de Domenico Agasso
În timp ce lumea confruntată cu pandemia se mărturiseşte tot mai des atee şi pare să fugă de orice afirmaţie universală de adevăr şi dreptate, un soi de "naţională" de cardinali se întreabă despre Legea lui Dumnezeu. Zece cardinali au luat "hârtie şi stilou" pentru a oferi reflecţiile lor, punct cu punct, despre actualitatea preceptelor conţinute în tablele mozaice. Coordonaţi de vaticanistul Fabio Marchese Ragona au dat naştere unui volum original: "Zece Porunci pentru Zece Cardinali", disponibil în catalogul Editurii Ares din Milano.
Este vorba de zece mărturii şi reflecţii coborâte în experienţa şi în limbajul zilnic. Autorii implicaţi figurează printre numele cele mai ilustre din Colegiul cardinalilor, începând de la preşedintele Conferinţei Episcopale Italiene, Gualtiero Bassetti, până la franciscanul Mauro Gambetti, "proaspăt" cardinal şi pe care Papa Francisc l-a voit ca arhipăstor de Sfântul Petru şi vicar pentru Cetatea Vaticanului.
În introducere, Marchese Ragona - care în fiecare duminică, pe canalul all-news Tgcom24, conduce rubrica "Stanze Vaticane" - aminteşte că cele Zece Porunci se află în paginile Vechiului Testament: "În capitolul 20 din cartea Exodului la versetele 2-17, şi în capitolul 5 din Deuteronom la versetele 6-21". Însă ele, aşa cum se ştie, "dobândesc o nouă semnificaţie în lumina predicii lui Isus în Evanghelii. «Învăţătorule, ce lucru bun trebuie să fac ca să am viaţa veşnică?». «Tânărului care îi adresează această întrebare», se citeşte în Compendiul Catehismului, «Isus îi răspunde: 'Vino şi urmează-mă'. A-l urma pe Isus implică respectarea Poruncilor. Legea nu este abolită, dar omul este invitat s-o regăsească în persoana Învăţătorului divin, care o realizează perfect în el însuşi, îi revelează semnificaţia deplină şi îi atestă perenitatea". De asemenea: "Fidelă faţă de Scriptură şi faţă de exemplul lui Isus, Biserica recunoaşte Decalogului o importanţă şi o semnificaţie fundamentale. Creştinii sunt obligaţi să-l respecte".
Pentru acest motiv, "mai ales un credincios - scrie Marchese Ragona - nu poate să nu cunoască cele Zece Porunci. Prin urmare, s-a gândit să se ofere cititorilor un volum agil despre cele Zece Porunci comentate în manieră îngrijită de tot atâţia cardinali cu provenienţă geografică şi experienţe pastorale diferite între ele". Un text care poate să fie util fie pentru meditaţia personală, fie "ca bază pentru cercetarea cugetului ca pregătire la sacramentul Spovezii".
Astfel, Bassetti despre Porunca I - "Să nu ai alţi dumnezei în afară de mine" - evidenţiază că "relatarea din Exod învaţă că deşerturile vieţii sunt mai puţin teribile dacă le parcurgem împreună. În faţa noastră se deschide astăzi o perioadă de regândire şi de renaştere posibilă: după părerea mea asta trece şi prin modul nostru de a ne simţi popor. Într-o optică de credinţă, putem învăţa să ne simţim parte a familiei umane, care străbate împreună dificultăţile, care se bucură împreună de cuceriri şi care ştie să facă alegeri responsabile pentru generaţiile care vor veni".
Gerhard Ludwig Müller, prefect emerit al Congregaţiei pentru Doctrina Credinţei, scrie despre a II-a - "Să nu spui numele lui Dumnezeu în zadar" -: "Numele lui Dumnezeu va fi glorificat pentru totdeauna atunci când cei mântuiţi vor fi în faţa lui Dumnezeu şi îl vor sluji în Ierusalimul ceresc. «Vor vedea faţa lui şi vor purta numele său pe frunte» (Ap 22,4). De fapt, vor fi în faţa «Mielului lui Dumnezeu, cel care ia asupra sa păcatul lumii» (In 1,29). Este Cristos Isus, care era egal cu Dumnezeu şi a devenit egal cu noi oamenii în toate, până la moartea pe cruce. «Pentru aceasta, şi Dumnezeu l-a înălţat şi i-a dăruit numele care este mai presus de orice nume, 10 pentru ca în numele lui Isus să se plece tot genunchiul: al celor din ceruri, al celor de pe pământ şi al celor de dedesubt, 11 şi orice limbă să dea mărturie că Isus Cristos este Domn, spre gloria lui Dumnezeu Tatăl» (Fil 2,9-11). Prin urmare, orice abuz al numelui lui Dumnezeu din nebunie şi ură este ispăşit atunci când ne rugăm: «Fă-ne să-ţi purtăm numele şi înlătură ruşinea de la noi» (Is 4,1). Atunci va fi satisfăcută invocaţia noastră către Tatăl ceresc de sfinţire a numelui său: «Binecuvântat să fie numele Domnului, de acum şi până în veac» (Ps 113,2)".
Porunca a III-a - "Adu-ţi aminte de ziua de sabat" - este încredinţată lui Robert Sarah, prefect emerit al Congregaţiei pentru Cultul Divin şi Disciplina Sacramentelor. "«A trăi conform duminicii» - afirmă el citând exortaţia apostolică Sacramentum caritatis a lui Benedict al XVI-lea - înseamnă a trăi având conştiinţa eliberării aduse de Cristos şi desfăşurând propria existenţă ca oferire de sine lui Dumnezeu, pentru ca victoria sa să se manifeste pe deplin tuturor oamenilor printr-o conduită intim reînnoită".
Şi apoi conclude intervenţia sa cu alte cuvinte "ale Papei Benedict al XVI-lea: «'Cum vom putea trăi fără el, pe care şi profeţii l-au aşteptat?' [...]. Simţim răsunând în aceste cuvinte ale Sfântului Ignaţiu din Antiohia afirmaţia martirilor din Abitene: 'Sine dominico non possumus'. Tocmai de aici izvorăşte rugăciunea noastră: ca şi noi creştinii de astăzi să regăsim conştiinţa importanţei decisive a celebrării duminicale şi să ştim să scoatem din participarea la Euharistie elanul necesar pentru o nouă angajare în vestirea lui Cristos lumii» în care găsim adevărata noastră viaţă şi pacea noastră".
Angelo Comastri, arhipăstor emerit al Bazilicii "Sfântul Petru" şi vicar general emerit al Sanctităţii Sale pentru Cetatea Vaticanului, se ocupă de a IV-a Poruncă - "Cinsteşte pe tatăl şi pe mama". Face asta pornind de la experienţa sa, în anii '70, de capelan al închisorii romane "Regina Coeli". Este decisivă întâlnirea cu Sergio, fiu al unei prostituate, care ajută să se înţeleagă cât de dureroasă este pentru un copil să nu-l cunoască pe tatăl şi pe mama: "Eu nu exist pentru că nu am un tată, pentru că nu am o mamă". La acest punct "înţelegeţi - conclude Comastri - pentru ce Domnul ne-a dat această Poruncă: «cinsteşte pe tatăl şi pe mama»".
Matteo Maria Zuppi este arhiepiscop de Bologna, "Să nu ucizi", este Porunca despre care scrie, a V-a: "Viaţa umană are nevoie de iubire şi numai iubirea apără viaţa, răul doar o distruge, nu ştie s-o dăruiască. Este posibil a trăi fără a ucide? Omul va învăţa să trăiască fără a ucide? Da. Este visul lui Dumnezeu, este speranţa noastră. Pentru aceasta ne însuşim rugăciunea atribuită unui om care a trăit pe deplin porunca lui Isus. Şi a indicat drumul în iubire faţă de toţi, în a gândi că toţi suntem fraţi. «Doamne, fă din mine un instrument al păcii tale: unde este ură, eu s-aduc iubire; unde e ofensă, eu s-aduc iertare; unde-i îndoială, eu s-aduc credinţa; unde-i disperare, eu s-aduc speranţa; unde-i întuneric, eu s-aduc lumina; unde e tristeţe, eu s-aduc bucuria». Iată ce înseamnă «să nu ucizi»".
A VI-a este "Să nu faci fapte necurate", şi este tratată de Fridolin Ambongo Besungu, arhiepiscop de Kinshasa: "Dată fiind importanţa şi complexitatea sa, Porunca a şasea arată, pe de o parte, paternitatea lui Dumnezeu, care, ca bun Tată, are datoria de a da preceptele pentru o viaţă comună, frumuseţea şi fragilitatea vieţii conjugale pe care toţi trebuie s-o protejăm; pe de altă parte, arată cum toţi fiii lui Dumnezeu trebuie să crească. Aceasta este misiunea educativă, pastorală. Asta este ceea ce recomandă Scrisoarea către Evrei: «Căsătoria să fie cinstită în toate privinţele, patul conjugal să fie neîntinat, pentru că pe cei desfrânaţi şi adulteri îi va judeca Dumnezeu» (Evr 13,4). Acesta este motivul pentru care Dumnezeu a spus: «Să nu comiţi adulter»".
Antonio Paolo Lojudice, arhiepiscop de Siena, a fost interpelat pentru Porunca a VII-lea: "Să nu furi". În această perioadă, pandemia a produs un "furt foarte greu: cel al «zâmbetului» pe care nu mai reuşim să-l vedem şi prin urmare să-l schimbăm. Ne urăm ca acest timp aşa de întunecat, aşa de neguros, să se încheie şi să ne putem întoarce din nou la o viaţă normală îmbogăţită de o experienţă de «comuniune mondială» cum nu s-a mai întâmplat vreodată în istorie. Sperăm ca această tragedie să nu ne lase aşa cum eram înainte. Sperăm să ieşim nevătămaţi, dar mai ales mai bune pentru nu permite niciodată nimănui nici măcar unui virus microscopic să fure aspectul cel mai important al drumului nostru de viaţă, de credinţă şi de speranţă. Da, iată un alt «furt» sacrileg: cel al speranţei. Aceea nu: să nu lăsăm să ni se fure, de nimeni".
Marcello Semeraro este prefect al Congregaţiei Cauzelor Sfinţilor şi lui îi revine Porunca a VIII-a, "Să nu mărturiseşti strâmb". Aşa cum în audienţa "din 14 noiembrie 2018 a spus Papa Francisc, «să nu mărturiseşti strâmb împotriva aproapelui tău înseamnă a trăi ca fiu al lui Dumnezeu, care niciodată, niciodată nu se dezminte pe sine însuşi, niciodată nu spune minciuni; a trăi ca fii ai lui Dumnezeu, lăsând să reiasă în fiecare faptă marele adevăr: că Dumnezeu este Tată şi ne putem încrede în el. Eu mă încred în Dumnezeu: acesta este marele adevăr. Din încrederea noastră în Dumnezeu, care este Tată şi mă iubeşte, ne iubeşte, se naşte adevărul meu şi faptul de a fi adevărat şi nu mincinos»".
Porunca a IX-a, "Să nu doreşti femeia aproapelui tău". Gianfranco Ravasi, preşedinte al Consiliului Pontifical al Culturii, afirmă că "Porunca decalogică este, în pozitiv, un apel de a avea o inimă nouă, capabilă de dorinţe autentice, creative, generoase, absolute. Este ceea ce îşi dorea profetul Ezechiel prin acest celebru oracol divin: «Vă voi da o inimă nouă şi un duh nou voi pune în voi; voi îndepărta inima de piatră din trupul vostru şi vă voi da o inimă de carne» (Ez 36,26). Numai aşa dorinţa va regăsi tinderea sa radicală spre infinit, exprimată tocmai de etimologia sa lexicală, adică deschiderea sa spre «sidera», stelele. Aşadar, este «in-finitul» său de a se îndrepta spre plinătatea spre care persoana umană este menită, chiar cu limita sa creaturală, conform viziunii creştine care încredinţează bărbaţilor şi femeilor posibilitatea de a deveni «fii ai lui Dumnezeu» (Gal 4,4-7; Rom 8, 14-17)".
Gambetti exprimă gândirea sa despre Porunca a X-a, "Să nu doreşti lucrurile altora". În Isus Cristos, "centru şi origine şi viaţă a creaţiei, în Treime, natura divină şi natura umană se unesc, iubirea şi dorinţa se unesc indisolubil. El, ascultând şi de Porunca a zecea, ne arată calea supunerii limitei ca ocazie de libertate. «Să nu doreşti lucrurile altora» ne conduce în teren deschis, unde fluviul vieţii ne traversează şi inima este locuită de o iubire atât de mare încât poate să asume trupul cu elanurile sale şi fragilităţile sale, pentru a-l face părtaş de fericirea veşnică a învierii. În acest mod, şi pentru noi va fi posibil să dorim ceea ce Dumnezeu iubeşte şi să iubim ceea ce doreşte Dumnezeu, ca Isus".
(După Vatican Insider, 18 octombrie 2021)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
