|
| © Vatican Media |
Miercuri, 7 mai 2025, la ora 10.00, în Bazilica Vaticană, a avut loc Sfânta Liturghie "pro eligendo Romano Pontifice". Liturghia a fost concelebrată de cardinalii electori şi prezidată de decanul Colegiului Cardinalilor, Eminenţa Sa cardinalul Giovanni Battista Re. Publicăm în continuare omilia Eminenţei Sale cardinalul Giovanni Battista Re.
În Faptele Apostolilor se citeşte că, după înălţarea la cer a lui Cristos şi în aşteptarea Rusaliilor, toţi erau perseverenţi şi uniţi în rugăciune împreună cu Maria, Mama lui Isus (cf. Fap 1,14).
Este tocmai ceea ce facem şi noi la puţine ore de la începutul conclavului, sub privirea Sfintei Fecioare Maria pusă alături de altar, în această bazilică ce se înalţă deasupra mormântului apostolului Petru.
Percepem unit cu noi întregul popor al lui Dumnezeu cu simţul său de credinţă, de iubire faţă de papa şi de aşteptare încrezătoare.
Suntem aici pentru a invoca ajutorul Duhului Sfânt, pentru a implora lumina sa şi forţa sa pentru ca să fie ales papa de care Biserica şi omenirea are nevoie în această turnantă a istoriei atât de dificile şi complexe.
Rugăciunea, invocându-l pe Duhul Sfânt, este unica atitudine corectă şi necesară, în timp ce cardinalii electori se pregătesc la un act de maximă responsabilitate umană şi eclezială şi la o alegere de importanţă excepţională; un act uman pentru care trebuie lăsată deoparte orice consideraţie personală şi trebuie avut în minte şi în inimă numai pe Dumnezeul lui Isus Cristos şi binele Bisericii şi al omenirii.
În evanghelia care a fost proclamată au răsunat cuvinte care ne duc la inima supremului mesaj-testament al lui Isus, încredinţat apostolilor săi în seara Cinei de Adio în cenacol: "Aceasta este porunca mea: Să vă iubiţi unii pe alţii aşa cum v-am iubit eu". Ca şi cum ar preciza acel "aşa cum v-am iubit" şi a indica până unde trebuie să ajungă iubirea noastră, Isus afirmă în continuare: "Nimeni nu are o iubire mai mare decât aceasta: ca cineva să-şi dea viaţa pentru prietenii săi" (In 15,13).
Este mesajul iubirii, pe care Isus o defineşte poruncă "nouă". Nouă pentru că transformă în pozitiv şi lărgeşte mult avertismentul din Vechiul Testament, care spunea: "Să nu faci altora ceea ce nu ai vrea să ţi se facă ţie".
Iubirea, pe care o revelează Isus, nu cunoaşte limite şi trebuie să caracterizeze gândurile şi acţiunea tuturor discipolilor săi, care în comportamentul lor trebuie să arate mereu o iubire autentică şi să se angajeze pentru construirea unei noi civilizaţii, aceea pe care Paul al VI-lea a numit-o "civilizaţie a iubirii". Iubirea este singura forţă capabilă să schimbe lumea.
Isus ne-a dat exemplul acestei iubiri la începutul ultimei cine cu un gest surprinzător: s-a înjosit în slujba celorlalţi, spălând picioarele apostolilor, fără discriminări, neexcluzându-l pe Iuda care avea să-l trădeze.
Acest mesaj al lui Isus se leagă cu ceea ce am ascultat în prima lectură a Liturghiei, în care profetul Isaia ne-a amintit că o calitate fundamentală a păstorilor este iubirea până la dăruirea completă de sine.
Prin urmare din textele liturgice de la această celebrare euharistică ne vine o invitaţie la iubirea fraternă, la ajutorul reciproc şi la angajarea pentru comuniunea eclezială şi pentru fraternitatea umană universală. Între misiunile fiecărui succesor al lui Petru este aceea de a promova comuniunea: comuniune a tuturor creştinilor cu Cristos; comuniune a episcopilor cu papa; comuniune a episcopilor între ei. Nu o comuniune autoreferenţială, ci în întregime îndreptată spre comuniunea între persoane, popoare şi culturi, având la inimă că Biserica este mereu "casă şi şcoală de comuniune".
În afară de asta este puternică referinţa de a menţine unitatea Biserici pe urma trasată de Cristos apostolilor. Unitatea Bisericii este voită de Cristos; o unitate care nu înseamnă uniformitate, ci comuniune trainică şi profundă în diversităţi, cu condiţia ca să se rămână în fidelitate deplină faţă de evanghelie.
Fiecare papă continuă să-l întrupeze pe Petru şi misiunea sa şi astfel îl reprezintă pe Cristos pe pământ; el este stânca pe care este zidită Biserica (cf. Mt 16,18).
Alegerea noului papă nu este o simplă succesiune de persoane, ci este mereu apostolul Petru care se întoarce.
Cardinalii electori vor exprima votul lor în Capela Sixtină, unde - cum spune constituţia apostolică Universi dominici gregis - "totul colaborează la alimentarea conştiinţei prezenţei lui Dumnezeu, în faţa căruia fiecare va trebui să se prezinte într-o zi pentru a fi judecat".
În Tripticul Roman, Papa Ioan Paul al II-lea exprima dorinţa ca, în orele marii decizii prin vot, imaginea ameninţătoare a lui Isus Judecător de Michelangelo să amintească fiecăruia măreţia responsabilităţii de a pune "cheile supreme" (Dante) în mâinile corecte.
Aşadar, să ne rugăm pentru ca Duhul Sfânt, care în ultimii o sută de ani ne-a dăruit o serie de pontifi cu adevărat sfinţi şi mari, să ne dăruiască un nou papă după inima lui Dumnezeu pentru binele Bisericii şi al omenirii.
Să ne rugăm pentru ca Dumnezeu să acorde Bisericii papa care să ştie mai bine să trezească conştiinţele tuturor şi energiile morale şi spirituale în societatea de astăzi, caracterizată de mare progres tehnologic, dar care tinde să-l uite pe Dumnezeu.
Lumea de astăzi aşteaptă mult de la Biserică pentru salvgardarea acelor valori fundamentale, umane şi spirituale, fără de care convieţuirea umană nu va fi mai bună şi nici purtătoare de bine pentru generaţiile viitoare.
Sfânta Fecioară Maria, Maica Bisericii, să intervină cu mijlocirea sa maternă, pentru ca Duhul Sfânt să lumineze minţile cardinalilor electori şi să-i facă uniţi în alegerea papei de care are nevoie timpul nostru.
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
