Vatra Dornei: Hramul bisericii "Schimbarea la faţă a Domnului nostru Isus Cristos"
Cu bucurie mare, comunitatea catolică din Vatra Dornei, judeţul Suceava, Decanatul de Bucovina, a celebrat, joi, 6 august 2015, la ora 11.00, hramul măreţei biserici "Schimbarea la Faţă a Domnului nostru Isus Cristos". Biserica a fost plină de credincioşi din Vatra Dornei şi creştini din filiale, creştini ortodocşi şi creştini oaspeţi aflaţi la tratament. Celebrant principal a fost părintele decan Iosif Păuleţ, iar predicator, pr. Iosif Răchitenu. Am fost şase preoţi la altar şi unul la confesional.
Se spune că un sportiv a abandonat o cursă de traversare a Canalului Mânecii, pentru fiind ceaţă, nu i-a văzut capătul şi s-a descurajat, deşi capătul era foarte aproape. Un alpinist, lunecând noaptea de pe un munte, pentru că nu a văzut pământul, nu şi-a dezlegat frânghia, iar dimineaţa a fost găsit mort de frig, la numai un metru de pământ.
Apostolii, în frunte cu Petru, voiau să-l oprească pe Isus de la suferinţele crucii, pentru că nu i-au înţeles, pentru că nu le înţelegeau importanţa. La prinderea lui Isus şi în timpul pătimirilor, ucenicii Domnului au fugit şi s-au ascuns pentru că nu cunoşteau valoarea suferinţelor pentru mântuire. Noi, oamenii, fugim deseori de suferinţe pentru că nu le cunoaştem valoarea.
Nouă astăzi ni se arată capătul cursei vieţii pământeşti plină de tot felul de suferinţe, capăt care este transfigurarea şi învierea veşnic fericită. Cine se face asemănător cu Isus în suferinţe, va deveni asemănător cu el şi în glorie. Fiecare suferinţă în parte şi chiar moartea, ne aduce ca lui Cristos, ca Maicii Domnului, ca sfinţilor, ca tuturor creştinilor buni, viaţa şi fericirea veşnică.
Când apostolii cei fricoşi şi laşi în faţa suferinţelor au aflat că suferinţele vieţii prezente sunt spre gloria lor veşnică, nu numai că nu mai fugeau de suferinţe, ci se bucurau în ele mergând chiar la martiriu (cf. Fap 5,41). Cei trei martori ai schimbării la faţă a lui Isus au suferit multe: Iacob a fost ucis cu sabia cel dintâi (cf. Fap 12,2). Tradiţia ne spune că Petru a fost răstignit cu capul în jos, la Roma; iar Ioan, tot la Roma, a fost aruncat într-un cazan cu ulei încins.
Noi, prin sfântul Botez, am devenit trupul lui Cristos, care este Biserica, trup în care Isus este capul, iar noi suntem celelalte mădulare. De aceea, dacă Cristos a murit pentru păcat şi noi am murit împreună cu el; dacă Cristos s-a transfigurat la faţă şi noi ne-am transfigurat împreună cu el; dacă Isus a înviat din morţi şi noi am înviat împreună cu el; dacă Isus s-a înălţat la cer şi noi am fost înălţaţi împreună cu el; dacă Isus şade de-a dreapta Tatălui, el a purtat acolo şi firea noastră omenească; dacă, Isus a ajuns în slavă prin purtarea crucii dată de Tatăl ceresc, şi noi vom ajunge în slavă prin purtarea crucii, dată de acelaşi Tată ceresc. "Nu trebuia să sufere Cristos toate aceste lucruri şi să intre în slava sa" (Lc 24,16)?
"Trebuie să trecem prin multe necazuri, ca să intrăm în împărăţia lui Dumnezeu" (Fap 14,22).
Acum că avem siguranţa că tot ceea ce suferim prin credinţă şi în unire cu Isus, nu este în zadar; acum când vedem că finalul vieţii nu este moartea, ci transfigurarea şi învierea, nu trebuie să ne mai temem de nici o suferinţă şi, nici de moarte. Când Moise a văzut ţinta unde este chemat să ajungă, a lăsat palatul lui faraon şi a venit să sufere cu poporul său. Şi nu s-a înşelat (cf. Mc 9,4; Evr 11,24-29). Ilie, când a înţeles că ţinta vieţii lui este răpirea la cer în car de foc, s-a luptat pentru Legea lui Dumnezeu şi a suferit pentru dreptate; de aceea, a fost încununat cu slavă şi la trecerea din această viaţă (cf. 2Rg 2,11) şi la arătarea lui Isus (cf. Mc 9,4).
Deci, minunata lumină care a strălucit pe faţa lui Cristos pe muntele Tabor nu este un fapt petrecut în trecut doar cu Isus, Moise şi Ilie, ci este o fereastră prin care privim spre împărăţia cerurilor şi spre viitorul nostru. Făcând parte din trupul mistic a lui Isus Cristos, prin Botez, primind suferinţe vieţii, asemenea lui Isus, Maicii Domnului, Moise şi Ilie, ne preschimbăm şi noi treptat, treptat, în asemănarea cu el (cf. 2Cor 3,18). Nu suntem numai vase de lut supuse legii stricăciunii şi morţii, dar suntem vase care poartă o mare comoară, comoara transfigurării lui Isus, comoara slave a lui Dumnezeu (cf. 2Cor 4,7).
De acum înainte putem spune cu sfântul Paul: "Eu socotesc că suferinţele din vremea de acum nu sunt vrednice să fie puse alături cu slava viitoare, care are să fie descoperită faţă de noi" (Rom 8,18). Aşa să spunem şi noi.
De acum înainte, ne putem chiar bate joc de moarte spunând: "Unde este, moarte, ghimpele tău? Ghimpele morţii este păcatul, iar puterea păcatului este Legea. Însă mulţumire fie lui Dumnezeu care ne dă victoria prin Domnul nostru Isus Cristos" (1Cor 15,55-57).
Pr. Ioan Lungu
* * *
Mai multe imagini de la acest eveniment puteţi vedea în Albumul foto: 6 august: Vatra Dornei: Hramul bisericii "Schimbarea la faţă a Domnului nostru Isus Cristos"
