Pr. Ioan Lungu, trecut la Domnul la 15 ianuarie 2021, a fost condus pe ultimul drum luni, 18 ianuarie 2021, în localitatea natală, Gherăeşti. Liturghia de înmormântare a fost prezidată de PS Iosif Păuleţ. A fost prezent PS Petru Gherghel, episcop emerit şi unchi al părintelui răposat. Au concelebrat pr. Damian-Gheorghe Pătraşcu, OFMConv., ministru provincial, colegi de serie împreună cu alţi aproximativ 60 de preoţi, în prezenţa membrilor familiei, a prietenilor şi a credincioşilor din Gherăeşti şi din localităţile unde a slujit pr. Ioan.
La începutul Sfintei Liturghii, după salutul PS Iosif Păuleţ şi îndemnul la rugăciune, a fost citit necrologul pr. Ioan Lungu, redându-se îndeosebi activitatea pastorală pe care a întreprins-o de-a lungul anilor de preoţie, evidenţiindu-se apostolatul pe care răposatul l-a desfăşurat în ultimii anii prin mijloacele de comunicare socială şi suferinţa care l-a însoţit până în clipa morţii.
După cântarea recviemului, s-au proclamat lecturile, din Cartea lui Iob şi din Scrisoarea Sfântului apostol Paul către Romani, împreună cu fragmentul din Evanghelia după Sfântul Ioan, care converg în afirmarea adevărului credinţei că suntem răscumpăraţi din moarte prin moartea lui Cristos şi îi aparţinem lui, în viaţă şi în moarte deopotrivă, destinaţi să primim o locuinţă veşnică în casa Tatălui ceresc.
Pr. Aurel Iştoc a vorbit în cadrul predicii despre condiţia muritoare a fiecărui om fără excepţie: "Trebuie să ne asumăm cu demnitate condiţia noastră de muritori". Inspirându-se dintr-un aforism al lui Giuseppe Ugaretti, a redat gândul că "trăim în această viaţă ca frunzele îngălbenite toamna, gata să cadă". În faţa morţii, aşa cum se citeşte în documentul conciliar Gaudium es Spes, "enigma condiţiei noastre umane îşi află culmea". În ciuda faptului că moartea ne repugnă, refuzul de a admite sfârşitul nostru absolut odată cu ieşirea din această existenţă e dovada că nu suntem făcuţi pentru a muri, ci pentru a trăi veşnic, căci, aşa cum se citeşte în Prefaţa Liturghiei pentru cei morţi, "viaţa credincioşilor tăi, Doamne, se schimbă, dar nu se pierde". Redând un scurt dialog pe care un cardinal pe nume Ferrari l-a avut cu o doamnă în vârstă, care i-a zis că se duce spre casă, drept răspuns la întrebarea "Unde mergeţi?", părintele predicator a afirmat că toţi credincioşii se regăsesc în acest răspuns, mai ales cei care se simt ajunşi în seara vieţii lor pământeşti.
A urmat jertfa euharistică, act de mulţumire adus lui Dumnezeu pentru viaţa preotului răposat şi totodată cerere sfântă, adresată Tatălui ceresc, de a-şi aminti de cel care a primit taina Botezului şi s-a făcut părtaş de moştenirea împărăţiei celor vii, prin învierea lui Cristos.
La sfârşitul Sfintei Liturghii, o membră a familiei îndoliate a adresat un cuvânt de mulţumire părintelui Ioan Lungu şi tuturor preoţilor şi persoanelor consacrate pentru slujirea pe care o exercită în Biserică şi în lume, afirmând despre aceştia că "formează structura de rezistenţă a pământului". Adresându-se mai departe preoţilor, a spus: "Dumnezeu vă cere viaţa scurtă şi vă mulţumeşte cu viaţa veşnică".
Un cuvânt de mulţumire a rostit şi PS Petru Gherghel, făcând referire la partea spirituală din testamentul părintelui Ioan Lungu, din care a citat următorul gând: "Viaţa mea a fost şi este o minune a harului divin". Părintele răposat s-a bucurat de daruri multe, iar în ultimii anii s-a bucurat îndeosebi de "darul jertfei" pe care l-a transformat în rugăciune. Este de datoria noastră, a mai spus episcopul emerit, "să transformăm orice clipă a vieţii noastre într-o laudă adusă Domnului".
După ce a fost cântată Libera, a urmat procesiunea spre cimitir. Pe o vreme foarte geroasă, s-au îndreptat spre locul înmormântării cei care purtau coroanele, preoţii şi episcopii, familia îndoliată şi mulţi credincioşi. Trupul neînsufleţit al pr. Ioan Lungu a fost depus în cavoul preoţilor răposaţi ai Parohiei Gherăeşti, aflat în centrul cimitirului.
Pr. Ioan Lungu a simţit în ultimii ani persistenţa suferinţei fizice, fiind nevoit să petreacă luni întregi în spitalele din Iaşi, să aibă parte de tratament continuu pentru bolile şi durerile care i-au curmat mobilitatea picioarelor. În ciudat acestor neputinţe, el nu a încetat să propovăduiască cuvântul evangheliei în scris, prin predici, meditaţii şi reflecţii, adaptându-se la formele moderne de comunicare socială.
Primindu-l înaintea feţei sale, Domnul să fie îngăduitor cu sufletul său şi să-l răsplătească, în infinita lui milostivire, pentru toată munca pastorală desfăşurată în cei aproape 37 de ani de preoţie.
Requiescat in pace!
Pr. Cristian Diac
* * *
Mai multe imagini de la acest eveniment puteţi vedea în Albumul foto: 18 ianuarie: Gherăeşti: Funeraliile părintelui Ioan Lungu
* * *
A trecut la Domnul pr. Ioan Lungu (15 ianuarie)
