Românii catolici din Torino s-au strâns, sub mantia protectoare a Sfintei Fecioare Maria, în biserica "Madonna del Carmine" pentru a celebra împreună perioada cea mai importantă a anului liturgic: Triduum-ul Pascal şi Învierea Domnului, invitaţi de un sunet familiar şi îmbietor: toaca.
Timpul Postului mare se apropie de sfârşit... în Miercurea Sfântă celebrăm ultima Cale a Sfintei Cruci a acestor 40 de zile de post şi pregătire. O pregătire intensă, cu dorinţa de a înţelege şi a pătrunde marele mister al dezvăluirii Sfintei Treimi.
În Joia Sfântă, într-o continuitate profundă cu ceea ce am "învăţat" în zilele misiunilor populare, iată-ne uniţi în Duhul Sfânt pentru a-l însoţi pe Isus pe drumul care duce spre mântuirea noastră, a tuturor, cu convingerea că "doar înţelegerea şi acceptarea iubirii lui Dumnezeu ne poate schimba, lăsând Duhul să se reînnoiască între noi, dar mai ales înlăuntrul nostru". Sunetul familiar al toacei ne-a reproiectat acasă, în trecut, în bisericile copilăriei, re-evocând amintiri păstrate în adâncul sufletului, frânturi de imagini, cântece şi rugăciuni însuşite în primii ani de viaţă.
Şi Vinerea Sfântă ne întâmpină cu acelaşi dulce sunet: toaca ne cheamă la biserică!
Isus moare pentru noi. În tăcere. O tăcere divină prin care Cristos oferă toate suferinţele sale Tatălui. O tăcere care ne învaţă că şi cea mai mică suferinţă noastră, cea mai firavă lacrimă care ne curge pe obraz sau în suflet sunt culese de mâna lui Dumnezeu. O tăcere vindecătoare, căci "doar misterul iubirii ne poate schimba, prin puterea Duhului Sfânt, lăsându-ne atinşi de puterea tămăduitoare a lui Cristos".
La Liturghia de Înviere din Sâmbăta Sfântă ne regăsim cu toţii mai mult "Maria" decât "Marta": după pregătirile de acasă, aşa cum am fost obişnuiţi de mici copii, iată-ne din nou la picioarele lui Isus pentru a ne bucura împreună cu el de victoria vieţii asupra morţii. Pe meleaguri străine, în mijlocul unei societăţi care spune "Paşte fericit!", dar care nu merge în profunzimea misterului pascal, al lui Cristos cel înviat, am fost invitaţi să nu uităm de izvoarele existenţei, credinţei noastre, să avem curajul, perseverenţa, îndărătnicia de a nu ne pierde credinţa, speranţa, iubirea pe care le-am experimentat la sânul vieţii părinţilor noştri.
Duminica Paştelui, duminica "pietrelor date la o parte", duminica cea mai importantă a anului liturgic, ne salută cu adevărul credinţei noastre: "Cristos a înviat!" şi ne invită să lăsăm să lucreze în sufletele noastre lumina învierii în ciuda greutăţilor, păcatelor sau a căderilor, cu convingerea că împreună cu Cristos Înviat putem respira aerul proaspăt al unei vieţi noi, prin îndepărtarea pietrelor care ne întunecă sufletul.
"Bucuraţi-vă!", "Nu vă temeţi!", "Mergeţi în Galileea!" sunt cele trei îndemnuri ale Evangheliei din cea de-a doua zi a Paştelui, îndemnuri care au scopul de a ne ilumina paşii către "trecerea de la moarte la viaţă, de la păcat la har, de la frică la încredere, de la dezolare la comuniune", după cum spunea Papa Francisc.
Şi iată că bunul Dumnezeu ne-a dăruit bucuria petrecerii unui nou Paşte împreună. Chiar dacă departe de ţară, departe de tradiţiile frumoase de acasă, am simţit bucuria Învierii lui Cristos în mijlocul comunităţii noastre: părintele paroh Iulian Herciu, părintele vicar Cezar Chelaru Dămoc, părintele Iosif-Claudiu Doboş ne-au călăuzit paşii, prin cuvintele predicilor sau în scaunul de spovadă, către lumina Învierii; corul comunităţii, dirijat de Octavian Matei, ne-a înălţat sufletele în bucurie, prin interpretarea atât de minunată a tuturor cântecelor care ne-au însoţit în această perioadă; iar Ioan Mateeş, prin măiestria-i în face să "cânte" toaca, ne-a proiectat parcă în "Arca lui Noe" a lui Lucian Blaga, unde "toaca este obiectul care ţine rânduiala lui Dumnezeu, este simbolul aşezării liturgice a universului, după concepţia creştină. Toaca Tăriei l-a ajutat pe Noe să înfăptuiască totul, cântecul ei dând măsură fiinţei. «Mă duc să bat toaca, să laud Domnul cel adevărat!» Acest obiect marchează trecerea de la timpul cotidian la timpul liturgic. Cântecul toacei face legătura între pământ şi cer, între uman şi divin, între ceea ce se cunoaşte şi ceea ce nu se cunoaşte" (Emilia Ciordaş, "Simbolul ambivalent al Arcei").
Cristos a înviat!
Tatiana Ghiurca
* * *
Mai multe imagini de la acest eveniment puteţi vedea în Albumul foto: 6-9 aprilie: Torino: Sfintele sărbători pascale, în cântecul toacei. Foto: Mihai Bursuc
