|
| © Vatican Media |
Oameni de ştiinţă, politicieni, reprezentanţi ai Bisericii şi asociaţii de pacienţi s-au întâlnit în Aula celor O Sută de Zile din Palatul Cancelariei Vaticane. Monseniorul Sorondo: "Trebuie să revenim la o spiritualitate puternică, ştiind că chipul lui Cristos este în bolnavi".
"În faţa bolii Alzheimer, trebuie să revenim la o spiritualitate puternică, ştiind că chipul lui Cristos este prezent în pacient şi că suntem chemaţi să creăm o reţea de credinţă, speranţă şi caritate". Din această convingere, Monseniorul Marcelo Sánchez Sorondo, cancelar emerit al Academiei Pontificale de Ştiinţe, a explicat la mass-media vaticane semnificaţia conferinţei Alzheimer: nevoie socială, responsabilitate colectivă, găzduită marţi, 14 iulie 2026, în Aula celor O Sută de Zile din Palatul Cancelariei Vaticane. Întâlnirea a reunit instituţii, comunitatea ştiinţifică, comunitatea eclezială şi asociaţii de pacienţi cu un scop precis: să reflecteze asupra bolii Alzheimer ca o provocare sanitară, socială şi etică.
Temele centrale ale conferinţei
Pentru că aceasta nu este numai o boală neurologică. Mai ales astăzi, odată cu dezvoltarea noilor tehnologii şi apariţia unor noi provocări, devine o problemă socială, politică şi chiar culturală, punând sub semnul întrebării modul în care o comunitate îşi îngrijeşte persoanele cele mai vulnerabile. Acesta este exact punctul de plecare al conferinţei, moderată de Davide Dionisi, bazată pe convingerea că, aşa cum au explicat organizatorii, "Alzheimer-ul nu poate fi considerat o chestiune privată pentru familii individuale, nici abordată prin intervenţii fragmentate şi inconsistente", ci mai degrabă "necesită responsabilitate colectivă, bazată pe recunoaşterea demnităţii fiecărei persoane". În Italia, peste 600.000 de persoane trăiesc cu Alzheimer, iar peste trei milioane de membri ai familiei şi îngrijitori sunt implicaţi în îngrijirea lor zilnică. În plus, pe măsură ce speranţa de viaţă creşte în Italia, creşte şi numărul persoanelor care trăiesc cu boli cronice şi neuro-degenerative. Aceasta este una dintre marile provocări reprezentate de îmbătrânirea populaţiei: a trăi mai mult nu înseamnă neapărat a trăi în stare bună de sănătate. "Alzheimer-ul este o boală gravă care astăzi interpelează nu numai medicii şi ştiinţa, ci întregul sistem de sănătate, îngrijirea, familiile şi societatea", a reiterat monseniorul Sorondo. O provocare care, a explicat el, intră într-o nouă fază datorită progreselor în cercetare: "Astăzi, se conturează ceea ce putem numi o nouă paradigmă", a observat el, referindu-se la noi terapii care vizează direct mecanismele moleculare ale bolii. Deşi nu reprezintă un leac definitiv, a adăugat el, aceste evoluţii ne permit să încetinim progresia acesteia şi să îmbunătăţim calitatea vieţii pacienţilor, făcând şi mai urgent un răspuns comun care să implice asistenţa medicală, instituţiile şi societatea civilă.
Rolul teologiei
În timpul discursului său, Monseniorul Antonio Staglianò, preşedintele Academiei Teologice Pontificale şi arhiepiscop emerit de Noto, a reamintit că "problema de a fi uman este în primul rând una morală" şi, prin urmare, necesită reflecţie teologică. Abordarea bolii Alzheimer, a explicat el, înseamnă a ne întreba cu privire la individ înainte de boala în sine, ştiind că "persoana umană nu poate fi redusă la funcţii cognitive, productive sau relaţionale". Prin urmare, a adăugat el, adevărata provocare constă în crearea condiţiilor pentru ca fiecare persoană să continue să-şi trăiască pe deplin demnitatea, investind în relaţii şi contracarând acea "cultură a voinţei de putere" care tinde să măsoare valoarea vieţii pe baza eficienţei. "Persoana bolnavă nu ar trebui să fie un pacient de gestionat, ci o persoană de întâlnit", a fost apelul său.
Provocările cercetării
Este esenţial să pornim de la dimensiunea ştiinţifică şi, prin urmare, Vincenzo Di Lazzaro, directorul de neurologie al Spitalului Universitar Campus Bio-Medico, a prezentat stadiul actual al cercetării. În marja întâlnirii, neurologul a explicat la mass-media vaticane că Alzheimer-ul "timp de mulţi ani a fost caracterizat de un fel de resemnare". Astăzi, însă, "cercetarea ştiinţifică ne-a oferit instrumente pentru diagnosticarea precoce, chiar predictivă a progresiei bolii, şi apar noi medicamente care îi pot modifica cursul". Această schimbare de paradigmă, subliniază el, face ca implicarea societăţii în ansamblu să fie crucială. Alături de progresele cercetării, Di Lazzaro subliniază şi valoarea prevenţiei. "Putem preveni unul din două cazuri de Alzheimer", spune el, menţionând că controlul tensiunii arteriale şi al colesterolului, practicarea regulată a activităţii fizice, o viaţă socială activă, renunţarea la fumat şi tratarea depresiei, precum şi a problemelor de vedere şi auz legate de vârstă, pot reduce semnificativ riscul de a dezvolta boala.
Instituţiile care se confruntă cu provocarea
Şi despre prevenire a vorbit şi ministrul sănătăţii, Orazio Schillaci, care în mesajul său video a definit Alzheimer ca "nu doar o problemă de sănătate, ci o realitate care implică întreaga societate". Din acest motiv, a explicat el, este necesară o "angajare comună", relansarea refinanţării Fondului Alzheimer, sprijinirea cercetării, consolidarea asistenţei locale şi a tele-medicinei, astfel încât să se ofere "răspunsuri din ce în ce mai capabile şi integrate" pacienţilor şi familiilor acestora. În acest sens, după-amiaza a continuat cu prezenţa fundamentală a instituţiilor, chemate să discute despre perspectivele de îngrijire şi incluziune cu lumea ştiinţifică şi cu asociaţiile de pacienţi. La masa rotundă au participat, printre alţii, subsecretarul pentru sănătate al guvernului italian, Marcello Gemmato, preşedintele Agenţiei Italiene pentru Medicamente, Robert Nisticò, preşedinţii Inter-grupurilor parlamentare pentru boala Alzheimer, Beatrice Lorenzin şi Annarita Patriarca, împreună cu reprezentanţii regiunilor Lombardia, Lazio şi Emilia-Romagna. De asemenea, au adus contribuţia comunităţii ştiinţifice şi Mario Zappia, preşedintele Societăţii Italiene de Neurologie (SIN), Marco Bozzali, preşedintele SINDEM şi Pasquale Palumbo, preşedintele Societăţii de Ştiinţe Neurologice Spitale, care au atras atenţia asupra necesităţii de a consolida îngrijirea pacienţilor, de a promova accesul uniform la terapii şi de a sprijini în mod concret familiile şi îngrijitorii.
Dincolo de medicină
Acesta este contextul cuvintelor Papei Leon al XIV-lea, care, pe 18 martie, primind participanţii la conferinţa "Astăzi cine este aproapele meu?", a reamintit că "sănătatea nu poate fi un lux pentru puţini, ci o condiţie esenţială pentru pacea socială" şi că acoperirea medicală universală este, în primul rând, "un imperativ moral" pentru societăţile care se pretind drepte. Această dorinţă a fost îndeplinită în mod ideal de conferinţă chiar în ziua comemorării liturgice a Sfântului Camil de Lellis, patronul bolnavilor şi al lucrătorilor sdin domeniul sănătăţii. Nu este o coincidenţă faptul că printre cei prezenţi s-a numărat o delegaţie a Fiicelor Sfântului Camil, condusă de directoarea de comunicare sora Fernanda Bongianino. După cum a amintit Monseniorul Sorondo, Sfântul Camil a fost cel care a revoluţionat modul în care privim bolnavii, învăţându-ne să recunoaştem chipul lui Cristos în ei şi să facem din îngrijire o operă de milostenie chiar mai mult decât un simplu serviciu medical. Pentru că, în timp ce medicina continuă să prelungească viaţa, provocarea rămâne de a o face cu adevărat demnă de trăit, mai ales când fragilitatea provoacă atât pacientul, cât şi societatea în ansamblu.
Guglielmo Gallone
(După Vatican News, 15 iulie 2026)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
