|
| © Vatican Media |
De luni de zile, alimentele şi medicamentele nu au intrat în enclava palestiniană, în timp ce electricitatea lipseşte şi bombardamentele continuă. La numărul foarte mare al celor care şi-au pierdut viaţa, al celor care se află încă sub dărâmături, al celor care au fost răniţi, al celor care au rămas orfani, se adaugă numărul la fel de mare şi dureros de decese cauzate de foame.
"Fericiţi cei ce flămânzesc şi însetează de dreptate, căci ei vor fi săturaţi". Referinţa la Fericiri este puternică şi constantă în fiecare zi: situaţia tristă cu care se confruntă populaţia din Gaza şi sentimentul de neputinţă ne conduc la pierderea speranţei şi a încrederii. Certitudinea că cei flămânzi şi însetaţi din Gaza vor fi săturaţi este cea care ne reînnoieşte angajarea hotărâtă de a cere dreptate. Pentru că foamea şi setea sunt nevoi vitale, pentru că a muri de foame şi sete este nedrept şi nejustificabil.
O manifestaţie de protest
Duminica trecută, disperarea şi senzaţia de a fi fost uitaţi i-au determinat pe locuitorii din Gaza să organizeze o mare manifestaţie de protest pentru a denunţa lumii moartea de foame a copiilor. Oamenii sunt încercaţi de luni întregi în care le-a lipsit strictul necesar pentru a trăi şi pentru a sprijini trupuri slăbite şi fragile de aproape doi ani de greutăţi şi de suferinţe. Alimentele, medicamentele şi electricitatea nu intră în Gaza de luni de zile; aceste necesităţi vitale sunt blocate la doar câţiva kilometri de cei care au nevoie de ele, iar acest lucru este inuman. Sunetul sirenelor ambulanţelor a produs un vuiet lung şi asurzitor, care a încercat să trezească conştiinţele adormite ale celor care asistă în tăcere la un măcel care devine un masacru dacă nu se oferă mâncare celor flămânzi şi apă celor însetaţi. Acesta este cel mai mare scandal, ruşinea de neşters a unei lumi care a plasat interesele economice şi lăcomia de putere pe primul loc în scara de valori, iar respectul pentru viaţă şi negarea drepturilor umane pe ultimul loc.
Moartea în direct
Bătrâni, persoane cu dizabilităţi şi copii reprezintă un segment numeros şi fragil al unei populaţii epuizate, care nu mai are o casă şi care ar putea să nu aibă nici pământ, care îndură atacuri mortale în timp ce dorm în corturi şi adăposturi improvizate. La numărul enorm de persoane care şi-au pierdut viaţa, cele aflate încă sub dărâmături, cele rănite şi cele orfane, trebuie adăugate decesele la fel de mari şi dureroase cauzate de foame. Lumea ştie că, de multe luni, foarte mulţi copii suferă de malnutriţie şi că mii dintre ei au murit de foame. Pare incredibil, dar asta se întâmplă la doar câţiva kilometri de o lume care consumă dincolo de nevoile sale şi risipeşte resurse vitale. Lumea este vede în direct moartea evitabilă a copiilor care mor de foame: dintre cei 900 de morţi, ucişi în timp ce cerşeau umiliţi la coadă o bucată de pâine, majoritatea erau taţi care căutau hrană pentru familiile lor. Cei dintre ei care se întorceau acasă cu ceva pentru a supravieţui adesea nu îşi găseau copiii în viaţă. Un videoclip ne-a arătat tragedia unui bărbat în vârstă şi fragil care, în timp ce stătea la coadă pentru a primi mâncare, a murit de foame şi de căldură. Aceasta este tristul reportaj zilnică al prietenilor mei din Gaza, al atâtor persoane care fac parte dintr-un popor epuizat, al fiinţelor umane, al copiilor care au dreptul la respect indiferent de naţionalitate sau de credinţă, ca toţi copiii din lume.
Imagini ale suferinţelor care unesc conştiinţele
În această lungă perioadă de violenţă, imaginile suferinţei copiilor, a persoanelor cu dizabilităţi, a bătrânilor din Gaza au unit conştiinţele celor care se simt neajutoraţi în faţa atâtor dureri, ale celor care refuză să fie complici la ceea ce s-a întâmplat şi încă se întâmplă în Gaza. Ochii profunzi şi trişti, lacrimile vărsate datorită suferinţei şi foamei, traumele fizice şi morale grave ale copiilor din Gaza sunt un strigăt tăcut către omenire. Apelurile puternice ale Sfântului Părinte, sunetul sfâşietor al sirenelor ambulanţelor, mobilizarea societăţii civile internaţionale, a şefilor de stat şi a autorităţilor şi personalităţilor eminente, răsună neascultate de cei care continuă să folosească tot felul de arme împotriva celor neînarmaţi şi nu reuşesc să realizeze că drepturile negate sunt o povară de neşters a istoriei, astăzi ca şi ieri. Ochii, lacrimile, trupurile mici sfâşiate şi tremurânde ale copiilor din Gaza indignează şi strigă după pace, care este şi foame şi sete de dreptate.
Pr. Ibrahim Faltas, vicar al Custodiei din Ţara Sfântă
(După Vatican News, 23 iulie 2025)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
* * *
