Ieri seară, la ora 19.00, în noua catedrală romano-catolică, a avut loc lansarea "Noului Testament" tradus de regretatul pr. Anton Budău şi pr. Alois Bulai. Evenimentul este de o însemnătate deosebită atât pentru Dieceza de Iaşi cât şi pentru Biserica Catolică din România fiind rodul unei munci îndelungate.
În faţa PS Petru Gherghel şi PS Aurel Percă şi a unui auditoriu numeros, rectorul Institutului Teologic "Sfântul Iosif" din Iaşi, pr. dr. Wilhelm Dancă, moderatorul acestei manifestări afirma că: "Sfânta Scriptură nu se identifică cu Cuvântul lui Dumnezeu pentru că acesta din urmă este însuşi Isus Cristos". Scriptura vorbeşte despre el, însă aşa cum spune In 21,25: "Mai sunt multe alte lucruri pe care le-a făcut Isus. Dacă acestea s-ar scrie una câte una, cred că nici lumea întreagă nu ar cuprinde cărţile scrise". Origene afirma că: "Trupul este legat de Logos", de aceea putem spune că Sfânta Scriptură este legată de trupul fizic al lui Isus, de trupul euharistic şi de trupul mistic al Bisericii. Acest cuvânt trebuie înţeles în tradiţie deoarece unii îl explică fragmentar, independent de contextul general şi undeva în afara adevăratului său înţeles, riscând de a-l denatura. Traducătorul textului biblic trebuie să fie deopotrivă filolog şi teolog. Prima gramatică este teologia şi apoi ca să poţi face teologie este necesară cunoaşterea gramaticii.
Pr. dr. Emil Dumea, profesor de istoria Bisericii la Seminarul din Iaşi, a făcut o incursiune în timp privitoare la apariţia traducerilor anterioare ale Scripturii în limba română.
Cu siguranţa că Sfânta Scriptură este cea mai tradusă carte din lume. Avem unele traduceri şi tipăriri care au rămas în istorie prin importanţa lor:
Biblia de la Bucureşti a lui Şerban Cantacuzino din 1688;
Biblia de la Blaj a lui Samuil Micu Klein din 1795;
Biblia de la Bucureşti din 1938.
A fost prezentat în continuare un scurt istoric al tipăririi Noului Testament în Moldova de către romano-catolici.
Trebuie spus că activitatea de pionierat în acest domeniu a aparţinut franciscanilor minori conventuali, deşi nu se poate vorbi despre o activitate la un nivel ştiinţific înalt, cât mai mult despre o difuzare în rândul catolicilor moldoveni a textului sacru într-o limbă simplă, pe înţelesul tuturor.
Sfânta Evanghelie de la Matei (traducere de B. Vineri), Serafica, Hălăuceşti 1916;
Sfânta Evanghelie de la Marcu (traducere de B. Vineri), Serafica, Hălăuceşti 1922, 58 p.;
Sfânta Evanghelie de la Luca (traducere de B. Vineri), Serafica, Hălăuceşti 1924, 119 p.;
Sfânta Evanghelie de la Ioan (traducere de B. Vineri), Serafica, Hălăuceşti 1925.;
Noul Testament (tradus de B. Vineri şi Gh. Anton), Serafica, Săbăoani 1935. Părintele Gh. Anton a preluat munca enormă a înaintaşului său decedat Vineri, şi a îmbunătăţit-o. Aceasta este prima tipărire integrală a Noului Testament în Moldova;Sfânta Evanghelie sau cele patru Evanghelii combinate în una, de M. Sales. Cu note de pr. Dămoc, Tipografia A. Ţerek, Iaşi 1947, X + 309 p.;
Noul Testament, ediţia a II-a după cea din 1935, tipărită la editura Messaggero, Padova, în 1959, 1967, 1993 de către părinţii franciscani;
Noul Testament (tradus şi adnotat de preotul Emil Pascal), Editions du Dialogue, Paris 1975, 1976 şi 1990. Aceste trei ediţii au tipărit 17.000 exemplare;
Sfintele Evanghelii (traducere de A. Budău şi A. Bulai), Presa Bună, Iaşi 1997. Aşa cum precizau traducătorii, aceasta era o traducere de "testare a limbajului", cerând o colaborare mai largă pentru o viitoare formă finală a textului sacru;
Sfintele Evanghelii, Editura Pauline, Bucureşti 1997 şi 1998. Ambele ediţii au preluat traducerea preoţilor Anton Budău şi Alois Bulai. La ediţia din 1998, preotul Bruno Maggioni a adăugat o introducere şi mai multe fişe cu explicaţii şi comentarii;
Evanghelia după Matei, Arhiepiscopia Romano-Catolică Bucureşti, Bucureşti, 1996;
Evanghelia după Marcu, Arhiepiscopia Romano-Catolică Bucureşti, Bucureşti, 1996;
Evanghelia după Luca, Arhiepiscopia Romano-Catolică Bucureşti, Bucureşti, 2001;
Evanghelia după Ioan, Arhiepiscopia Romano-Catolică Bucureşti, Bucureşti, 2001;
Traducerea a fost făcută de Francisca Băltăceanu şi Monica Broşteanu după originalul grecesc, folosindu-se şi principalele ediţii ştiinţifice ale Noului Testament. Introducerile şi comentariile au fost adaptate după "La Bible du peuple de Dieu" - Le Centurion/Le Cerf, Paris;
Noul Testament. Traducere, introduceri şi note de pr. Alois Bulai şi Anton Budău, Sapientia, Iaşi, 2002.
Doamna Mariana Purţuc, profesoară de limbă română la Şcoala Normală "Vasile Lupu" a vorbit din perspectiva lingvistului şi a credinciosului catolic afirmând că acest eveniment este o sărbătoare a spiritului. Biblia încearcă să răspundă la multe întrebări şi ia act la diferitele sensuri; nu se adresează unui grup restrâns de iniţiaţi, ci ea vorbeşte fiecărei persoane. Valoarea acestei traduceri este incontestabilă deoarece nu se izolează într-o interpretare autonomă, ci ţine cont de apariţiile anterioare ale traducerilor cum ar fi Vulgata, Biblia de la Ierusalim, TOB şi altele actuale chiar şi din afara orizontului catolic. Acest lucru se poate constata din aparatul critic al lucrării, vast şi de un real folos.
Traducătorii au folosit un limbaj viu, plăcut, armonios, curgător, actual şi pe înţelesul tuturor.
Pr. dr. Ştefan Lupu, directorul Editurii "Sapientia" a vorbit despre probleme legate de editarea acestei lucrări. Traducerea prezentă a Noului Testament a fost făcută după ediţia critică a Societăţii Biblice Unite, The Greek New Testament, Biblia Druck GmbH, Stuttgart 1983, ediţia a treia. A apărut într-un tiraj de 20.000 de exemplare: 5.000 - cartonate la un preţ de 100.000 lei exemplarul şi 15.000 - broşate la un preţ de 80.000 lei exemplarul. Tipărirea s-a făcut la Madrid (Spania) de către Societatea Biblică Internaţională (SOBICAIN) reprezentată de părintele paulin Francisco Anta.
Din echipa de lucru mai fac parte pr. Iosif Răchiteanu care a depus un efort deosebit în continuarea muncii alături de pr. Alois Bulai după moartea pr. Anton Budău. A amintit de numeroşi corectori, de tehnoredactorul principal Fabian Tiba şi de alţi colaboratori.
Pr. Alois Bulai, profesor de exegeză la Seminarul din Iaşi, a indicat prin cuvântul ortotopeo (a trasa un drum drept, a-l nivela), amintit o singură dată în Noul Testament şi de două ori în Vechiul Testament, care a fost intenţia acestei traduceri: de a trasa nişte făgaşuri pentru a nu deraia, pentru a ne ajuta să înţelegem bine Sfânta Scriptură.
PS Petru Gherghel a amintit de prima publicare a traducerii pr. Anton Budău şi pr Alois Bulai de către Editura "Presa Bună" în 1997 şi de lansarea ei la Casa Cărţii ca un moment incipient al unui eveniment deosebit. Cuvântul lui Dumnezeu în zile noastre este viu, dovadă fiind necesitatea acestei traduceri. Despre importanţa ei se poate spune, aşa cum a afirmat unul dintre episcopii prezenţi la Conferinţa Episcopală Română, chiar în titulatură, "Noul Testament de la Iaşi", alăturând-o celorlalte lucrări de acelaşi tip publicate în unele oraşe importante ale ţării cum ar fi Bucureşti sau Blaj.
Preasfinţitul a încheiat printr-un citat biblic din 1Tes 2,13: "Şi, de aceea, noi îi mulţumim lui Dumnezeu fără încetare pentru că, primind cuvântul lui Dumnezeu pe care l-aţi auzit de la noi, l-aţi primit nu ca pe un cuvânt al oamenilor, ci aşa cum este într-adevăr, ca pe cuvântul lui Dumnezeu, care acţionează cu putere în voi, cei care credeţi".
În încheiere pr. Wilhelm Dancă a spus: "Fericiţi să fiţi, PS Petru Gherghel, pentru că în timpul păstoririi Preasfinţiei voastre şi cu ocazia a 25 de ani de când sunteţi în fruntea Diecezei de Iaşi, a apărut această traducere. Fericiţi să fiţi, pr. Bulai, pr. Răchiteanu şi ceilalţi colaboratori, dar mai fericiţi sunt cei care ascultă şi împlinesc cuvântul lui Dumnezeu".
Cristinel Farcaş şi Romeo Neculai
