Veneratului frate Monsenior Domenico Sigalini,
asistent general al Forumului Internaţional al Acţiunii Catolice
Cu ocazia celei de-a VI-a Adunări Obişnuite a acestui Forum Internaţional al Acţiunii Catolice, doresc să adresez un salut cordial dumneavoastră şi celor care participă la întâlnirea semnificativă, îndeosebi coordonatorului secretariatului, Emilio Inzaurraga, preşedinţilor naţionali şi asistenţilor spirituali. Un gând special îndrept spre episcopul de Iaşi, Monseniorul Petru Gherghel, şi diecezei sale, care găzduiesc acest eveniment eclezial în timpul în care sunteţi chemaţi să reflectaţi asupra "coresponsabilităţii ecleziale şi sociale". Este vorba despre o temă de mare relevanţă pentru laicat, care se situează bine în iminenţa Anului Credinţei şi a Adunării Obişnuite a Sinodului Episcopilor despre Noua Evanghelizare.
Coresponsabilitatea cere o schimbare de mentalitate referitoare, îndeosebi, la rolul laicilor în Biserică, ei care trebuie să fie consideraţi nu drept "colaboratori" ai clerului, ci persoane realmente "coresponsabile" ale existenţei şi acţiunii Bisericii. De aceea, este important să se consolideze un laicat matur şi angajat, capabil să dea propria contribuţie specifică misiunii ecleziale, respectând slujirile şi îndatoririle pe care le are fiecare în viaţa Bisericii şi întotdeauna în comuniune cordială cu episcopii.
În această privinţă, constituţia dogmatică Lumen gentium califică stilul raportului dintre laici şi păstori cu adjectivul "familiar": "De la aceste relaţii familiare dintre laici şi păstori e de aşteptat mult bine pentru Biserică. Într-adevăr, în laici se întăreşte astfel simţul responsabilităţii proprii, li se încurajează elanul şi forţele lor sunt mai uşor asociate la lucrarea păstorilor. Aceştia, la rândul lor, ajutaţi de experienţa laicilor, pot judeca mai clar şi mai corect atât în cele spirituale, cât şi în cele pământeşti, astfel încât întreaga Biserică, susţinută de toţi membrii săi, să-şi poată îndeplini mai eficient misiunea pentru viaţa lumii" (nr. 37).
Dragi prieteni, este important să aprofundăm şi să trăim acest spirit de comuniune profundă în Biserică, o caracteristică a începuturilor comunităţii creştine, aşa cum atestă cartea Faptele Apostolilor: "Mulţimea celor care au crezut era o singură inimă şi un singur suflet" (4,32). Simţiţi ca angajare a voastră faptul de a lucra pentru misiunea Bisericii: cu rugăciunea, cu studiul, cu participarea activă la viaţa eclezială, cu o privire atentă şi pozitivă faţă de lume, în căutarea continuă a semnelor timpurilor. Nu încetaţi să perfecţionaţi tot mai mult, cu o angajare formativă serioasă şi zilnică, aspectele vocaţiei voastre speciale de credincioşi laici, chemaţi să fiţi martori curajoşi şi credibili în toate domeniile societăţii, pentru ca Evanghelia să fie lumină care aduce speranţă în situaţiile problematice, de dificultate, de întuneric, pe care oamenii de astăzi le întâmpină adesea în drumul vieţii.
A conduce la întâlnirea cu Cristos, vestind mesajul său de mântuire cu limbaje şi moduri comprehensibile timpului nostru, caracterizat de procese sociale şi culturale aflate în transformare rapidă, este marea provocare a noii evanghelizări. Vă încurajez să continuaţi cu generozitate în slujirea voastră adusă Bisericii, trăind pe deplin carisma voastră, care are ca trăsătură fundamentală aceea de a asuma scopul apostolic al Bisericii în globalitatea sa, în echilibru rodnic între Biserica universală şi Biserica locală şi în spirit de unire intimă cu succesorul lui Petru şi de coresponsabilitate activă cu proprii păstori (cf. Conciliul Ecumenic al II-lea din Vatican, Decret despre apostolatul laicilor Apostolicam actuositatem, 20). În această fază a istoriei, în lumina Magisteriului social al Bisericii, lucraţi şi pentru a fi tot mai mult un laborator de "globalizare a solidarităţii şi a carităţii", pentru a creşte, cu toată Biserica, în coresponsabilitatea de a oferi un viitor de speranţă omenirii, având şi curajul de a formula propuneri exigente.
Asociaţiile voastre ale Acţiunii Catolice se mândresc cu o istorie lungă şi rodnică, scrisă de martori curajoşi ai lui Cristos şi ai Evangheliei, dintre care unii au fost recunoscuţi de Biserică drept fericiţi şi sfinţi. Pe această cale sunteţi chemaţi astăzi să reînnoiţi angajarea de a merge pe calea sfinţeniei, menţinând o intensă viaţă de rugăciune, favorizând şi respectând parcursuri personale de credinţă şi valorizând bogăţiile fiecăruia, cu însoţirea preoţilor asistenţi şi a responsabililor capabili de a educa la coresponsabilitatea eclezială şi socială. Viaţa voastră să fie "transparentă", călăuzită de Evanghelie şi luminată de întâlnirea cu Cristos, iubit şi urmat fără teamă. Asumaţi şi împărtăşiţi opţiunile pastorale ale diecezelor şi parohiilor, favorizând ocazii de întâlnire şi de colaborare sinceră cu celelalte componente ale comunităţii ecleziale, creând raporturi de stimă şi de comuniune cu preoţii, pentru o comunitate vie, ministerială şi misionară. Cultivaţi relaţii personale autentice cu toţi, începând de la familii, şi oferiţi disponibilitatea voastră la participare, la toate nivelurile vieţii sociale, culturale şi politice având mereu ca ţintă binele comun.
Cu aceste scurte gânduri, în timp ce asigur amintirea mea afectuoasă în rugăciune pentru voi, pentru familiile voastre şi pentru asociaţiile voastre, din inimă trimit tuturor participanţilor la adunare binecuvântarea apostolică, pe care din inimă o extind la cei pe care-i veţi întâlni în apostolatul vostru zilnic.
De la Castel Gandolfo, 10 august 2012
Benedict al XVI-lea
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
