Vatican: Omilia papei în sărbătoarea Botezul Domnului 2014
Isus nu avea nevoie să fie botezat, însă primii teologi spun că, el cu trupul său, cu divinitatea sa, cu botezul a binecuvântat toate apele, pentru ca apele să aibă puterea de a da Botezul. Şi după aceea, înainte de a se înălţa la cer, Isus ne-a spus să mergem în toată lumea pentru a boteza. Şi din acea zi până în ziua de astăzi, acesta a fost un lanţ neîntrerupt: se botezau copiii, şi copiii şi apoi copiii, şi copiii... Şi astăzi acest lanţ continuă.
Aceşti copii sunt o verigă dintr-un lanţ. Voi, părinţi, aveţi copilul sau copila care trebuie botezaţi, dar peste câţiva ani ei vor fi cei care vor avea un copil care trebuie botezat sau un nepoţel... Aşa este lanţul credinţei! Ce înseamnă asta? Eu aş vrea să vă spun vouă numai asta: voi sunteţi cei care transmiteţi credinţa, transmiţători; voi aveţi datoria de a transmite acestor copii credinţa. Este cea mai frumoasă moştenire pe care voi le-o veţi lăsa: credinţa! Numai asta. Astăzi să duceţi acasă acest gând. Noi trebuie să fim transmiţători ai credinţei. Gândiţi-vă la asta, gândiţi-vă mereu cum să transmiteţi copiilor credinţa.
Astăzi cântă corul, însă corul cel mai frumos este acesta al copiilor, care fac gălăgie... Unii vor plânge, pentru că nu stau comod sau pentru că le este foame: dacă le este foame, mamelor, daţi-le de mâncare, liniştite, pentru că ei sunt protagoniştii aici. Şi acum, cu această conştiinţă că suntem transmiţători ai credinţei, să continuăm ceremonia Botezului.
Franciscus
***
***
Vatican: Angelus (12 ianuarie 2014)
Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!
Astăzi este sărbătoarea Botezului Domnului. În această dimineaţă am botezat 32 de nou-născuţi. Îi mulţumesc Domnului împreună cu voi pentru aceste creaturi şi pentru orice nouă viaţă. Mie îmi place să botez copii. Îmi place mult! Fiecare copil care se naşte este un dar de bucurie şi de speranţă şi fiecare copil care este botezat este o minunăţie a credinţei şi o sărbătoare pentru familia lui Dumnezeu.
Pagina din evanghelia de astăzi subliniază că, atunci când Isus a primit botezul de la Ioan în râul Iordan, "s-au deschis cerurile" (Mt 3,16). Asta realizează profeţiile. De fapt, există o invocaţie pe care liturgia ne face s-o repetăm în timpul Adventului: "O, dacă ai rupe cerurile şi te-ai coborî!" (Is 63,19). Dacă cerurile rămân închise, orizontul nostru în această viaţă pământească este întunecat, fără speranţă. În schimb, celebrând Crăciunul, credinţa încă o dată ne-a dat certitudinea că cerurile s-au sfâşiat cu venirea lui Isus. Şi în ziua botezului lui Cristos contemplăm iarăşi cerurile deschise. Manifestarea Fiului lui Dumnezeu pe pământ marchează începutul marelui timp al milostivirii, după ce păcatul a închis cerurile, ridicând o barieră între fiinţa umană şi Creatorul său. Cu naşterea lui Isus cerurile se deschid! Dumnezeu ne dă în Cristos garanţia unei iubiri indestructibile. Aşadar, de când Cuvântul s-a făcut trup este posibil să vedem cerurile deschise. A fost posibil pentru păstorii din Betleem, pentru magii din Răsărit, pentru Ioan Botezătorul, pentru apostolii lui Isus, pentru sfântul Ştefan, primul martir, care a exclamat: "Iată, văd cerurile deschise!" (Fap 7,56). Şi este posibil şi pentru fiecare dintre noi, dacă ne lăsăm invadaţi de iubirea lui Dumnezeu, care ne este dăruită prima dată la Botez prin intermediul Duhului Sfânt. Să ne lăsăm invadaţi de iubirea lui Dumnezeu! Acesta este marele timp al milostivirii! Nu uitaţi asta: acesta este marele timp al milostivirii!
Când Isus a primit botezul de pocăinţă de la Ioan Botezătorul, solidarizându-se cu poporul penitent - el fără păcat şi care nu are nevoie de convertire -, Dumnezeu şi-a făcut auzit glasul său din cer: "Acesta este Fiul meu cel iubit, în care mi-am găsit plăcerea!" (Mt 3,17). Isus primeşte aprobarea Tatălui ceresc, care l-a trimis tocmai pentru ca să accepte să împărtăşească condiţia noastră, sărăcia noastră. A împărtăşi este adevăratul mod de a iubi. Isus nu se disociază de noi, ne consideră fraţi şi împărtăşeşte cu noi. Şi astfel ne face fii ai lui Dumnezeu Tatăl, împreună cu el. Aceasta este revelaţia şi izvorul iubirii adevărate. Şi acesta este marele timp al milostivirii!
Nu vi se pare că în timpul nostru este nevoie de un supliment de împărtăşire fraternă şi de iubire? Nu vi se pare că avem nevoie cu toţii de un supliment de caritate? Nu aceea care se mulţumeşte cu ajutorul improvizat care nu implică, nu introduce în joc, ci acea caritate care împărtăşeşte, care ia asupra sa necazul şi suferinţa fratelui. Ce gust capătă viaţa atunci când ne lăsăm inundaţi de iubirea lui Dumnezeu!
Să-i cerem sfintei Fecioare să ne susţină cu mijlocirea ei în angajarea noastră de a-l urma pe Cristos pe calea credinţei şi a carităţii, calea trasată de Botezul nostru.
_______________
După Angelus
Iubiţi fraţi şi surori,
Vă adresez vouă tuturor salutul meu cordial, îndeosebi familiilor şi credincioşilor veniţi din diferite parohii din Italia şi din alte ţări, precum şi asociaţiilor şi diferitelor grupuri.
Astăzi aş vrea să adresez un gând special părinţilor care şi-au adus copiii la Botez şi celor care pregătesc Botezul pentru un copil de-al lor. Mă unesc la bucuria acestor familii, îi mulţumesc Domnului împreună cu ei şi mă rog pentru ca Botezul copiilor să-i ajute pe părinţii înşişi să redescopere frumuseţea credinţei şi să se întoarcă în mod nou la sacramente şi la comunitate.
Aşa cum s-a anunţat deja, la 22 februarie, sărbătoarea Catedrei Sfântului Petru, voi avea bucuria de a ţine un Consistoriu, în timpul căruia voi numi 16 noi cardinali, care - aparţinând la 12 naţiuni din toate părţile lumii - reprezintă raportul eclezial profund dintre Biserica de Roma şi celelalte Biserici răspândite în lume.
Ziua următoare voi prezida o celebrare solemnă cu noii cardinali, iar între 20 şi 21 februarie voi ţine un Consistoriu cu toţi cardinalii pentru a reflecta asupra temei familiei.
Iată numele noilor cardinali: 1 - Mons. Pietro Parolin, arhiepiscop titular de Acquapendente, secretar de stat. 2 - Mons. Lorenzo Baldisseri, arhiepiscop titular de Diocleţiana, secretar general al Sinodului Episcopilor. 3 - Mons. Gerhard Ludwig Müller, arhiepiscop-episcop emerit de Regensburg, prefect al Congregaţiei pentru Doctrina Credinţei. 4 - Mons. Beniamino Stella, arhiepiscop titular de Midila, prefect al Congregaţiei pentru Cler. 5 - Mons. Vincent Gerard Nichols, arhiepiscop de Westminster (Marea Britanie). 6 - Mons. Leopoldo José Brenes Solórzano, arhiepiscop de Managua (Nicaragua). 7 - Mons. Gérald Cyprien Lacroix, arhiepiscop de Québec (Canada). 8 - Mons. Jean-Pierre Kutwa, arhiepiscop de Abidjan (Coasta de Fildeş). 9 - Mons. Orani Joao Tempesta, O. Cist., arhiepiscop de Rio de Janeiro (Brazilia). 10 - Mons. Gualtiero Bassetti, arhiepiscop de Perugia-Citta della Pieve (Italia). 11 - Mons. Mario Aurelio Poli, arhiepiscop de Buenos Aires (Argentina). 12 - Mons. Andrew Yeom Soo jung, arhiepiscop de Seoul (Corea). 13 - Mons. Ricardo Ezzati Andrello, S.D.B., arhiepiscop de Santiago de Chile (Chile). 14 - Mons. Philippe Nakellentuba Ouédraogo, arhiepiscop de Ouagadougou (Burkina Faso). 15 - Mons. Orlando B. Quevedo, O.M.I., arhiepiscop de Cotabato (Filipine). 16 - Mons. Chibly Langlois, episcop de Les Cayes (Haiti).
Împreună cu ei, voi uni la membrii Colegiului Cardinalilor trei arhiepiscopi emeriţi care s-au remarcat prin slujirea lor adusă Sfântului Scaun şi Bisericii: Mons. Loris Francesco Capovilla, arhiepiscop titular de Mesembria; Mons. Fernando Sebastián Aguilar, arhiepiscop emerit de Pamplona; Mons. Kelvin Edward Felix, arhiepiscop emerit de Castries, în Antile.
Să ne rugăm pentru noii cardinali, pentru ca îmbrăcaţi cu virtuţile şi sentimentele lui Isus Cristos, bunul păstor, să-l poată ajuta mai eficace pe episcopul de Roma în slujirea sa adusă Bisericii universale.
Tuturor vă doresc o duminică frumoasă şi poftă bună. La revedere!
Franciscus
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
* * *
