Un grup de studenţi ai Facultăţii de Teologie Romano-Catolică din Iaşi, împreună cu alţi credincioşi, l-au contemplat pe Isus euharisticul, cu ochii Mariei, prin cântări şi rugăciuni de laudă, de mulţumire şi de cerere, înălţate către Domnul, vineri, 14 mai 2010, în catedrala "Adormirea Maicii Domnului" din Iaşi.
În această lună a florilor, lună cu totul deosebită, pe care Biserica Catolică o dedică cinstirii Mamei noastre cereşti, un grup de credincioşi a dorit să răspundă cu iubire strigătului lui Isus de pe cruce: "Mi-e sete" (In 19,28), oferindu-i o oră din timpul lor.
Cum Fiul nu poate fi separat de Mama sa, prima adoratoare a cuvântului întrupat, ce ne însoţeşte şi în faţa altarului în cântările de laudă aduse Tatălui Ceresc, studenţii au dorit să aibă alături o statuie a Maicii Domnului de la Fatima. Prezenţa Mariei, indispensabilă pentru o întâlnire autentică cu Isus, ne-a reamintit atitudinea ei contemplativă: "Iar Maria păstra toate aceste cuvinte şi se gândea la ele în inima ei" (Lc 2,19).
Cu privirea îndreptată spre Isus euharisticul, expus spre adorare, cinstitorii Mariei, preluând salutul îngerului Gabriel: "Bucură-te, cea plină de har, Domnul este cu tine!", au parcurs cu credinţă şi evlavie rugăciunea predilectă a preacuratei. Prin rugăciunea Rozariului, tinerii, însufleţiţi de o reînnoită fervoare, au încercat să prindă într-un lanţ de iubire toate persoanele suferinde.
În acest sens, la picioarele altarului a fost aşezat globul pământesc, ca simbol al suferinţelor Bisericii şi ale omenirii de azi, provocate de cutremure, de diverse forme de sărăcie şi de crize de tot felul.
Copii, tineri, adulţi şi bătrâni, ajunşi pe calvarul durerii, sunt răstigniţi pe diferite cruci şi puşi în situaţia de a experimenta părăsirea lui Isus.
Dacă pe Calvar Isus este părăsit de mulţi dintre ai săi, totuşi, la picioarele crucii veghează şi adoră cu inima străpunsă de sabia durerii, preaiubita sa Mamă şi ucenicul iubit; de aceea, cu încredere deplină în puterea iubirii Mamei noastre cereşti, studenţii au invocat ajutor şi confort sufletesc în purtarea crucii fiecăruia, convinşi fiind că: "Îndurarea lui se extinde din neam în neam peste cei ce se tem de el" (Lc 1,50).
După ce au experimentat bucuria comuniunii cu Dumnezeu, fiii Mariei au încheiat momentele de adoraţie.
Maica Domnului să ne obţină şi nouă harul de a creşte tot mai mult în iubire faţă de Domnul şi în încredere în puterea ei de mijlocire exprimată atât de frumos de către Luceafărul poeziei româneşti:
"Crăiasă alegându-te
Îngenunchem rugându-te,
Înalţă-te, ne mântuie
Din valul ce ne bântuie;
Fii scut de întărire
Şi zid de mântuire,
Privirea-ţi adorată
Asupra-ne coboară,
O, Maică prea curată
Şi pururi Fecioară, Marie!"
Sr. Iosefina Rediu, CIN
