Pr. Felician Tiba, organizatorul întâlnirii, pornind de la ultimele evenimente din dieceză, respectiv moartea unor preoți, îmbolnăvirea lor, mutarea lor în alte parohii, dar și implicarea altora într-un mod excepțional, precum și preocuparea constantă a tuturor de a avea comunități frumoase, cu biserici bine îngrijite, a dezvăluit cum tuturor acestor situații nu li se poate răspunde decât printr-o implicare activă și de cele mai multe ori greu de înțeles din partea altora, mai ales a rudelor apropiate, a părinților, fraților și surorilor.
Expresii precum: „Dar nu e prea mult? Las-o mai moale! De ce te implici atât?! Crezi că-ți ridică cineva statuie?! Oricum te bârfește lumea! Ce, n-ai ce face?” și multe altele sunt pentru cei dragi ai noștri foarte bine cunoscute.
Preotul, însă, așa cum spunea părintele, are un alt mod de a vedea și de a înțelege realitatea. El nu trăiește pentru o soție sau pentru copii, pentru că nu are o familie a sa, nu trăiește pentru vreun interes anume, pentru că nu-l are, el trăiește pentru Cristos și îl slujește pe Cristos în cei încredințați lui prin episcop. De aceea, nu vă mirați că e „încăpățânat” și trage până la boală, că împrumută bani și tot „face”, că atunci când nimeni nu vede utilitatea unei renovări sau a unei noi inițiative, el este gata să sacrifice totul, doar să le pună pe toate pe picioare!
Preotul, asemenea lui Isus este chemat să se „sacrifice”, adică „să facă totul sacru”, să dea un sens la tot ceea ce face, chiar dacă asta înseamnă nopți nedormite, umilințe din partea celor care nu-l înțeleg, poate eșecuri personale, crize de vocație și chiar de credință, boală și uneori moarte.
Ce bine ar fi fost să fi fost prezenți toți părinții de preoți, toți părinții de persoane consacrate, așa ar fi înțeles cu toții de ce preotul sau persoana consacrată sunt diferiți de omul obișnuit și de ce acționează diferit. Ar fi înțeles că nu doar preotul este chemat la lucruri mărețe, ci în aceeași măsură sunt chemați și cei care i-au stat și îi stau în spate, de cele mai multe ori neobservați, dar cu atâta forță!
„Nu, nu vă preocupați pentru un preot care suferă sau moare ca preot, spunea părintele, preocupați-vă mai degrabă pentru cel care suferă și care moare altfel decât preot, deși e preot!”
Mulțumiri părintelui Felician pentru ziua frumoasă pe care ne-a organizat-o, pentru mărturiile și încurajările făcute, pentru salutul episcopilor noștri și mulțumim preoților sau persoanelor consacrate, copiii noștri, care ne-au oferit ca dar o astfel de întâlnire.
Matei Matieș
Album foto
5 septembrie 2026: Traian: Întâlnire cu rudele preoților și a persoanelor consacrate
