(28 martie 2014)
Vineri 28 martie, la ora 17.00, în Bazilica Vaticană, Sfântul Părinte Francisc a prezidat Ritul pentru Reconcilierea mai multor penitenţi cu spovada şi dezlegarea individuală. Celebrarea a deschis un moment penitenţial special, numit "24 de ore pentru Domnul", promovat de Consiliul Pontifical pentru Promovarea Noii Evanghelizări şi care a fost trăit concomitent în numeroase dieceze din lume, în ajunul duminicii a IV-a din Postul Mare, Dominica in Laetare. Prezentăm în continuare omilia pe care Papa Francisc a rostit-o în cursul celebrării în bazilica "Sfântul Petru", după citirea Sfintei Evanghelii:
* * *
În perioada Postului Mare Biserica, în numele lui Dumnezeu, reînnoieşte apelul la convertire. Este chemarea de a schimba viaţa. Convertirea nu este chestiune dintr-un un moment sau dintr-o perioadă a anului, este angajare care durează toată viaţa. Cine dintre noi poate presupune că nu este păcătos? Nimeni. Toţi suntem păcătoşi. Scrie apostolul Ioan: "Dacă spunem că nu avem păcat, ne înşelăm pe noi înşine, iar adevărul nu este în noi. Dacă ne mărturisim păcatele, el este fidel şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne cureţe de orice nedreptate" (1In 1,8-9). Este ceea ce se întâmplă şi la această celebrare şi în toată această zi penitenţială. Cuvântul lui Dumnezeu pe care l-am ascultat ne introduce în două elemente esenţiale ale vieţii creştine.
Primul: Să ne îmbrăcăm în omul nou. Omul nou, "creat după Dumnezeu" (Ef 4,24), se naşte la Botez, unde se primeşte însăşi viaţa lui Dumnezeu, care ne face fiii săi şi ne încorporează în Cristos şi în Biserica sa. Această viaţă nouă permite să privim la realitate cu ochi diferiţi, fără a mai fi distraşi de lucrurile care nu contează şi nu pot să dureze îndelung, de lucrurile care se termină cu timpul. Pentru aceasta suntem chemaţi să abandonăm comportamentele păcatului şi să ne îndreptăm privirea spre esenţial. "Omul valorează mai mult prin ceea ce este decât prin ceea ce are" (Gaudium et spes, 35). Iată diferenţa dintre viaţa deformată de păcat şi cea luminată de har. Din inima omului reînnoită după Dumnezeu provin comportamentele bune: a vorbi mereu cu adevăr şi a evita orice minciună; a nu fura, ci mai degrabă a împărtăşi ceea ce avem cu alţii, în special cu aceia care se află în nevoie; a nu ceda în faţa urii, a supărării şi a răzbunării, ci a fi blânzi, generoşi şi gata de a ierta; a nu cădea în vorbirea de rău care ruinează bunul renume al persoanelor, ci a privi mai mult la latura pozitivă a fiecăruia. Este vorba de a ne îmbrăca în omul nou, cu acest atitudini noi.
Al doilea element: A rămâne în iubire. Iubirea lui Isus Cristos durează pentru totdeauna, nu va avea sfârşit niciodată pentru că este însăşi viaţa lui Dumnezeu. Această iubire învinge păcatul şi dăruieşte forţa de a ne ridica şi de a reîncepe, deoarece cu iertarea inima se reînnoieşte şi reîntinereşte. Cu toţii ştim asta: Tatăl nostru nu încetează niciodată să iubească şi ochii săi nu se îngreunează să privească drumul spre casă, pentru a vedea dacă se întoarce fiul care a plecat şi s-a pierdut. Putem vorbi despre speranţa lui Dumnezeu: Tatăl nostru ne aşteaptă mereu, nu numai că ne lasă uşa deschisă, ci ne aşteaptă. El este implicat în această aşteptare a fiilor. Şi acest Tată nu încetează nici să-l iubească pe celălalt fiu care, deşi rămâne mereu în casă cu el, totuşi nu este părtaş de milostivirea sa, de compasiunea sa. Dumnezeu nu numai că este la originea iubirii, ci în Isus Cristos ne cheamă să imităm însuşi modul său de a iubi: "După cum v-am iubit pe voi, tot aşa să vă iubiţi şi voi unii pe alţii" (In 13,34). În măsura în care creştinii trăiesc această iubire, devin în lume discipoli credibili ai lui Cristos. Iubirea nu poate suporta să rămână închisă în ea însăşi. Prin însăşi natura sa este deschisă, se răspândeşte şi este rodnică, generează mereu nouă iubire.
Iubiţi fraţi şi surori, după această celebrare, mulţi dintre voi vor deveni misionari pentru a propune altora experienţa reconcilierii cu Dumnezeu. "24 de ore pentru Domnul" este iniţiativa la care au aderat multe dieceze în toate părţile lumii. Celor pe care-i veţi întâlni, veţi putea comunica bucuria de a primi iertarea Tatălui şi de a regăsi prietenia cu El. Şi le veţi spune că Tatăl nostru ne aşteaptă, Tatăl nostru ne iartă, mai mult face sărbătoare. Dacă tu mergi la El cu toată viaţa ta, chiar cu atâtea păcate, în loc să te certe face sărbătoare: acesta este Tatăl nostru. Asta trebuie să spuneţi voi, s-o spuneţi multor oameni, astăzi. Cel care experimentează milostivirea divină, este determinat să devină artizan de milostivire printre cei din urmă şi cei săraci. În aceşti "fraţi mai mici" Isus ne aşteaptă (cf. Mt 25,40); să primim milostivire şi să dăm milostivire! Să-i ieşim în întâmpinare şi vom celebra Paştele în bucuria lui Dumnezeu!
Franciscus
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
