A murit cardinalul Vela Chiriboga
Cardinalul Raúl Eduardo Vela Chriboga, arhiepiscop emerit de Quito, în Ecuador, a murit la ora 21.00, duminică, 15 noiembrie 2020, în capitala ecuadoriană. De o lună şi jumătate era internat în Hospice San Camillo, un centru al călugărilor camillieni pentru cure paliative. Nunţiul apostolic Andrés Corrascosa Coso l-a vizitat de mai multe ori pe bătrânul cardinal, ducându-i şi binecuvântarea Papei Francisc care l-a mângâiat şi l-a îmbucurat. Născut la 1 ianuarie 1934 la Riobamba, Raúl Eduardo Vela Chiriboga a devenit preot la 28 iulie 1957. La 20 aprilie 1972 a fost ales pentru Biserica titulară de Ausafa şi numit episcop auxiliar de Guayaquil. A primit hirotonirea episcopală la 21 mai. La 29 aprilie 1975 a fost transferat la sediul rezidenţial de Azogues. La 8 iulie 1989 a fost numit ordinariu militar pentru Ecuador şi i-a fost încredinţată Biserica titulară de Pauzera, la care a renunţat la 7 martie 1998, continuând să desfăşoare slujirea ca ordinariul militar. La 21 martie 2003 a fost promovat la sediul arhiepiscopal primaţial de Quito. La 11 septembrie 2010 a renunţat la conducerea pastorală a Bisericii mitropolitane. În consistoriul din 20 noiembrie 2010 a fost creat şi publicat cardinal, al titlului „Santa Maria in Via”. Înmormântarea va fi celebrată marţi, 17 noiembrie, la ora 10.00, în catedrala din Quito, unde regretatul cardinal va fi înmormântat după aceea în cripta episcopilor.
Al cincilea din cei nouă copii ai lui Antonio Vela şi Carmen Chiriboga, după ce a obţinut diploma de studii superioare în Colegiul salezian „Don Bosco” din oraşul său natal, în 1951 a intrat în Seminarul Mare „San José” din Quito, unde a perfecţionat cunoaşterea filozofiei şi a teologiei.
După aceea a urmat diferite cursuri de formare teologică, pastorală şi liturgică în străinătate, îndeosebi la Bogotá, Madrid şi Buenos Aires. În 1957 a fost hirotonit preot de fostul episcop de Riobamba, monseniorul Leonidas Eduardo Proaño. Ca primă funcţie, a fost secretar al curiei diecezane timp de un deceniu, până în 1967. În aceiaşi ani, a fost şi director al Caritas din Riobamba şi a colaborat cu serviciul de pastoraţie pentru indigeni. Cu scopul de a pregăti noile generaţii să înfrunte provocările vieţii, a întemeiat Colegiul şcolar Fátima pentru educaţia tinerilor.
În 1968 a fost numit subsecretar al Conferinţei Episcopale Ecuadoriene, iar în 1970 a devenit secretar general. În 1972 a fost ales la Biserica titulară de Ausafa şi numit episcop auxiliar de Guayaquil.
A primit hirotonirea episcopală în catedrală de la fostul arhiepiscop de Quito, cardinalul Pablo Muños Vega. „Cum Maria Matre Jesu” este motoul episcopal ales de el.
În acei ani a fost şi asistent naţional al Mişcării familiale creştine. La Guayaquil a colaborat îndeosebi cu arhiepiscopul Bernardino Echeverría Ruiz (devenit cardinal în 1994 şi răposat în 2000), considerat de el un punct de referinţă şi un maestru spiritual.
În 1975 a devenit episcop de Azogues, o dieceză săracă şi nouă, în care a avut ocazia să lucreze îndeosebi printre indigeni, insistând şi asupra promovării sociale şi profitând de experienţa trăită la Riobamba. Astfel a făcut ca multe terenuri ale Bisericii să treacă tocmai la cei mai săraci, oferindu-le şi un sprijin tehnic şi de credit. Conferinţa Episcopală din Ecuador i-a încredinţat diferite funcţii de responsabilitate, între care, în februarie 1979, aceea de delegat la a treia Conferinţă generală a episcopatului latinoamerican, la Puebla de los Angeles. În afară de asta, din 1981 până în 1988 a fost membru al Consiliului episcopal latinoamerican (CELAM). După aceea au urmat şi funcţiile în cadrul Conferinţei Episcopilor din ţara sa: din 1980 până în 1986 a fost preşedinte al Comisiei pastoraţiei sociale; din 1986 până în 1995 al celei pentru liturgie.
În 1989 a fost numit ordinariu militar pentru Ecuador şi transferat la sediul titular de Pauzea, continuând să desfăşoare această slujire şi după ce a renunţat la Biserica titulară în 1998.
În octombrie 1994 a participat în Vatican la a noua adunare generală ordinară a Sinodului Episcopilor despre „Viaţa consacrată şi misiunea sa în Biserică şi în lume”.
În 2000 a fost ales preşedinte la Fundaţiei Misas para los sacerdotes [Liturghii pentru preoţi], un organism care adună intenţii de Liturghii din ţările cu disponibilităţi mai mari de bani, ale căror fonduri sunt distribuite printre preoţii ecuadorieni mai nevoiaşi.
În 2003 a fost promovat la sediul primaţial de Quito, urmând astfel cardinalului Antonio José González Zumárraga.
În capitala ecuadoriană a demarat, printre altele, un proiect care angajează toată parohiile în educaţia tinerilor. În afară de asta, s-a îngrijit cu multă atenţie de formarea preoţilor şi pentru noii hirotoniţi a activat un curs specific. Mereu aproape de preoţi, prezent în parohii, a deschis o clinică ce oferă asistenţă medicală preoţilor nevoiaşi şi a inaugurat un auditoriul intitulat „Benedict al XVI-lea” în Casa clerului din dieceză.
După şapte ani de slujire, în septembrie 2010 a renunţat la conducerea pastorală a sediului mitropolitan. În octombrie 2010 a fost trimis special al papei la celebrările celei de-a 475-a aniversări a primei dieceze din Peru şi din America de Sud, actuala Arhidieceză de Cuzco. După aceea, în consistoriul din noiembrie 2010, a fost creat şi publicat cardinal, al titlului „Santa Maria in Via”, al cincilea ecuadorian care primeşte purpura. A participat la conclavul care, la 13 martie 2013, l-a ales pe Papa Francisc.
La 16 iunie 2015 pontiful l-a numit trimisul său special la celebrările celui de-al zecelea Congres euharistic naţional din Peru, desfăşurat la Piura de la 13 la 16 august din acelaşi an. Cu o lună înainte a fost printre cei care l-au primit pe episcopul de Roma cu ocazia călătoriei sale în Ecuador de la 5 la 8 iulie. În afară de asta, la 4 iulie 2017 a primit numirea de trimis special al papei pentru celebrările conclusive ale jubileului arhidiecezan din Lima, ţinute la 30 august, cu ocazia celui de-al patrulea centenar al morţii Sfintei Roza din Lima.
Printre distincţiile şi premiile conferite lui, trebuie amintită decoraţia Forţelor armate şi a Poliţiei naţionale a statului ecuadorian. A primit şi titlul de doctor honoris causa la Universitatea Catolică Pontificală din Ecuador.
(După L’Osservatore Romano, 16 noiembrie 2020)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
