|
| © Vatican Media |
Există cuvinte destinate să marcheze ruta. În prima omilie ca papă a lui Leon al XIV-lea impresionează înainte de toate incipit-ul, cu reiterata mărturisire de credinţă a lui Petru, acele cuvinte pe care a voit să le repete la sfârşitul omiliei de la Liturghia de început al pontificatului şi Ioan Paul I: "Tu eşti Cristos, Fiul Dumnezeului celui viu". Dar este şi o privire asupra Bisericii şi asupra modului în care se exercită orice slujire în Biserică, ce transpare din frazele conclusive. Este un citat din Sfântul Ignaţiu din Antiohia, condus spre martiriu: "Atunci voi fi cu adevărat discipol al lui Isus Cristos, când lumea nu va vedea trupul meu". Marele Părinte al Bisericii se referea la faptul de a fi devorat de fiare, şi totuşi acea expresie este iluminantă pentru fiecare clipă şi fiecare circumstanţă a vieţii creştine: "cuvintele sale - a spus noul episcop de Roma - amintesc în sens mai general o angajare indispensabilă pentru oricine exercită în Biserică o slujire de autoritate: a dispărea pentru ca să rămână Cristos, a se face mic pentru ca nimănui să nu-i lipsească oportunitatea de a-l cunoaşte şi de a-l iubi". A dispărea, a se face mic, pentru ca el să fie cunoscut. A abandona orice protagonism, orice încredere lumească în putere, în structuri, în bani, în proiecte de marketing religios, pentru a se abandona Celui care conduce Biserica, fără de care - aşa cum a spus el însuşi - nu putem face nimic. Pentru a se abandona acţiunii harului său, care ne precedă mereu.
Există, şi în această privire a noului papă, o continuitate semnificativă cu predecesorul Francisc, care a citat de mai multe ori acel mysterium lunae, imaginea lunii folosită de Părinţii Bisericii pentru a descrie Biserica, ea care s-ar înşela dacă ar crede că poate străluci de lumina proprie, dat fiind faptul că poate doar să reflecte lumina Altuia.
La începutul parcursului său noul papă, un misionar născut în Statele Unite şi care a trăit în periferiile lumii ca păstor "cu mirosul oilor", pare să răsune cuvintele lui Ioan Botezătorul despre Isus: el trebuie să crească, iar eu în schimb să mă micşorez. Totul în Biserică există pentru misiune, adică pentru ca el să crească. Toţi în Biserică - începând de la papa până la ultimul dintre botezaţi - trebuie să se facă mici, pentru ca Isus să fie cunoscut, pentru ca el să fie protagonist. Există în asta neliniştea augustiniană a căutării adevărului, a căutării lui Dumnezeu, care devine neliniştea de a-l cunoaşte tot mai mult şi de a ieşi din noi înşine pentru a-l face cunoscut altora, pentru ca să se reaprindă în toţi dorinţa de Dumnezeu.
Impresionează alegerea numelui Leon, care îl leagă direct cu marea şi foarte actuala tradiţie a doctrinei sociale a Bisericii, cu apărarea muncitorilor, cu cererea unui sistem economico-financiar mai drept. Este semnificativă simplitatea primului său salut, invocarea păcii pascale, acea pace de care este nevoie extremă, şi deschiderea către toţi care evocă acel "todos, todos, todos" al lui Francisc. Impresionează voinţa de continua pe drumul sinodal. În sfârşit, impresionează acel "Bucură-te, Marie" recitat ieri cu poporul lui Dumnezeu, în ziua Implorării către Sfânta Fecioară Maria de la Pompei, şi invocaţia finală de la prima sa omilie, un har cerut "cu ajutorul mijlocirii preaduioase a Mariei, Maica Bisericii".
Ieri, încă o dată, am avut confirmarea: în momentul lui extra omnes, în Capela Sixtină s-a întâmplat ceva care nu poate fi explicat complet cu logici şi scheme umane. Ca 133 de cardinali provenind din orice colţ al pământului, dintre care mulţi nu s-au cunoscut niciodată înainte, să vină pentru a desemna în douăzeci şi patru de ore pe episcopul de Roma şi păstor al Bisericii universale, este un semn foarte frumos de unitate. Ştafeta Succesorului lui Petru, care cu puţine zile în urmă strălucea în fragilitatea lui Francisc şi în acea ultimă binecuvântare papală a sa dată poporului, acum a trecut la un blând episcop misionar fiu al Sfântului Augustin. Biserica este vie pentru că este viu şi prezent Isus, care o conduce folosindu-se de discipoli foarte fragili dispuşi să dispărea pentru ca el, şi numai el, să rămână.
Andrea Tornielli
(După Vatican News, 9 mai 2025)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
