La 88 ani şi jumătate, marţi, 28 mai 2013, a încetat din viaţa pământească părintele Johann Proschinger. Trupul său neînsufleţit a mai stat cu noi, în biserică, încă trei zile, timp în care s-au efectuat vizite, s-au depus coroane de flori, s-a recitat Rozariul în grup sau fiecare s-a rugat în reculegere. Cei care au vizitat biserica s-au gândit la Sfinţia sa şi au evocat scene în care a fost implicat şi părintele.
În seara de joi, 30 mai, a fost sfânta Liturghie pentru sărbătoarea de poruncă Trupul şi Sângele Domnului. Şi - totodată - părintele provincial al Ordinului Franciscan al Fraţilor Minori Conventuali, pr. Emilian Cătălin, a oficiat (con-celebrare) comemorarea celui plecat la Domnul. Am simţit că urmaşii sfântului Francisc de Assisi sunt în continuare săritori la nevoie, bine organizaţi şi gata de slujire.
Vineri, 31 mai, la ora 10.30 s-au adunat la biserică cei care l-au iubit pe părintele.
Preasfinţitul Petru Gherghel, episcop romano-catolic de Iaşi, a onorat pe cel plecat şi pe suceveni la sfânta Liturghie la care au participat zeci de preoţi şi sute de credincioşi. A fost prezentat succint destinul părintelui răposat. Lecturile şi psalmul responsorial au incitat la meditaţii şi trăiri ale conexiunii cu Dumnezeu, precum şi asupra vieţii şi a morţii.
Predica părintelui paroh de Galaţi a evidenţiat că:
- este uşor să vorbeşti despre moarte, dar greu să treci tu însuţi prin acest proces sine qua non pentru orice om;
- că primim toţi sămânţa veşniciei de la Creator, dar de noi depinde cum o cultivăm spre a creşte şi rodi,
- precum şi că o moarte poate surveni "frumos" dacă suntem mereu pregătiţi şi înveşmântaţi în harul Sfântului Duh.
Muzica gregoriană intonată de cucernicii părinţi, orga şi corul dirijat cu măiestrie au înălţat sufletele participanţilor la ceremonie.
Părintele paroh a prezentat toate aspectele organizatorice şi convoiul funerar a plecat în ritm relativ dinamic (ploaia a contribuit la aceasta) spre cimitir, unde s-a oficiat ultimul moment al înmormântării.
Această ceremonie a implicat foarte multe persoane consacrate şi laici, a fost o largă colaborare ce a cinstit memoria părintelui Johann Proschinger care se odihneşte în pace. Mulţumim lui Dumnezeu!
* * *
31 mai 2013
Ziua din care nu ne vom mai întâlni cu părintele Johann Proschinger decât spiritual.
Ziua din care zâmbetul lui va fi amintire, iar punctualitatea, optimismul, voinţa, înţelepciunea, forţa de a instaura şi induce ordinea vor rămâne exemple roditoare.
Vocea lui puternica, vibrantă, antrenantă va răsuna doar în amintirile noastre spunându-ne că "Ttrrrebuie să trăim în mod deosebit demnitatea de creştin!".
Şi explicându-ne: "Eu sunt dator să merg la biserică atât timp cât mai pot" (atunci când laicii prudenţi îl sfătuiau în ultimele luni să evite intemperiile etc.). Şi a fost adevărat: atunci când nu a mai putut ajunge la iubita biserică, atunci s-a apropiat şi suferinţa finală.
Ne despărţim cu durere de părintele: noi pierdem colaborarea cu el, îndrumarea lui. Deci această durere este egoistă. În timp ce el câştigă pacea adevărată în veşnicie, deci să ne bucurăm pentru Sfinţia sa.
Am învăţat de la un tânăr că se poate trăi şi altfel despărţirea de părintele: tânărul îşi amintea toate glumele părintelui, aşa încât râdea. Nu era mâhnit, deoarece el s-a simţit bine cu părintele, s-a amuzat.
Cunoaştem şi vom intensifica trăirea în lumină a plecării părintelui la Domnul. A fost un om care şi-a identificat şi declarat vocaţia de când se ştie, pe care Dumnezeu l-a ajutat să şi-o îndeplinească. A interacţionat (profesional, vocaţional, omeneşte) profund şi durabil cu oamenii în momente esenţiale, a sfinţit casele şi maşinile lor, le-a preţuit munca şi le-a fost recunoscător, i-a respectat şi iubit în individualitatea lor, i-a îndrumat, le-a făcut Bine. A fost un om care a ştiut să se bucure, să fie fericit în Domnul, să-şi ducă energia iubirii prin Europa, ca şi prin Bucovina, prin propria viaţă, ca şi prin a celor care au avut privilegiul să-l cunoască. Se odihneşte în pace! Slăvit să fie Creatorul nostru!
Claudia Bîlha
* * *
Mai multe imagini de la acest eveniment puteţi vedea în Albumul foto: 31 mai: Suceava: Ultimul drum al pr. Johann Proschinger
