Spre Sinod
"Dar Biserica dă o a doua şansă persoanei căzute"
De Maria Chiara Biagioni
Aşteptările, chestionarele completate în vederea Sinodului familiei, ascultarea "poporului lui Dumnezeu", o Biserică pregătită să întindă o mână de ajutor celui care a căzut. Este o atmosferă de mare aşteptare şi emoţie, la Roma, în jurul Consistoriului convocat de papa Francisc. Şi cel care vorbeşte despre asta jurnaliştilor este cardinalul Walter Kasper, căruia i-a fost încredinţată misiunea de a le ţine cardinalilor o conferinţă introductivă despre tema familiei. Cardinalul care a condus mulţi ani Consiliul Pontifical pentru Unitatea Creştinilor, este la Roma şi pentru a participa la o întâlnire internaţională a Comunităţii "Sfântul Egidiu". Însă oprindu-se pentru a vorbi cu jurnaliştii, gândul se îndreaptă imediat la momentul crucial pe care-l trăieşte Biserica şi la adierea de noutate adusă de papa Francisc.
"Mari aşteptări pe care nu le putem dezamăgi". Cardinalul admite imediat: "Sunt mari aşteptări. Sunt aşteptări bune, dar şi exagerate. Sperăm că papa poate să facă ceva pentru că nu se pot dezamăgi toate aceste aşteptări, mai ales cu privire la familie. Familia este în centrul unei crize, dar este şi celula Bisericii şi a societăţii. Aici este adevărata problemă de astăzi". Mare susţinător al colegialităţii în Biserică, şi astăzi cardinalul îşi doreşte pentru Biserica din viitor "mai multă sinodalitate. Nu se poate face totul de la Roma - spune el -. Trebuie să se asculte şi numai la sfârşit trebuie să decidă papa. Dar mai întâi trebuie să se asculte. Şi această sinodalitate mi se pare foarte importantă pentru a lua în serios deciziile şi opiniile celorlalţi". Pe de altă parte există un popor care împinge: este ceea ce reiese din primele rezultate care de la câteva conferinţe episcopale vin din chestionarele răspândite în toată lumea de Sfântul Scaun ca pregătire a Sinodului despre familie din octombrie. Dar cât poate fi ascultat poporul? "Prin intermediul chestionarului - răspunde Kasper - este ascultat. Cunosc numai chestionarele din Germania, din Elveţia şi din Austria. De exemplu nu cunosc rezultatele din Italia şi oricum ar fi important să se ştie ce anume gândesc africanii sau asiaticii".
Doctrina "nu este un lac mlăştinos". Nu este uşor pentru Biserică să navigheze în mijlocul glasurilor aşa de diferite. Este o întreagă chestiune de echilibru. "Trebuie să reţinem substanţa doctrinei - explică Eminenţa sa cardinalul german - însă aplicaţiile pot să fie un pic diversificate deoarece culturile sunt atât de diferite. Cred că atât căsătoria cât şi toată viaţa creştină sunt un drum şi idealul creştin este adesea prezentat ca un punct de sosire şi nu un punct de plecare. Şi sfinţii nu au căzut din cer. Au făcut un drum şi este misiunea Bisericii să însoţească şi să sfătuiască poporul pe acest drum. Este poporul lui Dumnezeu pe drum". Deci doctrina - continuă Kasper - "nu este ca un lac mlăştinos. Şi tradiţia este vie, un torent. Şi experienţele poporului lui Dumnezeu trebuie să fie respectate".
Parabola samariteanului milostiv. Se schiţează tot mai mult imaginea unei Biserici cu porţile deschise. "Da - admite Kasper -, este mesajul acestui Papă care îndeamnă Biserica să meargă afară, să iasă în periferii, nu numai în periferiile oraşelor, ci şi în periferiile existenţei umane. Acest lucru mi se pare foarte important". Apoi, făcând referinţă la parabola samariteanului milostiv, cardinalul Kasper adaugă: "Biserica trebuie să fie cam ca samariteanul şi în spitalul care este familia. Adică trebuie să vindece rănile care există şi să ajute". Papa Francisc - afirmă în acest moment jurnaliştii - spune că sacramentele nu trebuie să fie trăite ca un premiu. Atunci de ce acela care a îndurat o înfrângere în viaţă trebuie să se simtă la marginile poporului lui Dumnezeu? "Oricine se căieşte şi se converteşte - răspunde Kasper - poate să fie dezlegat. Credem în iertarea păcatelor. Noi într-adevăr credem că orice păcat poate să fie dezlegat dacă penitentul se converteşte. Acesta este pentru mine punctul de plecare". Şi adaugă: "nu se poate imagina că dacă unul cade într-o groapă, nu există nicio ieşire. Această imagine nu este conciliabilă cu milostivirea. Există o ieşire pentru cel care se căieşte şi se converteşte. Însă o groapă fără ieşire este pentru mine imposibilă". Aşadar există o a doua şansă? "Da - răspunde cardinalul - cu siguranţă există o a doua şansă dacă persoana este deschisă".
(După agenţia SIR, miercuri, 19 februarie 2014)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
