Scrisoare pastorală
Crăciun - 2009

Strigătul după un Mântuitor

Venite adoremus Dominum! Veniţi să-l adorăm pe Domnul!

În timpul sfânt al Adventului, Biserica, prin textele propuse zi de zi şi, mai ales, în cele patru duminici, ne-a chemat să privim spre viitor şi să fim siguri că va apărea în lume o "odraslă dreaptă din casa lui David"; care va aduce în lume mântuirea şi pacea.

Rând pe rând, profeţii Vechiului Testament, iluminaţi de Duhul Sfânt, ne asigură că cel promis va veni şi va împlini făgăduinţa făcută de către Părintele ceresc, că va elibera lumea de păcat, îşi va arăta dreptatea şi îndurarea sa, ca răspuns la cererile şi suspinele poporului, apăsat de păcate şi de întuneric.

Psalmistul David exprimă această aşteptare şi această rugă într-o mulţime de forme şi de rugăciuni: "Către tine, Doamne, înalţ sufletul meu" (Ps 24), "Arată-ne, Doamne, îndurarea ta şi dă-ne mântuirea ta" (Ps 84), "Dintru adâncuri strig către tine, Doamne" (Ps 129), "Vino şi arată-ne faţa ta, Doamne, tu care şezi peste heruvimi, şi vom fi mântuiţi" (Ps 79).

Asigurarea profeţilor

La toate aceste suspine ale poporului şi la această aşteptare exprimată în toată Scriptura, aceiaşi profeţi şi autori sacri dau o continuă asigurare că Domnul ascultă rugăciunile şi strigătul poporului, atunci când repetă cu o siguranţă deosebită că Domnul nu va întârzia.

Iată câteva texte: "Iată, Dumnezeul nostru vine ca să ne mântuiască" (Is 35,4d), "Domnul va veni şi nu va întârzia. El va lumina cele ascunse de întuneric şi se va arăta tuturor neamurilor" (cf. Hab 2,3), "Spuneţi-le celor înfricoşaţi: fiţi tari, nu vă temeţi! Iată Dumnezeul nostru va veni şi ne va mântui" (Is 35,4), "Iată, Domnul va veni şi toţi sfinţii lui împreună cu el; şi va fi în ziua aceea lumină mare" (Zah 14,5), "Iată, Domnul nostru va veni cu putere şi va lumina ochii slujitorilor săi" (Is 40,10), "Să se bucure cerurile şi să se veselească pământul, căci Domnul nostru va veni şi se va milostivi de săracii săi" (Is 49,13), "Ne va vizita cel care răsare din înălţime, ca să îndrepte paşii noştri pe calea păcii" (Lc 1,78), "Cel care trebuie să vină va veni şi nu va întârzia şi teama nu va mai stăpâni pe pământ, căci el este Mântuitorul nostru" (cf. Evr 10,37).

Înţelegem din această multitudine de texte şi afirmaţii din Sfânta Scriptură, mai ales din Vechiul Testament, că cel care a fost anunţat şi a fost promis va veni, nu va întârzia, iar la împlinirea timpurilor se va naşte dintr-o fecioară şi va locui cu noi, oamenii.

Aşadar, profeţii Vechiului Testament, psalmistul David şi precizările celui mai recent profet, înainte mergătorul lui Mesia, sfântul Ioan Botezătorul, au avut rolul de a-i ilumina şi încuraja pe oameni în aşteptarea şi întâmpinarea Celui ce trebuia să vină şi să ne mântuiască.

Fecioara din Nazaret şi dreptul Iosif

Cei care ne pregătesc imediat pentru întâmpinarea lui Mesia, Mântuitorul, pe lângă Înaintemergătorul, care striga în pustiu "pregătiţi calea Domnului!", sunt Fecioara din Nazaret, Maria, cea curată şi sfântă, care îşi oferă sufletul şi trupul pentru a-l primi, şi dreptul Iosif, care deschide casa pentru a-l găzdui şi ocroti pe prunc atât de cei care voiau să-i ia viaţa, cât şi în faţa legilor timpului.

Dumnezeu, voind să-l trimită pe Fiul său între oameni ca să-i mântuiască de păcate şi să-i facă vrednici de a fi fiii săi, a ales o fiinţă care să-l primească în sânul ei şi să-l pregătească pentru misiunea sa între oameni şi pentru oameni. Această persoană a fost aleasă din rândul poporului ales şi credincios, a fost pregătită într-un chip deosebit, iar ea, chemată la o asemenea misiune de către un înger, arhanghelul Gabriel, a ştiut să răspundă cu toată fiinţa şi hotărârea: "Iată slujitoarea Domnului, fie mie după cuvântul tău".

În sânul ei, al Fecioarei Maria, şi în casa lui Iosif, ocrotitorul familiei din Nazaret, a coborât Mesia cel promis de Tatăl, aşteptat fără întrerupere de popor şi anunţat că în curând se va naşte şi va coborî ca roua în lâna moale, pentru a fi "principe al păcii" şi mântuitorul tuturor.

Întâlnirea noastră cu pruncul Isus

Împlinindu-se timpul, Fiul lui Dumnezeu a coborât pe pământ, născându-se la Betleem, într-o peşteră sărăcăcioasă, dintr-o fecioară, iar numele ei era Maria.

Sunt de atunci peste 2000 de ani. Maria şi Iosif l-au primit în casa lor, l-au admirat şi l-au ocrotit, minunându-se de ceea ce se petrecea şi se spunea despre el.

Cântul îngerilor, vizita păstorilor cu darurile lor, venirea magilor şi declaraţiile făcute de bătrânul Simeon la templu, intervenţia specială a îngerului făcută în somn sfântului Iosif de a lua pruncul şi de a pleca în Egipt, toate acestea ne arată cum a întâmpinat cerul şi pământul împlinirea făgăduinţelor transmise de profeţi, coborârea între oameni a Fiului lui Dumnezeu Mesia cel aşteptat de veacuri pentru a-i mântui pe oameni.

Celebrăm cu bucurie naşterea Domnului în anul 2009, urmându-i pe profeţi, ascultându-i pe evanghelişti, care ne-au prezentat realitatea celor întâmplate la Betleem şi la Nazaret, şi primind cu viu interes învăţătura apostolilor şi a părinţilor Bisericii, ne apropiem şi noi de peştera păstorilor, de ieslea cea săracă, unde-i întâlnim pe prunc, pe Maria, mama lui, şi pe grijuliul Iosif cel drept, în spirit de credinţă şi-l adorăm pe Cel ce a venit între oameni să unească pentru totdeauna cerul şi pământul.

Veniţi să-l adorăm pe Domnul

În Anul Sfintei Preoţii, având exemplul fericit al Maicii Sfinte, al sfântului Iosif, precum şi al patronului nostru ceresc, patronul tuturor preoţilor, sfântul Ioan Maria Vianney, fiecare păstor şi preot este invitat să descopere în Cel Venit din ceruri şi născut pe pământ fidelitatea totală faţă de Dumnezeu Tatăl şi testamentul iubirii sale faţă de oameni, iar în această totală dăruire fiecare este chemat să-şi verifice fidelitatea faţă de propria vocaţie şi propriul "da", în slujirea lui Dumnezeu şi a oamenilor.

Având în faţă Sfânta Scriptură şi mesajul ei, primind cu bucurie chemarea Sfântului Părinte Benedict al XVI-lea de a ne oglindi în iubirea lui Cristos, marele preot, care a venit pe pământ, nu ca să fie slujit, ci ca să slujească, ne bucurăm să ne întâlnim cu toţi slujitorii altarelor din toată lumea în jurul aceluiaşi Isus care ne-a iubit şi ne iubeşte şi ne cheamă să-l facem cunoscut tuturor oamenilor.

Cu aleasă preţuire faţă de toţi preoţii şi slujitorii altarelor şi ai credincioşilor noştri, cu încredere că Maica Preasfântă ni-l va arăta şi ni-l va oferi şi nouă să-l adorăm împreună cu păstorii de lângă Betleem şi cu magii de la răsărit, cu multă bucurie şi frăţească dragoste, îndrept spre toţi, împreună cu episcopul nostru auxiliar Aurel şi cu toţi colaboratorii de la catedrală şi de la seminar, o chemare sfântă: Veniţi să-l adorăm împreună pe Domnul, veniţi să ne întâlnim cu toţii în jurul ieslei din Betleem, veniţi să-l primim în braţe ca să-l putem oferi şi noi altora, aşa cum a făcut-o şi o face mereu Maria, mama noastră. Conduceţi-i pe toţi credincioşii la Isus!

Pruncul Isus este preotul nostru ceresc, el este modelul alegerii şi al fidelităţii noastre, el este pacea şi bucuria noastră la Crăciun.

Sărbători fericite, cu multe bucurii sufleteşti!

Ad multos felicesque annos!

Petru Gherghel,
episcop de Iaşi