Omilia nunţiului apostolic la centenarul bisericii de la Cacica
Duminică, 10 octombrie, s-au împlinit 100 de ani de la consacrarea actualei biserici din Cacica.
Cu această ocazie, sâmbătă, 9 octombrie, s-a ţinut o conferinţă, s-a dat un concert de orgă; comunitatea polonă a susţinut un program cultural după care a urmat sfânta Liturghie.
Duminică au avut loc sfinte Liturghii în limbile ucraineană, germană şi polonă după care s-a celebrat sfânta Liturghie pontificală. La invitaţia PS Petru Gherghel, au fost prezenţi mai mulţi episcopi şi preoţi din ţară şi din străinătate împreună cu autorităţile civile şi credincioşii din zonă.
Redăm în cele ce urmează omilia ţinută la Liturghia de duminică a nunţiului apostolic în România şi în Republica Moldova.
* * * 
Omilia ES Jean-Claude Périsset
"Unul dintre ei, văzând că s-a vindecat, s-a întors preamărindu-l pe Dumnezeu cu glas puternic; şi s-a aruncat la picioarele lui mulţumindu-i" (Lc 17,15-16).
Excelenţele voastre,
Domnule ambasador,
Dragi preoţi, călugări şi călugăriţe,
Iubiţi fraţi şi surori,
Şi noi, adunaţi astăzi pentru a celebra centenarul acestui sanctuar de la Cacica dedicat Maicii Domnului, sub numele de Czestochowa, ca biserică parohială şi din 15 august 2000 bazilică, "să ne întoarcem în timp pentru a preamări pe Dumnezeu cu glas puternic şi pentru a-i mulţumi lui Cristos" pentru tot ce a făcut pentru cei care au venit în acest loc sfânt.
Recunoştinţa nu este numai o obligaţie de a recunoaşte binefacerile primite, ci este şi expresia micimii noastre în faţa lui Dumnezeu, izvorul oricărui bine. Ceea ce au făcut părinţii voştri, care au venit din Polonia pentru a munci în mina de sare din apropiere - în care au făcut şi o grotă ca loc de rugăciune - a fost de fapt exprimarea încrederii lor în Dumnezeu sub călăuzirea sfintei Fecioare Maria.
Naaman Sirianul a luat puţin pământ din Israel ca amintire a vindecării sale în râul Iordan, prin intermediul profetului Elizeu, aşa cum am auzit în prima lectură (cf. 2Rg 17). Făcând astfel, el împărtăşea credinţa profetului în unicul Dumnezeu, creatorul cerului şi al pământului, eliberatorul poporului său din robia Egiptului, şi, luând cu sine puţin din acest pământ al făgăduinţei, îşi exprima încrederea în acest Dumnezeu al lui Elizeu. Înaintaşii voştri, cu mai mult de o sută de ani în urmă, au venit în Bucovina, nu cu puţin pământ din îndepărtata Polonie, ci aducând cu ei icoana sfintei Fecioare Maria, imaginea Maicii din Czestochowa, cu tot ceea ce este ea, adică încrederea în mama lui Cristos, şi mama noastră, maica Bisericii; dorinţa de a vrea asemenea ei să împlinim voinţa lui Dumnezeu în cotidianul "fiat" după voinţa sa; disponibilitatea de a urma sfatul său "faceţi tot ce vă va spune" (In 2,5).
Aşa şi noi astăzi dorim să aducem mulţumire lui Dumnezeu pentru cei o sută de ani de existenţă a acestei biserici, pentru o sută de ani de fidelitate faţă de Biserica lui Cristos. Celebrarea acestui semnificativ an aniversar, nu e numai amintirea trecutului, ci şi amintirea în prezent pentru a ne căli din nou în ceea ce înseamnă pentru noi, şi mai ales pentru voi, membrii comunităţii poloneze din Bucovina, un sanctuar aşa de iubit, care a devenit în cursul deceniilor un sanctuar iubit de toţi, unde fiecare vine pentru a o venera pe sfânta Fecioară Maria.
1. Am spus puţin mai înainte că în a aduce cu ei icoana Maicii Domnului din Czestochowa, părinţii voştri au manifestat încrederea lor mama lui Cristos, mama noastră şi maica Bisericii.
Chiar în această lună de octombrie, care este şi luna sfântului Rozariu, suntem invitaţi să medităm opera lui Cristos şi a Mariei, prin rugăciunea Rozariului. În scrisoarea sa apostolică Rosarium Virginis Mariae, pentru anul 2002-2003, papa Ioan Paul al II-lea scrie: "Însă motivul cel mai important pentru a propune din nou cu tărie practicarea Rozariului este faptul că el constituie un mod foarte valid pentru a favoriza printre credincioşi acea îndatorire de a contempla misterul creştin pe care am propus-o în scrisoarea apostolică "Novo millennio ineunte" drept adevărată şi reală 'pedagogia sfinţeniei!'..." (RVM 5)
La începutul acestei scrisori, papa ne aminteşte că Rozariul este un mijloc foarte simplu şi tradiţional pentru a împlini bine acest program de sfinţire, pentru că "în sobrietatea elementelor sale, concentrează în sine profunzimea întregului mesaj evanghelic, constituind un fel de compendiu al acestuia" (RVM 1).
Pentru a ne ajuta să contemplăm mai bine pe Cristos în rugăciunea Rozariului, papa Ioan Paul al II-lea a adăugat alte cinci mistere, care sunt numite de el "mistere de lumină": Botezul lui Isus, minunea apei preschimbate în vin la nunta din Cana, învăţătura lui Isus pe muntele fericirilor, schimbarea la faţă şi, în fine, ultima Cină, la care Isus s-a făcut prezent în Euharistie, centrul şi culmea cultului.
Deci, "la Isus prin Maria", după cum spuneau cei din antichitate, căci nu există cale mai sigură, mai directă decât prin Maria dacă vrem să-l cunoaştem pe Fiul ei Isus. Vedem cum aceasta este eficace în motoul episcopal al Sfântului Părinte "Totus tuus", căci, consacrându-se Mariei încă din tinereţea sa, el a urmat sub călăuzirea ei maternă un drum de totală încredere în Cristos, în condiţii dificile dacă ne gândim că a rămas singur pe lume la vârsta de numai douăzeci şi unu de ani, că a fost ales în fruntea Bisericii, atunci când aceasta se afla în toiul persecuţiilor sub ateismul ideologic comunist în Europa Centrală şi Orientală, urmând cu mult curaj acel minister atunci când astăzi lumea este marcată de materialism sau ateism practic. Să ne amintim că el a fost salvat de însăşi Maica Domnului în atentatul din 18 mai 1981.
2. În edificarea acestei biserici din Cacica în cinstea Maicii Domnului din Czestochowa cu o sută de ani în urmă, constructorii şi binefăcătorii au manifestat voinţa lor în dorinţa de a împlini asemenea sfintei Fecioare Maria voinţa lui Dumnezeu în cotidianul "fiat" după voinţa sa.
La ce foloseşte o biserică dacă nu la adunarea ucenicilor lui Cristos pentru a le oferi învăţătura şi sfinţenia sa prin intermediul sacramentelor. Despre Biserică, spune Codul de drept canonic: "Este edificiul sacru destinat cultului divin, în care credincioşii au dreptul de a veni pentru a exercita, mai ales în mod public, cultul divin" (CDC, can. 1214).
Deci, edificiul sacru, acest sanctuar care de o sută de ani este locul de întâlnire al familiei lui Dumnezeu, unde mii de credincioşi au devenit fiii lui Dumnezeu prin intermediul Botezului, apostoli ai credinţei prin intermediul Mirului; mărturisitori ai iubirii reciproce dintre Cristos şi Biserică prin Căsătorie; unde mii de credincioşi primesc iertarea păcatelor lor prin intermediul Reconcilierii şi unde se hrănesc cu însuşi Cristos prin Euharistie. Apoi, în fiecare duminică, Biserica găzduieşte comunitatea parohială pentru a celebra sfânta Liturghie. Devenită sanctuar, şi din anul 2000 bazilică, această biserică găzduieşte numeroşi pelerini care vin să ceară ajutor Domnului prin devoţiunea faţă de Maria. "La Isus prin Maria", o cale directă şi sigură!
Cine ar putea spune câte haruri s-au primit în acest sanctuar. Despre aceasta ne dă mărturie numeroasele "ex voto" care sunt atârnate de perete în interiorul acestei biserici. Dar cine ştie câte haruri au fost primite şi sunt cunoscute numai de Dumnezeu şi de cel care a beneficiat de ele. Asemenea samariteanului, "văzând că s-a vindecat, s-a întors preamărindu-l pe Dumnezeu cu glas puternic" (Lc 17,15), mulţi pelerini s-au întors aici pentru a-i mulţumi lui Dumnezeu cu un "ex voto"; dar cine ştie câţi sunt cei care au făcut-o numai în mod spiritual, printr-o rugăciune la Domnul invocând pe Maria cu frumoasa rugăciune a sfântului Bernard: "Sub ocrotirea ta alergăm sfântă Născătoare de Dumnezeu. Nu dispreţui rugăciunile în nevoile noastre, ci ne mântuieşte pururea de toate primejdiile, Fecioară slăvită şi binecuvântată".
3. Mai rămâne un al treilea argument de analizat, dacă vrem să împărtăşim pe deplin cu cei zece leproşi din Evanghelia de astăzi cele făcute de ei pentru a fi vindecaţi: disponibilitatea de a urma sfatul Maicii lui Cristos "faceţi tot ce vă va spune" (In 2,5). Aceste cuvinte ale sfintei Fecioare Maria spuse slujitorilor la nunta din Cana au valoare pentru cei care vin la Cristos pentru a fi vindecaţi, pentru a-l urma, pentru a rămâne în prezenţa sa, pentru a fi sfinţiţi de prezenţa sa, aşa cum a fost pentru cei zece leproşi.
Aşa au făcut şi constructorii acestei biserici, cu o sută de ani în urmă! Căci şi-au dorit prezenţa lui Cristos în mijlocul lor, prezenţa pâinii vieţii, la care să recurgă în fiecare zi; prezenţa cuvântului vieţii prin intermediul ministerului preoţesc, în predici şi în catehism; prezenţa cea mai răspândită a trupului mistic al lui Cristos, din care ei înşişi - şi noi astăzi - suntem parte, adică Biserica adunată la întrunirea liturgică. Aşa spune constituţia dogmatică "Lumen gentium" a Conciliului Vatican II despre Biserică, atunci când expune prin diferite imagini ale Bisericii-comunitate aceea referitoare la edificii: "Mai adesea Biserica este numită zidirea lui Dumnezeu (1Cor 3,9). [...] Acest edificiu primeşte diferite denumiri: casa lui Dumnezeu în care locuieşte familia sa, locuinţa lui Dumnezeu în Duh, cortul lui Dumnezeu printre oameni şi mai ales templul sfânt pe care sfinţii părinţi îl văd şi îl laudă reprezentat în sanctuarele de piatră, şi care, în liturgie, este asemănat pe bună dreptate cu cetatea sfântă, noul Ierusalim..." (LG 6d).
În acest context, este necesar să ascultăm ceea ce papa scrie în pagini bogate de meditaţie, în ultima enciclică "Ecclesia de Eucharistia", pentru a ne pune "la şcoala Mariei, femeie euharistică" (cf. nr. 53-58). Mă opresc doar la legătura dintre maternitatea Mariei şi prezenţa sacramentală a lui Cristos în Euharistie. Papa scrie: "Atunci când în momentul Bunei-Vestiri, poartă în sânul său Cuvântul făcut trup, ea devine într-un anumit fel, un tabernacol - primul tabernacol al istoriei - în care Fiul lui Dumnezeu, pentru moment invizibil în ochii oamenilor, se prezintă la adoraţia Elisabetei, iradiind parcă lumina sa prin ochii şi glasul Mariei" (EdE 55).
Aşadar, mai ales aici, în această biserică dedicată sfintei Fecioare Maria, avem în mama lui Cristos şi mama noastră, un impuls sigur pentru a ne apropia de Cristos, pentru a deveni mereu discipolii săi, pentru a fi mereu cu adevărat creştini.
Concluzie
Am venit astăzi în număr mare la acest sanctuar marian pentru a mulţumi lui Dumnezeu de toate câte a făcut "în" şi "prin intermediul" acestei biserici din piatră în cei o sută de ani. Suntem aici pentru a cere ca sub ocrotirea sfintei Fecioare Maria să putem continua cu siguranţă, perseverenţă şi generozitate drumul nostru de-a lungul anilor pe care-i avem în faţă. Sâmbăta viitoare va începe anul Euharistic, pregătit în 2002-2003 de cel al Rozariului. Deci vă propun să vă amintiţi în fiecare zi ceea ce aceşti doi ani de sărbătoare, de după anul 2000 când am sărbătorit marele jubileu, că vor să ne determine să fim protagonişti adevăraţi ai programului noii evanghelizări. Deci va trebui să dăm o mai mare importanţă atunci când ne rugăm Rozariul, la misterele de lumină, care au fost instituite de papa Ioan Paul al II-lea, pentru anul Rozariului, mai ales al cincilea mister, căci de la Euharistia prezentă în această Biserică, cum de altfel e în toate bisericile noastre, iradiază prezenţa sacramentală a lui Cristos, Domnul nostru şi Dumnezeul nostru. Papa scrie despre aceasta: "Trecând de la copilărie şi de la viaţa în Nazaret la viaţa publică a lui Isus, contemplarea ne poartă asupra acelor mistere pe care le putem numi, într-un mod deosebit, misterele de lumină. În realitate, întreg misterul lui Cristos este lumină. El este lumina lumii" (In 8,12). Şi după ce a menţionat primele patru, papa continuă: "Mister de lumină este, în fine, instituirea Euharistiei, în care Cristos se dă ca hrană cu trupul şi cu sângele său sub chipul pâinii şi al vinului..." (RVM 21).
Sfânta Fecioară Maria să dăruiască întregii comunităţi parohiale din Cacica şi tuturor pelerinilor care vin la sanctuar harul de a ajunge mereu mai aproape de Isus. Ea îl ţine în braţele sale pentru a ni-l da ca Mântuitor, repetându-ne, ori de câte ori îi contemplăm icoana sa: "Faceţi tot ce vă va spune" (In 2,5)!
Cacica, 10 octombrie 2004
+ Jean-Claude Périsset, nunţiu apostolic
