici şi pe internet, la radio şi, de ce nu, în televiziune. Cred că este, de asemenea, important ca aceste mijloace de informare catolice să fie promovate în fiecare comunitate, nu ca o reclamă, ci ca o conştientizare a specificului credinţei noastre. Nu vrem să devenim o grupare religioasă închisă în sine, ci vrem ca fiecare catolic să ajungă să-şi cunoască mai bine credinţa pentru a putea intra în dialog cu ceilalţi creştini.

Cred că pe viitor presa catolică la nivel local va creşte frumos şi va fi o sursă de informare şi de formare autentică. Mi-ar plăcea să văd în revista "Lumina creştinului" articole care să aducă unele precizări în ceea ce priveşte credinţa catolică. Ştim că fiecare generaţie trebuie evanghelizată, de aceea, este necesar ca presa catolică să pună la dispoziţie şi materialul necesar pentru a realiza această evanghelizare. Poate ar fi oportun să se clarifice specificul credinţei catolice şi să se sublinieze importanţa credinţei în viaţa fiecărui om.

La acest ceas aniversar vă spun La mulţi ani! şi îi felicit pe toţi cei care au lucrat sau mai lucrează la această editură catolică pentru munca depusă.

Claudiu Bulai

* * *

La ceas aniversar

Timpul pe care l-am petrecut la Redacţia "Presa Bună" a însemnat, pe lângă o perioadă de muncă în cadrul mass-media, o etapă a vieţii în care a trebuit să îmi dezvolt unele virtuţi, cum ar fi răbdarea. Nu a fost vorba doar de o muncă de birou, în care universul tău era doar un calculator, ci şi o interacţionare cu oamenii, fie pentru a cere unele informaţii, fie pentru a colabora la redactarea unui material. Uneori a fost dificil să conving unele persoane să aducă un minim de contribuţie la redactarea unor articole, având în vedere că erau singurele deţinătoare a unor informaţii utile, însă, de nenumărate ori, am fost impresionat de disponibilitatea unor persoane de a colabora şi de entuziasmul de care dădeau dovadă.

Într-o lume în care informaţia are un rol deosebit de important şi în care fiecare este liber să-şi exprime propria părere, consider că este esenţial ca în orice Biserică particulară să existe o publicaţie creştină, care să prezinte adevărul şi modul în care Biserica interpretează diferite evenimente. Pentru unii creştini revista este singurul contact cu viaţa Bisericii universale. Prin urmare ea trebuie să conţină materiale care să vină în ajutorul credinciosului, pentru ca acesta să cunoască cât mai bine credinţa sa, dar şi Biserica din care face parte.

Sper ca pe viitor revista să se bucure de cât mai mulţi cititori şi să reuşească să îi edifice pe oameni în trăirea zilnică a credinţei lor. Mult succes în continuare!

Sergiu Gabor (ITRC)

* * *

O revistă - un apostol

Pentru fiecare lună
Un apostol e trimis
Ca să fie o lumină
Prin cuvântul ce e scris.

Nu ştiu cum, dar mi se pare
Că anul s-a împărţit
Cu exactitate mare
La cei ce au de vestit.

Lunilor din calendar
Li s-a dat, predestinat,
Ca să aibă câte-un far,
Un apostol luminat.

Doisprezece, altădată,
De Isus îndrăgostiţi
Au umblat prin lumea toată
Şi-au rămas nebiruiţi.

Astăzi noi privim trecutul
Şi vedem lucrarea lor.
Ce frumos era-nceputul
Ce năştea un viitor!

Centenar pentru revistă
Astăzi e subliniat.
O lumină ne asistă
În acest apostolat!

Pr. Eugen Budău

* * *

Lumina creştinului - centenară, mereu frumoasă şi atractivă

În anul 1990 eu şi familia ne-am mutat la Iaşi. Se împlineau câteva luni de când noi, românii, am recâştigat libertăţile pierdute, inclusiv cele de a-ţi exprima şi de a-ţi trăi credinţa. Frecventam Biserica din centru, singura din Iaşi la acea vreme. Era întotdeauna neîncăpătoare indiferent de zilele de lucru sau de sărbătoare.

Am descoperit la biroul parohial faptul că se puteau găsi cărţi de rugăciune, iconiţe, reviste. Eu şi copiii mei ne-am abonat pentru a achiziţiona noutăţile. Aşa era la început.

În timp am aflat despre existenţa asociaţiei lucrătorilor sanitari - Asociaţia Medicilor Catolici (AMC). Membrii ei desfăşurau activităţi medicale şi, în afară de acestea, mentorul spiritual, părintele Claudiu Dumea, susţinea conferinţe lunare cu tematici dintre cele mai diverse. La una dintre întâlniri a fost invitat redactorul de la Editura "Presa Bună", părintele Cornel Cadar. Am fost desemnată să scriu materiale pentru pagina "În apărarea sănătăţii" a revistei "Lumina creştinului", cu un ritm lunar iniţial, apoi la două luni prin alternanţă cu subiecte juridice.

Acesta a fost momentul în care am cunoscut pe cei din colectivul redacţiei.

Dacă cineva are impresia că realizarea unei publicaţii este uşoară ar trebui să ia aminte la efortul intelectual, fizic, financiar... La final rămâne bucuria de a preda la termen o lucrare şi apoi treci din nou la treabă. Colectivul de lucru nu este mare, dar este deosebit de harnic şi de inimos. Trebuie să punem în calcul şi faptul că editura nu publică numai revista Lumina creştinului.

Pe un post de televiziune l-am văzut pe regretatul poet Ioan Alexandru, aflat deja în scaunul de suferinţă, cu o Biblie în mână, lansând mesajul de a o citi. Aducea argumente stimulatoare: vrei un roman de istorie - citeşte Biblia / vrei un roman de dragoste - citeşte Biblia / vrei un roman despre războaie - citeşte Biblia. Concluzia care se desprinde este aceea că Sfânta Scriptură înglobează toate bibliotecile din lume.

Îndrăznesc o parafrazare - dacă ai "Lumina creştinului" la îndemână eşti o persoană informată. Eşti la curent cu activitatea păstorilor diecezei şi a celor locali prin articole şi mesaje minunate, scrisori pastorale, îndemnuri pentru toţi creştinii privind perioade curente sau speciale pe care le trăieşte biserica. Revista are ce oferi fiecărei categorii de cititori, copii, tineri şi adulţi. Nu poţi trece indiferent de pagina de istorie, de cea despre vieţile sfinţilor, ale înaintaşilor, de cea destinată familiei, inclusiv de supliment. Misiunile, ştirile, noutăţile, toate au locul lor în sufletul fiecărui cititor. Dacă citeşti cu atenţie pagina "Sanctuare", te identifici cu pelerinii care au văzut aşezăminte, locuri sfinte, atât de deosebită este prezentarea acestora şi asta îţi dă o stare de bine şi de mulţumire.

Revista "Lumina creştinului" este o "bătrână" de o sută de ani, dar este mereu proaspătă, frumoasă şi tot mai atractivă. Să o citim cu drag şi cu respect! Să o facem cunoscută şi altora.

Doamne păstrează-i în lumină pe cei care se străduiesc pentru noi, creştinii cititori,
răsplăteşte-le munca, aşa cum numai tu ştii să o faci!

La mulţi ani!

Maria Bîrhală

* * *

Apreciez mult revista

Mereu îmi face plăcere să citesc o revistă, o carte valoroasă, cu învăţătură pentru suflet şi viaţă. "Lumina creştinului" face parte din această categorie. Am avut bucuria ca după revoluţie să particip la corectarea unor articole, să redactez altele... iar între vara lui 1997 şi a lui 1999 am tehnoredactat această revistă, contribuind şi la redactarea unor articole, la traduceri, la corectarea revistei etc. Apreciez mult revista pentru că este o sursă importantă de formare spirituală. Îmi aduc aminte cu plăcere de articolele legate de călătoriile apostolice ale papei Ioan Paul al II-lea, de pregătirea marelui jubileu al anului 2000, de scrisorile pastorale ale Preasfinţitului Petru Gherghel, de articolelor pentru copii, de poşta redacţiei etc. Se lucra frumos în colectiv.

Printre amintirile păstrate, sunt momentele de împărtăşire profundă între membrii redacţiei, între colaboratori... precum şi cele legate de ultima noapte înainte de a fi imprimată. Tipografii veneau de obicei dimineaţa cu noaptea în cap pentru a începe imprimarea ei. La ora aceea trebuia ca revista să fie terminată, trasă pe calc. Or, de multe ori în această ultimă noapte, mai erau atât de multe de făcut iar imprimanta şi calculul nu imprimau corect toate literele. Deseori se lucra toată noaptea până spre dimineaţă pe la ora 4-5 când tipografii o luau în mână pentru a o imprima! Era o noapte dificilă, dar bucuria realizării revistei era mare.

Felicitări celor care continuă această frumoasă misiune, în special părintelui Cornel Cadar şi preţioşilor săi colaboratori!

Paşii vieţii mele m-au condus pe alte meleaguri, în Togo şi în Elveţia, ca, prin acelaşi apostolat, prin mijloacele de comunicare în masă, iubirea lui Dumnezeu să fie cunoscută şi primită.

Un jubileu este un moment deosebit în viaţa noastră, deci şi în realizarea unei publicaţii. Fie ca acest ceas aniversar să însemne o reînnoire interioară a colaboratorilor şi cititorilor acestei preţioase reviste cu un nume simbolic: "Lumina creştinului", "Lumină din lumină".

Cu bucurie şi recunoştinţă pentru toate,

Sr. Gabriela Enăşoae, soră a Congregaţiei "Sfântul Augustin"
(tehnoredactor în perioada iulie 1997 - septembrie 1999)

* * *

An jubiliar

Centenarul publicaţiei "Lumina creştinului", ca orice aniversar, este pentru toţi, dar mai cu seamă pentru cine a avut o legătură deosebită cu redacţia acesteia, un motiv pentru a sărbători. Pentru o persoană de rând, sărbătorirea propriului centenar poate fi doar un vis pentru că acest privilegiu Dumnezeu îl acordă doar câtorva. În schimb, un eveniment aşa de important din istoria publicaţiei care a însoţit viaţa de credinţă a multor generaţii merită să fie trăit în profunzimea semnificaţiei şi a valorii sale.

Cred că puţine persoane, din ziua de astăzi, au avut ocazia să citească revista "Lumina creştinului" în anii primelor apariţii, dacă nu, ca şi mine, găsind ascuns de către bunici, printre puţinele lucruri la care ţineau foarte mult, vreun număr al revistei. Personal, am descoperit cu uimire şi totodată cu teamă revista "Lumina creştinului", nu se putea spune că se avea aşa ceva în casă. Mă fascina mult pentru că se scria foarte simplu, folosind un limbaj firesc, fără artificii lingvistice complicate iar pagina cu glume era o satisfacţie totală ca de altfel şi o lecţie pentru viaţă. Nu voi uita niciodată caricaturile cu lacomul şi săracul la ospătărie, mâncând sarmale; sau improvizatul pictor care, voind să picteze o casă, se trezea mereu cu un arbore mutat când în partea stângă când în partea dreaptă a scenei, făcându-l să modifice mereu încadrarea.

Dar anii au trecut şi soarta istoriei a permis din nou publicarea revistei, iar eu am ajuns să fac parte dintre cei care se îngrijeau de apariţia acesteia. Ocupându-mă de partea tehnică, în special de ceea ce se numeşte tehnoredactare, am insistat în primul rând pentru stabilizarea titlului revistei care între anii 1990 şi 1995 a schimbat de mai multe ori formatul şi caracterul. Aşadar, pentru a da continuitate şi a distinge cu mai multă uşurinţă dintre alte publicaţii revista "Lumina creştinului", am stabilit menţinerea aceluiaşi format şi caracter tipografic al titlului care, de altfel, observ că se continuă şi astăzi. Succesiv am prezentat cererea la Biblioteca Naţională a României de la Bucureşti pentru obţinerea codului ISSN care permite identificarea publicaţiei la nivel mondial. De asemenea, un interes important l-am manifestat pentru selectarea de imagini cât mai apropiate tematicilor abordate ca de altfel şi a celor pentru prima pagină. Nu căutam doar să fie sugestive, dar m-am străduit să selectez pe acelea care să aibă şi un bogat conţinut educativ. Din acest punct de vedere sunt încă dator părintelui răposat Ioan Pârţac cu explicaţia imaginii de pe coperta numărului pe luna noiembrie 1995. Nu era o muncă uşoară pentru că pe vremea aceea se tipărea în "nuanţe de gri" cu o copiere scanner a imaginilor. Nu în cele din urmă, aş mărturisi că, pentru apariţia în timp a revistei, în săptămâna tipăririi acesteia se lucra neîntrerupt. Pasiunea şi capacitate limitată a mijloacelor m-au făcut să stau în redacţie nopţi întregi, uneori să sprijin capul pe tastiera computerului şi să "fur" câteva minute de somn. Erau anii când o oră de odihnă în plus sau în minus pe zi nu însemna mare lucru. Obiectivul era unic şi imutabil, tipărirea în timp a revistei! O continuă întrecere cu timpul care nu putea fi oprit.

Acum sunt deja o sută de ani de muncă şi abnegaţie pentru un ideal care dorim să fie ca "o lumină" pentru toţi cei cărora le este dedicată revista "Lumina creştinului", poporului lui Dumnezeu din Dieceza de Iaşi şi nu numai.

Aflându-ne în timpul Postului Mare şi în curând a sărbătorii sfintelor Paşti, mi se pare oportună analogia acestei minunate împliniri cu aceea a luminii lumânării pascale elogiate în mod sublim în imnul pascal (Preconiul) unde stă scris: "...Deşi flacăra ei a fost împărţită la atâţia, ea nu şi-a pierdut nimic din strălucirea sa". Desigur, revista nu are un rol salvific în viaţa creştinului, dar i se poate atribui o importanţă călăuzitoare în trăirea cotidiană, comunitară şi în comuniune a credinţei.

Dar cum jubileul nu este un punct de sosire şi nu a avut un scop în sine, e bine de privit mai departe. Bilanţul nu este doar suma realizărilor în decursul celor o sută de ani, dar şi momentul reflecţiei asupra lipsurilor care au presărat existenţa acestei publicaţii. Aşadar, această reflecţie asiduă trebuie să producă o propunere şi mai hotărâtă de a îmbunătăţi calitatea culturală, literară, spirituală şi educaţională a revistei. S-a trudit mult şi s-a ajuns până în momentul de faţă, dar pentru a continua se cere şi mai mult, pentru că societatea este într-o continuă schimbare iar paginile revistei trebuie să bătătorească mereu calea vieţii comunităţii pentru care este destinată.

Adrian Florian (tehnoredactor în perioada iulie 1995 - august 1997)

* * *

Bucurie şi speranţă la ceas aniversar

Împlinirea a o sută de ani de la apariţia revistei Lumina creştinului este, cu siguranţă, un motiv de bucurie pentru toţi cei care iubesc adevărul creştin şi doresc să-l cunoască mai profund ca să-l poată face cunoscut celor însetaţi de adevăr.

Mă bucur că mă pot număra printre persoanele care au avut posibilitatea de a scrie în paginile acestei reviste creştine şi nutresc speranţa să voi mai putea contribui şi în viitor la îmbogăţirea mesajului creştin.

Cred că revista Lumina creştinului a adus, prin mesajul ei, multă lumină în sufletele şi în familiile noastre şi, desigur, mângâiere şi speranţă celor aflaţi în suferinţă. Nu mă îndoiesc că această revistă a întreţinut sau a reaprins torţa credinţei în sufletele multor creştini, mai ales în ceasurile lor grele de încercare, şi le-a reînvigorat speranţa că vor învinge răul împreună cu Cristos cel înviat, prezent şi activ între oameni. Vreau să cred că revista va continua să fie o veritabilă Lumină a creştinilor de astăzi şi de mâine prin textele ce vor fi publicate, mai ales că are în spate o experienţă de o sută de ani. Nivelul cultural, relevat de textele apărute până acum, face revista accesibilă unei largi pături de cititori şi unui număr mare de colaboratori, capabili să-şi exprime gândurile şi experienţele vieţii lor de credinţă. Copii, tineri şi persoane mature au găsi în paginile acestei reviste hrană spirituală şi lumină creştină, încurajare şi sprijin în trăirea perseverentă a credinţei şi a manifestării evidente a iubirii faţă de Cristos şi faţă de semeni. Mulţi credincioşi pot găsi, uneori, răspunsuri potrivite la întrebările lor legate de viaţa umană zilnică, dar mai ales găsesc răspunsuri adecvate cu privire la învăţătura creştină şi la transpunerea ei în viaţă prin acţiuni caritabile. Revista a fost o tribună de informare a credincioşilor privind activitatea creştină desfăşurată în cadrul Diecezei de Iaşi, dar şi a activităţii derulate în cadrul Bisericii Universale. Pe lângă informare, revista a fost şi va rămâne o sursă bună de formare a credincioşilor prin textele catehetice, prezente în paginile ei. Ea a fost şi va continua să fie un preţios mijloc de transmitere a unor ştiri persoanelor dornice de informare corectă ca şi a unor mesaje persoanelor care simt nevoia unei susţineri solide pentru întărirea şi mărturisirea curajoasă a credinţei creştine.

Ca de la o catedră aşezată în faţa credincioşilor, revista a transmis lumina învăţăturii divine, a format şi a modelat sufletele credincioşilor pentru a-l urma pe Cristos, revelatorul perfect şi revelaţia desăvârşită, constituit de către Tatăl ceresc unicul învăţător al omenirii, care singur are cuvintele vieţii veşnice.

Aşteptăm ca revista noastră să fie o veritabilă Lumină a creştinilor, capabilă să înlăture ignorarea lui Cristos şi a învăţăturii sale şi să păstreze vie flacăra credinţei, a speranţei şi a iubirii creştine. Multe satisfacţii spirituale redactorilor, colaboratorilor şi cititorilor acestei revistei! Mulţi ani de apariţie în continuare pentru răspândirea luminii lui Cristos!

Pr. dr. Iosif Enăşoae

* * *

"Lumina creştinului"- o candelă vie

Pornind de la această imagine metaforică a candelei care luminează şi care indică drumul spre destinaţie, indicând şi faptul că pentru a nu se stinge ea trebuie alimentată permanent, pot să afirm despre această revistă că reprezintă dovada faptului că ne îndrumă, ne arată calea, drumul spre urmarea lui Cristos.

Această revistă ajunsă la centenar reprezintă un adevărat testament, este expresia vie a credinţei credincioşilor din Dieceza de Iaşi care, alături de episcopii ei, s-a străduit să ducă mai departe tezaurul primit de la înaintaşii ei. Suntem datori să lăsăm şi noi pe mai departe generaţiilor viitoare un crâmpei din experienţele de credinţă, dar şi curajul în implicarea noastră.

Colaborarea cu revista a început odată cu venirea mea în Austria. Având o altă experienţă pastorală la Viena, am considerat că viaţa religioasă a credincioşilor de aici merită prezentată şi cunoscută şi de cititorii revistei.

Tocmai de aceea am ţinut mult ca realitatea din România să fie cunoscută şi în Austria. Astfel, Mons. Ludowig Schwarz, episcop de Linz, Mons. Edmond Faharad, fost nunţiu de Austria, cardinalul Stanislaw Dzwisch de la Cracovia, August Paterno, capelan al televiziunii Austriece ORF Austria, şi mulţi alţi binefăcători din Lichtenstein şi din Elveţia au ajutat Dieceza de Iaşi atât cât a fost posibil. În luna mai sau iunie 2013 este aşteptat să viziteze Iaşiul şi apoi comunitatea de unde eu provin, Săbăoani, dr. Michael Schwarzinger, ambasador al Austriei la Bucureşti.

În decursul timpului am încercat diferite schimburi de experienţă, chemând tineri şi copii din România, care au adus cu ei adevăratele valori creştine şi culturale din zona Moldovei. Au fost adevărate mărturisiri de credinţă pentru cei care i-au privit şi ascultat pe tinerii şi copiii veniţi din România. O adevărată mărturisire de credinţă a fost şi prezenţa seminariştilor de la Bacău care, trecând prin Viena, au binevoit să participe la o sfântă Liturghie în Parohia Arsenal "Maria vom Siege" din Viena, parohie unde mă aflu de mai mulţi ani. În Austria noţiunea de seminar mic a dispărut din cauza lipsei de vocaţii. Mărturia pe care seminariştii de la Bacău au dat-o i-a impresionat pozitiv pe foarte mulţi credincioşi din parohie.

Doresc pe mai departe ca revista "Lumina creştinului" să rămână cu adevărat o candelă vie, doresc de asemenea un sincer "La mulţi ani" şi totodată să ducă şi pe mai departe lumina în casele creştinilor, fiind o moştenire pentru generaţiile viitoare.

Pr. dr. Iosif Antoci

* * *

Lumina creştinului, în slujba comuniunii diecezane

În vremuri precum cele prezente, în care mijloacele de comunicare socială, printre ele şi presa scrisă, sunt de o vastitate covârşitoare, a vedea în profunzime rostul existenţei unei publicaţii sau al alteia poate constitui o dificultate. De exemplu, dincolo de profesionalismul care în anumite cazuri poate diferenţia în mod substanţial preferinţa pentru o publicaţie sau alta, cred că deseori alegerea este motivată mai mult de criterii subiective şi de propria orientare intelectuală sau spirituală. În consecinţă, aş îndrăzni să spun că, din punct de vedere al informaţiei pe care o oferă, o publicaţie mai mult sau una mai puţin pe piaţă adesea nu constituie o mare diferenţă.

Ei bine, nu la fel îmi par a sta lucrurile când este vorba despre revista Lumina creştinului, pe care o consider chiar şi în astfel de vremuri esenţială pentru viaţa diecezei noastre. De fapt, chiar şi în contextul în care presa religioasă este acum destul de vastă în dieceză şi în ţară în general, rolul revistei Lumina creştinului în viaţa diecezei îmi pare a rămâne în continuare unic şi fundamental. Este adevărat că multe informaţii şi articole religioase sunt generos oferite de atâtea alte publicaţii catolice, însă nu cred să fie vreuna dintre ele în afară de revista noastră diecezană într-un raport imediat şi atât de direct cu viaţa diecezei considerată în ansamblu. Referinţa imediată, deşi nu exclusivă, la viaţa diecezei pe care o recunosc şi o simt în conţinutul, dar mai ales în spiritul revistei, mă îndreptăţeşte să o consider drept instrumentul ce promovează şi nutreşte spiritul diecezan în creştinii noştri. Şi pot spune că am şi avut întrucâtva confirmarea acestei presupuneri.

Spre exemplu, îmi amintesc o întâmplare destul de grăitoare petrecută în familie. Într-una din zile, una dintre rude a telefonat pentru a-l întreba pe tatăl meu dacă aflase un oarecare fapt menţionat în ultimul număr de atunci al revistei Lumina creştinului. Tatăl meu nu-şi amintea să fi luat aminte la acea ştire, dar, scuzându-se pentru un moment, a mers şi a adus revista, deschizând-o apoi în timpul convorbirii la pagina indicată de ruda mea şi continuând discuţia pe marginea faptului respectiv. Ce m-a surprins în mod plăcut în acea împrejurare oarecum banală, deşi nu am făcut nicio remarcă în acel moment, a fost faptul că două persoane ce trăiesc în ambiente destul de diferite şi au un raport mai degrabă ocazional s-au regăsit cu spontaneitate drept creştini ai aceleaşi dieceze tocmai graţie revistei. Am recunoscut cu admiraţie în cele petrecute nu doar interesul şi, aş îndrăzni a spune, spiritul de apartenenţă la viaţa diecezei pe care îl cultivau cu ajutorul acestei reviste, ci şi naturalitatea cu care au făcut referinţă la ea.

Iată, aşadar, care este unul dintre marile merite ale revistei Lumina creştinului şi unul dintre multele motive pentru care interesul faţă de ea se cuvine a fi cultivat în mintea şi în inima credincioşilor noştri: pentru a-i ajuta să se simtă nu doar cu adevărat "catolici", dar şi profund "diecezani", fie că trăiesc în ţară, fie că se află dincolo de hotarele ei.

Cu acest gând şi cu profundă recunoştinţă faţă de truditorii de ieri şi de astăzi ai revistei noastre diecezane, un sincer "La Mulţi Ani" la ceas de jubileu!

Pr. Paul Butnaru (Etiopia)

* * *

Revistă cu istorie

Ce înseamnă revista pentru mine? Înseamnă cunoaşterea istoriei Bisericii locale şi universale, istoria noastră creştină transmisă generaţiilor, cu care trebuie să ne mândrim.

Încă din seminar eram fascinat când citeam colecţia "Lumina creştinului" sau Almanahurile "Presa Bună" din perioada interbelică din care încercam să înţeleg dinamica vieţii creştine în Dieceza de Iaşi. Era plăcut şi minunat de a citi. Până şi limbajul şi cursivitatea textului fascina şi atrăgea pentru a citi mai departe. Poate încă de atunci sunt tentat să încep să citesc revista de la ultimele pagini spre început, pentru a afla mai întâi ultimele ştiri din viaţa bisericii locale şi din lumea întreagă. Informaţia transmisă astăzi este importantă pentru toţi, pentru că toţi trebuie să cunoască tot mai multe informaţii.

Multe dintre articolele revistei sunt bucurie şi hrană sufletească pentru bunii noştri creştini, dar şi pentru cei care, găsind şi citind revista, ajung să cunoască mai bine Biserica şi pe Dumnezeu, şi astfel să devină mai buni.

Isus, "lumina lumi", vrea ca şi noi să fim lumină pentru alţii şi să transmitem lumina şi noi altora, prin cuvântul rostit sau scris, dar şi prin fapte, pentru toţi cei din jurul nostru. Să fim mai buni.

Succes în continuare echipei redactorilor şi colaboratorilor şi nu în ultimul rând mult curaj cititorilor!

Urez şi eu cu bucurie "La mulţi Ani!" şi multe apariţii.

Pr. Iulian-Eugen Kropp (Răducăneni)

* * *

Şi lumina învie

După 100 de ani...ce bun prilej de a da timpul înapoi şi de a medita cum s-au străduit oamenii să-l caute, să-l cunoască, să-l păstreze şi să-l iubească mai mult pe Dumnezeu. Prin rugăciune, contemplare, prin zidire sau călătorii, unii prin scris, dar, cei mai mulţi prin citit, descoperim sensuri. Scrisul şi cititul, ca şi toate cele enunţate mai sus, fac parte din demnitatea fundamentală a omului, aceea de căutător al lui Dumnezeu.

În 1913 unii preoţi de la noi au căutat încă o sursă de lumină pentru creştinii catolici din Moldova, trudind să apară revista "Lumina creştinului".

După 1989 alţii au reaprins ce a stins duşmanul (diavolului nu-i place să citească!), au reînviat Lumina creştinului! Suntem atât de convinşi astăzi că aveam nevoie de Lumina creştinului aşa cum avem nevoie ca soarele să răsară din nou, ca Lumina să nu rămână ascunsă, singură, nici Adevărul, să nu mai rătăcim prin umbre, prin singurătatea celor care n-au auzit chemarea...

După 1990 m-am hotărât şi eu să rup tiparul clasic "al statului deoparte" şi să mă prind în hora de raze a luminii de la Lumina creştinului. De unde să am eu maşină de scris, de unde Word, de unde mail pe timpul acela? Doar "scrisorile" scrise de mână pe care, cu emoţie, le-am trimis la redacţie pentru ca unii să le descâlcească, să le dea la lumina tiparului, ca unii să citească, articole, 15, sincere, gânduri, compuse, curajos, altfel. Aş vrea să relatez din bucuriile câtorva ecouri = raze reflectate:

• La o discuţie cu un coleg: "Bravo P., mi-a plăcut ce spunea Infinitescu!"

• O cititoare: "Să facem vizite vii celor în suferinţă cum scria P.G. în nr. trecut".

• La sfinţirea caselor, pr. paroh: "Am ţinut să-ţi aduc personal Lumina creştinului ca să te felicit!"

• Directorul: "Am auzit că scrii la Lumina creştinului, dă-mi şi mie colecţia ca să o citesc..."

• Într-o excursie, o tânără: "Să mai vorbim despre puterea comparaţiei din articol!"

• O bătrână din vecini: citea cu ochelari cu lentile groase din Lumina creştinului, seara...

• Într-un sat dintre dealuri, vara, la amiază, doi copii vin să ia de pe o măsuţă de la intrarea în biserică, revista. Dar multe amintiri nu încap în spaţiul de aici...

• Pe biroul dintr-o parohie din Viena am văzut revista cu sublinieri făcute de părintele paroh!

• La un congres, în Malta, într-o discuţie, un profesor din Valetta mi-a mărturisit că citeşte şi apreciază Lumina creştinului unde găsesc informaţii despre Biserica Catolică din Moldova. Ştia multe despre viaţa ep. A. Durcovici, a pr. Vladimir Ghika şi a altora.

• În Verona, în Padova, în Madrid am fost la români care citeau des din Lumina creştinului.

Orgoliu, rigoare, modestie, teamă - oare ce vor spune cei din familie, prietenii, preoţii care mă cunosc şi alţii despre temele pe care le abordez? - câte sentimente te încearcă atunci când te exprimi scriind! Am mai scris şi la alte reviste de specialitate, de literatură, din şcoli etc. Am scris şi două manuale şcolare, dar, colaborarea mea scurtă la Lumina creştinului mi-a aprins în suflet o luminiţă care nu se va mai stinge, care mi-aduce bucurii inexprimabile.

Sunt tare fericit că am fost şi eu primit cu voi pe drumul spre fericire, împreună, cu inimă plină şi cu Lumină creştină! Îndemn pe toţi să scrie, să citească şi să se bucure la Lumina creştinului. Doresc din suflet revistei noastre să nu se mai oprească, să crească şi să ne-mbogăţească cu speranţă. Lumina creştinului este a noastră, are valoare, poartă o flacără cu energie spirituală pe care trebuie s-o preţuim şi pentru care să mulţumim celor ce o sporesc să ardă!

Slăvit să fii, o Doamne, şi pentru sora noastră, Lumina creştinului, ce limpede ne-adapă cu credinţă, ştiinţă şi dragoste, de... 100 de ani! Să mai fie mulţi ani!

Petru Gălăţeanu

* * *

Cine nu se mândreşte cu revista "Lumina creştinului"?

Eu sunt mândru, în primul rând pentru că o avem; şi nu de ieri de alaltăieri, ci de o sută de ani. Revista noastră diecezană aparţine secolului XX şi secolului XXI; stă cu un picior bine ancorată în mileniul II şi cu celălalt în mileniul III.

A fost şi este atât de benefică. Dincolo de titlul ei aşa de sugestiv: lumină a creştinului, apreciez puterea ei de a ne ajuta să cunoaştem viaţa Bisericii universale şi locale, de a ne adăpa din mesajele păstorului diecezei noastre, Petru Gherghel, de a ne cunoaşte înaintaşii, de a putea lucra la formarea unei conştiinţe creştine cu tradiţiile specifice Moldovei noastre creştine şi în felul acesta de a ne cunoaşte unii pe alţii, de a împărtăşi bucuriile şi necazurile, indiferent de vârstă etc.

Cât bine a făcut acest tovarăş de drum al creştinilor catolici din Moldova aflăm de la bunii şi străbunii noştri înaintaşi, care, scoţând cu frică şi emoţie pe vremea comunismului dintr-un cotlon al podului revistă cu revistă, ne citeau istorisiri din vechi pagini îngălbenite de vreme despre misionari plecaţi în China sau cine mai ştie unde.

Cât bine continuă să facă această revistă diecezană, rămasă ca un mijloc tradiţional de comunicare apreciat în bună măsură şi de noi cei de acasă, dar şi de mulţi alţii răspândiţi în toată ţara şi nu numai, cred că pot da mărturie miile de abonamente cu care se poate făli Editura "Presa Bună" din Iaşi, avându-l în frunte ca vechi timonier pe părintele Cornel Cadar, pe acela pe care vremurile nu-l tocesc şi ostenelile nu-i sleiesc puterile, că de înlocuit... nici vorbă. E greu de zis ce e la mijloc, dar ceva tot trebuie să fie de vreme ce s-a legat revista asta - de-i zice lumea "Lumina creştinului" - aşa tare de el şi el de revistă...

Cât bine o să facă revista noastră diecezană în viitor asta e mai greu de întrezărit; numai Dumnezeu ştie! Important este că episcopii noştri o susţin şi o încurajează din toate punctele de vedere. Ea va rămâne după toate probabilităţile revista noastră, a tuturor. Şi cu asta am spus totul, pentru că dacă a fost, dacă e şi mai ales dacă va fi a noastră, atunci ştim care i-a fost istoria, ştim care îi este prezentul şi mai ales ştim cui i se va datora viitorul ei. Dacă e să rămână a noastră, atunci trebuie să ne fie dragă s-o citim, să scriem articole, să ne abonăm la ea şi să-i ajutăm şi pe alţii s-o facă. În final, ce-ţi doresc eu ţie, dragă publicaţie? La multe sute de ani!

Pr. Pavel Chelaru

* * *

Lumina creştinului în viaţa mea

Am fost norocoşi că am venit în dieceza imediat după Revoluţie. Fiind printre primii călugări care au călcat pământul României după '89 pot mărturisi că am trăit, cu mare bucurie şi mulţumind lui Dumnezeu, o înflorire a vieţii diecezei atât din punct de vedere pastoral cât şi educativ, asistenţial... cum niciodată nu m-ar fi trecut prin cap ca o voi trăi.

Pentru mine ceea ce conţine Lumina creştinului este ca "pâinea de casa". De peste douăzeci de ani cunosc revista şi, lună după lună, am avut prilejul de a o citi, de a o împărtăşi şi, din când în când, de a colabora.

Prima contribuţie a mea în Lumina creştinului datează din anul 1992. În luna aprilie a aceluiaşi an, împreună cu pr. Pavel Chelaru, pe atunci prefect la Seminarul "Sfântul Iosif" din Iaşi, am făcut un fel de pelerinaj prin dieceză; am scris un articol despre această experienţă, dar pr. Pavel a fost cel care a pus mărturia mea într-un limbaj - gramatical vorbind -, de înţeles pentru cititorii revistei.

De atunci mereu am considerat că Lumina creştinului este revista tuturor credincioşilor din dieceză, şi de aceea am colaborat cu mare uşurinţă când a fost cazul, fie pentru a scrie despre teme care fac legătură cu congregaţia mea, fie pentru a pune în comun activităţile pastorale care de douăzeci de ani le desfăşor la Pildeşti în cadrul Parohiei "Adormirea Maicii Domnului", mai ales cele care se referă la grupul Scout.

Pentru mine rolul revistei este mai ales de a forma şi a informa colaborând astfel la crearea şi trăirea unui spirit creştin în familii.

Creativitatea celor care sunt responsabili cu această publicaţie cred că vor descoperi pe parcurs, aşa cum au şi făcut până în prezent predecesorii lor, o înfăţişare care să fie adaptată la situaţiile noi. În aceşti ani am văzut cum s-a schimbat formatul, cum a intrat culoarea, cum a devenit interactivă etc.

Cu privire la viitorul revistei, nu îndrăznesc să visez cum va fi Lumina creştinului peste... mult timp. Cred ca într-un viitor apropiat va păstra multe dintre caracteristicile care o fac să fie înţeleasă de un public credincios, larg. Când cea mai mare parte a cititorilor va fi obişnuită cu mijloacele electronice de comunicare, poate că atunci revista va schimbă forma de a se prezenta în public.

Nu am decât cuvinte de lăudă şi de mulţumire pentru cei care au început această publicaţie acum o sută de ani, şi pentru cei care au continuat şi o menţin azi.

Fr. Jesus Sagredo (Pildeşti)

* * *

A fi diferit...

Într-o lume care construieşte aparente diversităţii, dar care ne împinge pe toţi în aceeaşi direcţie, le spun adesea copiilor mei: "Nu vă fie teamă să fiţi diferiţi dacă scara voastră de valori este diferită, dacă nivelul vostru intelectual este altul, dacă preocupările voastre sunt diferite...! Nu fiţi parte a unei turme diforme, abjecte, meschine, săracă în idealuri şi valori, aplecată mai degrabă spre rău, doar de dragul de a nu vă simţi marginalizaţi! Creaţi-va voi înşivă grupuri pe care apoi să le creşteţi şi să le frecventaţi, coagulaţi în jurul unui singur om, dacă deocamdată al doilea nu există, un mic univers în care să trăiţi demn şi să ţintiţi înalt. Curând vi se vor alătura şi alţii. Aveţi puterea de a spune «nu» dacă simţiţi că acesta este răspunsul corect şi mergeţi înainte ţinând capul sus.

Gândiţi-va mereu la ce să simţiţi şi ştiţi că se cuvine spus şi făcut şi căutaţi voi înşivă un răspuns înainte de a îmbrăţişa, orbeşte, puncte de vedere în care mâine nu o să va mai regăsiţi nici voi, nici cei din jur".

Da, accept, este greu să fii diferit când toţi în jurul tău se lasă modelaţi de aceleaşi şabloane, până la uniformizare... Şi este mai cu seamă greu să faci asta tot timpul, fără să oboseşti, acceptând să pari desuet, acceptând pierderi financiare, acceptând să rămâi, imperturbabil, un alergător de cursă lungă într-o arenă care, după vremuri, este uneori mai plină, alteori, mai goală.

Aş exagera, probabil, spunând că acestea sunt lecţii de viaţă pe care le-am învăţat la "Lumina creştinului". Aici însă am avut, lună de lună, an de an, exemplul viu că acest lucru este posibil şi că el merită făcut. Şi spun această uitându-mă în urmă, la cei peste 20 de ani de colaborare care s-au adunat şi care, pentru mine, corespund unui întreg parcurs uman şi profesional. Dar spun aceasta amintindu-mi şi de paginile îngălbenite, din anii '20, '30, '40, ale aceleaşi reviste, pe care le-am citit când eram copil, în mica bibliotecă a unui om providenţial, care mi-a marcat existenţa (oare i-am spus vreodată asta?!), o călugăriţă doar în aparenţă simplă, cu un uşor handicap locomotor, dar cu o minte fabuloasă, soră Catrina. Atunci şi acum, "Lumina creştinului" era o voce distinctă, un ghid discret şi neobosit, un discurs elegant despre ce se cuvine spus şi făcut, un mănunchi de idei pozitive, de poveşti de viaţă inspiratoare, despre oameni care se străduiau să fie diferiţi într-o lume care îi împingea să îmbrăţişeze acel tip de libertate dezlănţuită care, în timp, îţi alterează întreaga esenţă umană şi creştină.

Le mulţumesc colegilor mei de la "Lumina creştinului" pentru ceea ce fac, episcopilor noştri pentru că ne susţin într-atât, dar cel mai mult le mulţumesc cititorilor noştri de pretutindeni care jertfesc din pâinea lor o felie pentru a susţine financiar această voce diferită. Le datorăm parte din bucuria şi entuziasmul cu care scriem şi ne mângâie sufletul să ne ştim în comuniune spirituală cu ei.

Mihaela Osoianu (Berneagă)

* * *

O pagină care se maturizează din ecouri

Totul a plecat de la o întâmplare. Un tată, ca să fie sigur că-şi educă bine copiii, pentru a nu fi obraznici cu el, atunci când el nu va mai avea forţa să coordoneze lucrurile, i-a urcat în podul casei şi le-a dat o "lecţie violentă de viaţă", care nu te putea lăsa indiferent, ba mai mult, care ar fi indignat pe oricine.

Indignat la rândul meu, am scris primul articol dedicat familiei, pentru pagina familiei, din revista Lumina creştinului. Se numea "Nu violenţei împotriva copiilor". Era în anul 1999. A urmat apoi plecarea la studii a părintelui Cristinel Fodor (în anul 2000) care se ocupa de pagina familiei. Că tot eram eu "indignat", mi-a propus să continui eu această pagină, pe care, cu mici întreruperi, am onorat-o cu bucurie până astăzi.

Pagina familiei sau pagina 14, aşa cum o cunosc cei mai mulţi, o pagină care, dincolo de demersul jurnalistic, de stilul alcătuirii unui articol, pe undeva, a ieşit mai mereu din "tipar". De ce? Pentru că familia nu poate fi pusă în "tipar". Familia, aşa cum spunea cineva, nu este o problemă, ci are probleme, iar problemele ei sunt diverse, aşa cum omul în sine nu este o problemă, ci are probleme.

Ce am făcut eu în toţi aceşti ani legat de această pagină? Nu am făcut altceva decât să observ familia la ea "acasă", în mediul ei, acolo unde "experimentează" de toate; de la iubirea cea mai profundă care înseamnă dăruirea totală de sine în actul conjugal, până la respingerea totală de sine, care înseamnă "te urăsc!"

Vorbim de o pagină care a crescut din "ecouri". Cu fiecare lună, cu fiecare cititor, cu fiecare admirator, pagina familiei a căpătat personalitatea ei, ajungând, dacă mi-e permisă modestia, să fie "prima pagină" citită din Lumina creştinului, ceea ce m-a determinat să reculeg ceea ce publicasem şi să pun într-o singură carte, pe care am intitulat-o sugestiv: "Împreună şi la bine şi la greu. Experienţe de la familii pentru familie".

Şi dacă e să ţin cont de sfatul familiilor, a celor care sunt direct interesaţi să găsească această pagină printre celelalte pagini ale revistei, nu ar trebui schimbat nimic, decât s-o găsească şi atât!

Mi s-a întâmplat deseori să fiu întrebat cum procur aceste experienţe, de unde le culeg, cine mi le pune le dispoziţie şi dacă chiar sunt adevărate. Le pot spune tuturor că "sunt adevărate"! Sunt culese de la multele mele întâlniri cu familia, din experienţa familiei mele de acasă, a trăirilor tatălui, mamei, fraţilor şi surorilor mele, dar mai ales, sunt culese din "faţa bisericii", după sfânta Liturghie. Nu odată mi s-a întâmplat să aud cuvinte de genul: "Sau nu mai spun, că apoi o să apar în Lumina creştinului!"

Cu ocazia celor o sută de ani de la apariţia revistei, ce pot să spun decât că mulţumesc bunul Dumnezeu care a luminat minţile celor care au pus bazele acestei reviste, că luminează minţile celor care au coordonat-o de-a lungul anilor şi o coordonează şi astăzi, şi mai ales, că îmi dă sau îmi dau şansa şi bucuria ca, prin intermediul paginilor ei, să pot spune familiei, cea mai veche instituţie de pe pământ: "Se poate!" Mulţumesc tuturor!

Pr. Felician Tiba

* * *

Revistă de suflet

"Revista «Lumina creştinului» este şi va rămâne pentru mine şi familia mea o revistă de suflet ce ne ajută să aflăm ce s-a mai întâmplat prin dieceză şi nu numai. Această revistă ne ajută să ne clădim viaţa pe cele mai nobile virtuţi şi ne ajută în drumul nostru de credinţă. Toate articolele sunt citite cu mare interes, dar într-un mod special evenimentele ce au loc în dieceză. Cu mare interes citesc şi pagina «Sanctuare», pentru că îmi place să descopăr locuri noi încărcate de istorie şi tradiţie. Revista este foarte interesantă aşa cum e, dar întotdeauna este loc de mai bine".

Diana Gal

* * *

Comoara unei lumini care vesteşte

O revistă care a hrănit credinţa şi cultura atâtor generaţii este o comoară preţioasă, de o valoare inestimabilă, o mândrie pentru comunitatea ce o posedă. Milioanele de cuvinte înşiruite în paginile revistei Lumina creştinului au adus în inima atâtor persoane hrana spirituală, speranţa, alinarea, curajul, tenacitatea. Iar aceste cuvinte au venit mereu din inimi pline de dorinţa de a-l vesti pe Cristos şi evanghelia sa.

Acţiunea Catolică "Sfântul Iosif" mulţumeşte lui Dumnezeu pentru darul acestei lumini ce străluceşte din ce în ce mai mult. Mulţumeşte pentru fiecare pagină ce a vorbit şi vorbeşte despre Dumnezeu, despre Biserică, despre drumul poporului lui Dumnezeu, despre viaţa fiecărei comunităţi, despre activitatea diferitelor asociaţii. Acţiunea Catolică a avut mereu în Lumina creştinului o oglindă ce a reflectat misiunea sa în dieceza noastră şi în lume. Totodată mulţumeşte tuturor persoanelor care, prin munca lor, au făcut ca această lumină să ajungă la cât mai multe inimi.

LA MULŢI ANI, Lumina creştinului!

Acţiunea Catolică "Sfântul Iosif"

* * *

Sursă de hrană spirituală

Pentru mine, revista "Lumina creştinului" constituie o sursă de hrană spirituală şi în acelaşi timp un mijloc de informare şi documentare privind evenimentele, mesajele şi diversele activităţi desfăşurate în comunităţile catolice. Citesc cu interes toate articolele revistei şi apreciez conţinutul lor şi promptitudinea cu care sunt transmise noutăţile din dieceză. Urez colectivului de redacţie dar şi revistei "Lumina creştinului" viaţă lungă şi la cât mai mulţi ani!

Valeria Bisoc (Hălăuceşti)

* * *

Zidire sufletească

La întrebările dumneavoastră, cu ocazia centenarului, vă răspund că revista "Lumina creştinului" reprezintă o zidire sufletească dătătoare atât de sănătate spirituală, cât şi de sănătate trupească pur şi simplu. Apreciez că articolele publicate în revistă sunt importante. Trebuie dezvoltate teme din istoria Bisericii, vieţile sfinţilor şi a martirilor din toate timpurile, atât cei cunoscuţi cât şi cei contemporani.

Vă doresc un An Nou fericit şi mult succes în activitatea dumneavoastră!

Victor-Gavril Năsui (Galaţi)

* * *

Impresii din Germania

Prin prezentele rânduri vin a vă răspunde la întrebările prin care publicaţia doreşte să afle interesul cititorilor ori de unde s-ar afla, aşa cum este situaţia noastră.

Ne aflăm în Germania şi, din grija pr. Anton Despinescu, lună de lună beneficiem de această publicaţie care pentru noi este un îndrumar.

"Lumina creştinului" este hrană spirituală şi în fiecare lună o aşteptăm cu interes. De multe ori mă gândesc la felul în care se reuşeşte să se redea aspecte pe care noi le aflăm acum. Mă refer la episcopul Anton Durcovici care şi-a dat viaţa pentru credinţă.

Am antenă parabolică şi recepţionez România Internaţional. Am prilejul să văd şi Iaşiul, capitala Moldovei, în care am trăit şi eu câţiva ani şi în care m-am şi căsătorit.

De fiecare dată urmăresc articolele în care iese la lumină activitatea preoţilor cât şi trecerea lor la cele veşnice. Cel mai mult m-au interesat articolele legate de preoţi care au avut de suferit în "epoca de aur". Posed o serie de cărţi, începând cu Orizonturi roşii a lui Pacepa, şi materiale din care reiese jertfa depusă de mulţi preoţi. Niciodată nu am crezut că neomenia împuşcatului va reieşi vreodată la iveală. Ar fi nimerit să se publice o carte din care să reiasă numele preotului judecat şi condamnat şi după ani de detenţie îşi reia activitatea.

Orice istorie are meritul de a fi învăţată. Trebuie să fie cunoscută jertfa Bisericii prin care noi, trecători pe acest pământ, am fost martorii nelegiuirilor unei fantome cu ochii albaştri.

Nu pot să nu remarc activitatea pe care o desfăşoară colectivul redacţiei pentru care mulţumesc. Ar fi nimerit ca la fiecare activitate din cadrul Bisericii să se vorbească şi de istoria trăită şi de efortul pe care l-au depus slujitorii fiecărei parohii. Dau un exemplu: "La 60 de ani de preoţie". Sunt mulţi dintre preoţi care trec peste 80 de ani cu merite deosebite. Şi mie, care am împlinit 86 de ani, îmi sunt vii în memorie anii petrecuţi sub istoria comunismului. De aceea revista "Lumina creştinului" o dau mai departe unui preot român care apoi o dă mai departe şi în felul acesta activitatea pe care o desfăşuraţi este cunoscută de noi de aici. Bunul Dumnezeu să vă dea sănătate şi putere de muncă în această activitate fără încetare. Fiecare dintre noi ne bucurăm când primim această revistă minunată pentru care noi vă mulţumim.

Maria şi Joan Bäet (Germania)

* * *

Tinereţea revistei Lumina creştinului

La cei 100 de ani ai săi, Lumina creştinului este o revistă tânără, deoarece se reînnoieşte permanent, îşi păstrează entuziasmul şi îşi hrăneşte dorinţa de a creşte mai mult. De-a lungul acestui secol atâţia tineri, din diferite generaţii, au avut-o în mână, au răsfoit-o, au citit-o, au aprofundat-o. Numai Dumnezeu ştie câte răspunsuri au fost găsite în această revistă, câtă dorinţă de a creşte în credinţă, câtă speranţă a fost sorbită! Tinerii găsesc în paginile luminoase ale revistei cuvântul lui Dumnezeu, modele de credinţă, explicaţii, îndemnuri, informaţii etc.

Lumina creştinului a reflectat întotdeauna activităţile pentru tineri ce s-au desfăşurat în dieceza noastră, dar şi marile evenimente ale Bisericii în care tinerii au fost protagonişti. Niciodată nu au fost uitaţi copii, care găsesc mereu "colţul de rai" în paginile revistei.

Îi mulţumim lui Dumnezeu pentru darul revistei Lumina creştinului şi pentru toate persoanele generoase care de-a lungul timpului au zidit credinţa din inimile oamenilor prin intermediul muncii lor!

LA MULŢI ANI şi la mai mare, Lumina creştinului!

Oficiul pentru Pastoraţia Tinerilor, Copiilor şi Asociaţiilor

* * *

Centenar: O scrisoare de apreciat

În decursul anilor pe adresa redacţiei au venit multe scrisori şi mesaje. Una dintre cele mai frumoase scrisori ni s-a părut cea venită în martie 1994 de la Gheorghe Tamaş din Bacău. O mărturie valoroasă. Nu credem că mai este în viaţă. Era în acel timp unul dintre puţinii martori care au prins naşterea "Luminii creştinului", reducerea ei la tăcere şi renaşterea ei. Ar fi interesant să ştim dacă se mai păstrează pe undeva colecţia revistei şi dacă strănepotul poate fi găsit pentru a împărtăşi un gând în acest an jubiliar pentru revistă.

Eu am colecţia întreagă a publicaţiei de la primul număr, apărut în anul 1913. Sunt un pasionat bibliofil şi pentru că sunt un credincios al Bisericii Catolice, am colecţionat mai multe publicaţii şi cărţi editate de Biserică. Am vârsta de 98 de ani şi sunt băcăuan din naştere. La apariţia primului număr din "Lumina creştinului", îmi aduc aminte că tata, care era învăţător, s-a bucurat foarte mult. Eu eram băiat tânăr, cam în ultima clasă de liceu. Mi-a plăcut mult revista şi am zis că vreau să mă abonez. Au mai apărut pe urmă "Sentinela catolică" devenită ulterior "Dacia creştină", unită apoi cu "Farul nou" din Bucureşti. Colecţiile tuturor acestora le am şi le păstrez cu mare sfinţenie şi mă bucur că strănepotul meu, de 23 ani, are aceeaşi pasiune de a strânge aceste publicaţii.

* * *

În primul rând "La mulţi ani"! Un an nou binecuvântat tuturor celor care fac posibilă apariţia revistei "Lumina creştinului"! 100 de ani este într-adevăr o realizare şi felicitări pentru fidelitate!

"Lumina creştinului" este o revistă cuminte care nu provoacă, ci doreşte să ţină credinciosul ascultător şi fidel cu ceea ce a învăţat de la părinţi, de la părintele paroh. Pentru cei care vor mai mult de atât, există alte posibilităţi de a citi articole religioase sau cu teme spirituale pe diferite site-uri (unele chiar într-o limbă străină) cu meditaţii şi articole ceva mai polemice. Eu, de exemplu, citesc printre altele cu plăcere articolele şi meditaţiile părintelui iezuit american James Martin şi din câte observ pe facebook suntem mai mulţi în număr.

Poate că ar fi interesant să contribuie la revistă şi fraţii noştri ortodocşi. Articolele lor ar contribui mult la o atmosferă frumoasă în dieceza, o atmosferă de comuniune şi i-ar da şi revistei ceva al ei, ceva deosebit.

Mult succes mai departe şi Doamne, ajută!

Gilberta Hobincu

* * *

Lăudat să fie Isus şi Maria! Redacţiei "Lumina creştinului" La mulţi ani! La mulţi ani! Pentru un an frumos, plin de împliniri, prosperitate şi bucurii! Pentru această deosebită aniversare a revistei! Răspund şi la întrebările aniversare:

La suta de ani, "Lumina creştinului",
Se-nvăluie-n falduri de timp, în voinţă,
Falnice-aripi nesupuse destinului,
Vibrând în istorii, lumini şi credinţă!

Mă-ncântă în totul şi gându-mi dezleagă,
Reflecţii, eseuri, tablete, poeme,
Când fila vuieşte în valuri întreagă,
Copii şi familii, credinţa în teme!

Visez, pe o manşetă sau pe jumătate,
Să fie-nfiripat portret din parohii,
Preoţi în vrednicie, cinste în cetate,
Nu doar atunci, discret, plecând spre veşnicii,
Ei merită ca truda lor deplină,
S-apară-n viaţ-odată în "Lumină".

Cu aleasă consideraţie, Martin Cata (Huşi)

* * *

Revista îmi prilejuieşte întâlnirea lunară cu spiritualitatea şi viaţa Bisericii. Lectura tuturor articolelor îmi dă bucurie şi speranţa în trăirea credinţei şi mă stimulează în împărtăşirea faţă de aproapele, a iubirii lui Cristos. Cu plăcere şi interes deosebit mă aplec asupra articolelor din secţiunea Istorie (figuri ilustre, mesajul sfinţilor, locuri sfinte ), din secţiunea Spiritualitate (mesaje, tradiţie) şi din secţiunea Actualitate (ştiri, lege, sănătate). Aş dori sa apară mai mult prezentarea tradiţiei Bisericii. La ceas aniversar, colectivului de redacţie: "La mulţi şi binecuvântaţi ani!"

Adrian Petruţ

* * *

La 100 de ani de la începutul "Luminii!"

La anii când "cotrobăiam" prin podul casei părinteşti, scot la iveală, cu emoţie şi surprindere, de la fundul unei lăzi de zestre, reviste, foi şi ziare vechi cu titluri nu tocmai ştiute până atunci: "Lumina creştinului", "Presa Bună", "Dreptatea" etc. cărticele uzate cu rugăciuni noi pentru mine.

"Să nu le duci cumva la şcoală ca să afle alţii că noi mai avem de astea!", mă sfătui mama puţin parcă speriată de descoperirea mea.

N-am prea înţeles eu de ce trebuiau ascunse foile acelea de lumea şcolii de atunci. Cum n-am înţeles, mai târziu, de ce s-a speriat mai tare mama când a aflat că "descoperisem" un plug astupat într-o groapă din grădină, aşteptând "să vină alte vremuri".

După 1989, la schimbarea vremurilor ? biata mamă nu le-a mai apucat ? am scos, cu mândrie, la lumină atât "Lumina creştinului" cât şi plugul ruginit, să desţelenim şi sufletul şi ogorul părintesc, cu câtă energie şi entuziasm! M-au găzduit şi mi-au adus multă bucurie, atât paginile noii "Lumina creştinului" cât şi noile flori şi recolte ale grădinii de acasă. Din păcate, după 22 de ani, s-a mai stins elanul şi al celor care mai citesc şi al celor care mai ară... Fug tot mai mulţi spre "lumina" amăgitoare a ecranelor, a butoanelor de tot felul cu care comandă, confortabil, iluzii leneşe, colorate mincinos, captivând şi deturnând periculos preocupări, destine.

Propun noii "Lumini a creştinului" o promovare mai bună, "agresivă" chiar, în lumea tinerilor; o colaborare mai strânsă cu "luminiţele" revistelor din parohii sau din şcolile catolice; o evidenţiere mai exactă şi concretă, spre luare aminte, a experienţelor, bune sau amare, ale tinerilor plecaţi din ţară. Daţi cuvântul mai des şi laicilor care au ceva de spus şi au puţin talent...

Apreciez majoritatea rubricilor din noul format al revistei (am toate numerele din ultimii 22 de ani, şi aş vrea să mai colecţionez, măcar încă pe-atâtea!). Felicitări şi noi succese la aniversar! S-aprindeţi încă 100 de ani lumină în sufletele de creştini moldoveni şi nu numai!

La mulţi şi rodnici ani! Doamne, ajută!

Prof. Petru Gălăţeanu (Roman)

* * *

Dacă un paşaport acordă dreptul unei persoane să se legitimeze şi să circule liber într-o ţară străină, iată că şi revista "Lumina creştinului" acordă dreptul unei minorităţi catolice să ridice fruntea şi să se legitimeze într-o ţară majoritar ortodoxă. Consider că revista are o misiune de îndeplinit, inimi de atins, şi o cărămidă de pus la schimbarea lumii în ceea ce visăm cu toţii. Noi, cititorii, trebuie să fim recunoscători pentru fiecare lecţie învăţată de pe urma ei.

Cred că cel mai des urmăresc articolele pentru tineri, deoarece, fiind tânără şi trăind într-o mare diversitate de tineri, fiecare subiect în ceea ce ne priveşte reprezintă o provocare pentru noi. Consider că noi, tinerii, avem cea mai mare nevoie de "Lumina creştinului", este tezaurul de care nu ne putem lipsi lună de lună.

Având în vedere că revista probează vechea zicală Omul sfinţeşte locul şi că în perimetrul ei au avut loc întâmplări, revelaţii, descoperiri ale sinelui şi ale celorlalţi, consider că revista este "prin excelenţă" bine structurată şi organizată şi de aceea ea nu necesită îmbunătăţiri, ci poate doar felicitări şi viaţă lungă acestui paşaport al credincioşilor catolici din România.

Maria-Simona Apetri (Iaşi)

* * *

Ce înseamnă "Lumina creştinului" pentru dumneavoastră? Citez din titlu "lumina" lui Cristos!

Ce articole urmăriţi cel mai mult în paginile revistei? Cele despre copii, tineri, familie, juridice şi poşta.

Ce propuneri aveţi pentru îmbunătăţirea revistei? Este foarte bună şi aşa!

Martin Doboş (Nicolae Bălcescu)

* * *

Ce înseamnă revista "Lumina creştinului"? Întrebarea pare a fi foarte simplă la început, dar se dovedeşte a fi destul de profundă. Pentru un necreştin este o revistă oarecare, poate puţin depăşită, sau mai bine zis rămasă în urmă pentru timpurile pe care le trăim. Pentru un creştin, pentru cei care ne-am născut şi am crescut într-o familie creştină catolică este o revistă deosebită, o lumină cu ajutorul căreia ne menţinem ancoraţi în realitatea vieţii creştine, a vieţii Diecezei noastre de Iaşi, o lumină care ne ajută să vedem bine pe unde să trecem şi pe urmele cui să mergem pentru a nu ne pierde în întunericul care se abate de multe ori în vieţile noastre.

Înseamnă revista familiei şi poate în mod particular a familiei creştine, a tuturor membrilor familie deoarece, prin articolele pe care le conţine, răspunde nevoilor şi curiozităţilor atât a copiilor, a tinerilor cât şi a celor maturi. Este deci revista tuturor pentru că de la lectura ei nu este exclusă nici o categorie de vârstă. Ba mai mult, de ea se bucură atât laici cât şi clerici deopotrivă.

O revistă care tratează tema credinţei ca valoare inestimabilă a omului, credinţă prin care creştinul ajunge să înţeleagă rostul şi scopul lui pe acest pământ dar şi destinaţia ultimă a sa, adică aceea a mântuirii. Deşi este destinată încă din titlu creştinului, de la lectura acestei reviste nu este exclus nici cel care nu are darul credinţei. Citind va găsi în ea realităţi pe care de fapt le trăieşte, dar la care nu a găsit poate încă răspuns.

Cele mai urmărite articole? Mesajul păstorului Diecezei noastre de Iaşi, PS Petru Gherghel, este cel care mă atrage şi mă introduce în lectura acestei reviste. Cuvintele pline de dragoste adresate tuturor şi fiecăruia în parte invită parcă la citirea celorlalte articole. Noutăţile editoriale, evenimentele la care de cele mai multe ori nu putem lua parte cu toţii datorită obligaţiilor de care trebuie să ne achităm la locul de muncă, povestioarele şi articolele spirituale, mărturiile de credinţă ale diverşilor sfinţi sunt şi ele de o mare însemnătate. Nu în ultimul rând, pagina dedicată copiilor, răspunsurile acestora la diverse întrebări este iarăşi un punct de atracţie.

Propuneri pentru îmbunătăţirea revistei? Eu aş spune că dacă a rezistat timp de 100 de ani tuturor perioadelor prin care a trecut Biserica nu ştiu ce ar putea fi îmbunătăţit, şi mai ales dacă sunt necesare îmbunătăţiri. A ţinut şi ţine "pasul" cu vremurile în care suntem. Tratează problemele cele mai actuale ale omenirii, deci este cea mai la curent cu tot ce se întâmplă şi aşa ne informează şi pe noi. Pe de altă parte, cred însă că dacă ar fi nevoie de îmbunătăţiri cei care se ocupă de redactarea şi tehnoredactarea acestei reviste, inspiraţi de Duhul Sfânt, vor aduce modificările necesare.

Doresc un sincer "La mulţi ani!" revistei, să dea Dumnezeu să reziste în continuare şi să ne bucure cu articole şi de ce nu şi cu imagini care să ne ajute să descoperim adevărata frumuseţe a credinţei noastre.

Daniela Andriş (Săbăoani)

* * *

Bună ziua! Doresc să răspund la întrebările adresate la aniversarea celor 100 de ani de la publicarea revistei "Lumina creştinului".

În primul rând, urez revistei un călduros "La mulţi ani!".

Ce înseamnă revista pentru mine? O lumină pentru suflet. Este o revistă bine structurată, cu articole diversificate pe care eu o citesc cu multă plăcere.

Ce propuneri am? O pagină dedicată vieţii sfinţilor (Rita, Clara, Tereza, Brigita, Andrei, Ştefan, Benedict, Ieremia Valahul etc.) viaţa şi activitatea lor spirituală, ce dar au lăsat ei omenirii creştine. O pagină de dialog cu preoţii misionari şi cu preoţii din Dieceza de Iaşi ? unde îşi desfăşoară activitatea, care este crezul lor, ce au reuşit să facă pentru Biserică şi laici. Actualmente omenirea suferă de o lipsă acută de modele de viaţă. De asemenea, şi laicii ar trebui să-şi spună deschis modul lor de viaţă creştină. Învăţăm unii de la alţii. Eu sunt pentru dialog, comunicare în relaţiile interumane. Despre religie şi atracţia gravitaţională ? este o temă de psihanaliză care pe mine mă preocupă.

Marsilia Asaftei

* * *

Mai multe detalii în Secţiunea specială "Centenarul revistei Lumina creştinului"