"Fidelitatea lui Dumnezeu este cheia şi izvorul fidelităţii noastre", a spus papa Benedict al XVI-lea în discursul adresat membrilor Academiei Ecleziastice primiţi în audienţă la 11 iunie 2012, cu prilejul încheierii anului academic de formare a unor noi absolvenţi ai acestei instituţii pontificale. Academia Ecleziastică este instituţia Bisericii Catolice care asigură formarea celor chemaţi să lucreze în nunţiaturile apostolice din întreaga lume. Din România se apropie de absolvire doi preoţi din Dieceza de Iaşi: Paul Butnaru şi Mihăiţă Blaj.
Radio Vatican a dedicat un amplu articol discursului pe care papa Benedict al XVI-lea l-a rostit la primirea în audienţă a membrilor Academiei Ecleziastice. Redăm articolul în întregime :
*
Fidelitatea lui Dumnezeu, cheia şi izvorul fidelităţii noastre
"Fidelitatea lui Dumnezeu este cheia şi izvorul fidelităţii noastre" este un pasaj din discursul adresat de Sfântul Părinte Benedict al XVI-lea membrilor Academiei Ecleziastice primiţi luni, 11 iunie 2012, în audienţă. Academia Ecleziastică este instituţia Bisericii Catolice care asigură formarea celor chemaţi să lucreze în nunţiaturile apostolice din întreaga lume.
În mesajul său, Suveranul Pontif a pus accentul pe valoarea fidelităţii faţă de Biserică şi succesorul lui Petru, în special din partea colaboratorilor săi mai apropiaţi. Vorbind despre "legătura cu totul specială" care se stabileşte între succesorul lui Petru şi colaboratorii săi, mai ales cei din Curia Romană şi reprezentanţele pontificale, papa a spus că fidelitatea nu este oarbă, ci iluminată de credinţa în Domnul.
"Dragi prieteni, în măsura în care veţi fi fideli, veţi fi şi demni de crezare. Ştim, de altfel, că fidelitatea care se trăieşte în Biserică şi faţă de Sfântul Scaun nu este o loialitate «oarbă», pentru că este iluminată de credinţa în cel care a spus «Tu eşti Petru şi pe această piatră voi zidi Biserica mea»".
Papa a adresat viitorilor reprezentanţi diplomatici ai Sfântului Scaun îndemnul de "a trăi legătura personală cu vicarul lui Cristos ca parte din propria spiritualitate", trăsătură caracteristică oricărui credincios catolic, şi, cu atât mai mult, a unui preot. Cu toate acestea, pentru cei care lucrează în cadrul Sfântului Scaun, "aceasta dobândeşte un caracter special", din moment ce îşi pun în serviciul succesorului lui Petru o bună parte din energiile proprii, din timpul şi ministerul propriu de fiecare zi.
"Este vorba de o responsabilitate gravă, dar şi de un dar special, care odată cu trecerea timpului duce la creşterea unei legături afective faţă de papa, la încredere interioară, la aceeaşi simţire (idem sentire), care se exprimă bine întocmai prin cuvântul fidelitate".
Pe de altă parte, fidelitatea nu este numai o virtute a omului, ci şi un atribut al lui Dumnezeu. Pe plan uman, virtutea fidelităţii "este adânc legată de darul supranatural al credinţei, devenind expresie a solidităţii, caracteristică celui care a făcut din Dumnezeu temelia întregii sale vieţi". "În credinţă" a adăugat Sfântul Părinte, "aflăm, de fapt, singura garanţie a stabilităţii noastre (cf. Is 7,9b) şi numai pornind de la credinţă putem fi cu adevărat fideli la rândul nostru: mai întâi de toate faţă de Dumnezeu, prin urmare, familiei sale, Biserica - maică şi învăţătoare (mater et magistra) - şi în interiorul ei, faţă de vocaţia noastră, de istoria în care am fost cooptaţi de Domnul".
Pentru cei chemaţi la slujire în cadrul nunţiaturilor apostolice, Sfântul Părinte a subliniat importanţa de a alimenta un raport de "stimă şi bunăvoinţă", şi mai mult, de "adevărată prietenie" faţă de Bisericile şi comunităţile la care sunt trimişi. Şi aici, a continuat papa, este necesară "datoria fidelităţii, care se concretizează în dăruirea asiduă în munca de fiecare zi, în prezenţa în mijlocul lor atât în momentele fericite, cât şi în cele triste, uneori chiar dramatice din istoria lor... în dobândirea unei cunoaşteri adânci a culturii lor, a parcursului eclezial, în a şti să preţuieşti ceea ce harul dumnezeiesc a realizat în orice popor şi naţiune".
"În acest fel veţi încuraja şi stimula şi Bisericile particulare să crească în fidelitatea faţă de pontiful roman şi să găsească în principiul de comuniune cu Biserica universală o orientare sigură pentru pelerinajul lor în istorie".
Prin aceasta, a adăugat papa, "îl veţi ajuta pe însuşi succesorul lui Petru să fie fidel misiunii primite de la Cristos, făcându-l să cunoască mai îndeaproape turma ce i-a fost încredinţată şi să ajungă la ea mai eficace prin cuvântul, apropierea şi afecţiunea sa".
În încheiere, papa Benedict al XVI-lea a mulţumit pentru ajutorul primit "zi de zi de la mulţi colaboratori din Curia Romană şi reprezentanţele pontificale", precum şi pentru sprijinul oferit de "rugăciunea a nenumăraţi fraţi şi surori din întreaga lume".
(Cf. http://www.radiovaticana.org/rom/articolo.asp?c=595578)
