De Andrea Tornielli
Pentru prima dată graţie unei investigaţii documentate, captivantă ca o investigaţie poliţistă şi îngrijită ca o cercetare istorică, este făcută claritate definitiv cu privire la circumstanţele morţii lui Ioan Paul I, care în 1978 a condus numai 33 de zile: cu puţin înainte de a lua cina pentru ultima dată papa a avut o durere, subevaluată de toţi. Apare în librării, marţi 7 noiembrie, un volum bazat pe documente şi mărturii inedite, care pune cuvântul sfârşit la "drama" despre moartea pontifului din Veneto. Are prefaţa cardinalului secretar de stat Pietro Parolin şi se intitulează "Papa Luciani. Cronica unei morţi" (Piemme, 252 pagini). A scris-o jurnalista Stefania Falasca, vice-postulatoare a cauzei, care a interogat martori care n-au fost ascultaţi niciodată până astăzi, având acces la fascicolele clasificate de la Sfântul Scaun şi la fişele clinice.
Sora Margherita
Se numeşte sora Margherita Marin, astăzi are 76 de ani, şi la epoca faptelor era cea mai tânără dintre călugăriţele din Veneto aflate în slujba papei. Ea a fost cea care a intrat, în zorii zilei de 29 septembrie 1978, în dormitorul lui Ioan Paul I imediat după sora Vincenza Taffarel, bătrâna călugăriţă care de peste douăzeci de ani îl asista pe Luciani. Ea dă mărturie pentru prima dată ce s-a întâmplat în orele care au precedat moartea neaşteptată a papei. Ea dezminte că ar fi fost obosit şi aproape strivit de greutatea noii responsabilităţi: "L-am văzut mereu liniştit, senin, plin de încredere, sigur". Ea atestă că nu respecta diete deosebite şi că mânca ceea ce mâncau ceilalţi. Iată cum a petrecut ultimele sale ore de viaţă Ioan Paul I, în după-amiaza zilei de 28 septembrie: "Călcam în garderobă cu uşa deschisă şi îl vedeam trecând înainte şi înapoi. Mergea în apartament cu foile în mână pe care le citea... Îmi amintesc că văzându-mă călcând mi-a şi zis: «Soră, vă dau mult de lucru... dar nu trebuie să călcaţi aşa de bine cămaşa pentru că este cald, transpir şi trebuie să le schimb des... Călcaţi numai gulerul şi mânecile, că restul doar nu se vede...»".
Patul de moarte
Din mărturiile intersectate, între care este aceea a adjutantului de cameră Angelo Gugel, este făcută claritate cu privire la durerea pe care Luciani a avut-o în seara aceea, cu puţin înainte de cină, în timp ce se ruga cu secretarul irlandez John Magee. Vorbeşte despre asta un document secret până astăzi, redactat în zilele care au urmat după moarte. L-a scris Renato Buzzonetti, primul medic chemat la căpătâiul papei mort. În raportul detaliat adresat de el Secretariatului de Stat la 9 octombrie 1978 se vorbeşte despre "episodul de durere localizat la treimea superioară a regiunii sternale, îndurată de Sfântul Părinte pe la ora 19.30 din ziua morţii, prelungită timp de peste cinci minute, petrecută în timp ce papa era aşezat şi se ruga Completoriul cu părintele Magee şi încetată fără nicio terapie". Este o mărturie decisivă, pentru că este luată în imediata circumstanţă a morţi: nu a fost deschisă Farmacia din Vatican şi n-a fost anunţată nici măcar sora Vincenza, care era infirmieră şi care chiar în seara aceea a vorbit la telefon cu medicul curant al papei, Antonio Da Ros, care locuia în Vittorio Veneto, fără a face vreo menţiune despre durere. Aşadar, lui Luciani nu i-au fost administrate medicamente, n-a fost chemat un medic pentru consultare, cu toate că noul papă a simţit o puternică durere la piept, simptom al problemei coronariene care în aceeaşi noapte avea să-i oprească inima. Părintele Magee în mărturia sa din acte a relatat că însuşi pontiful n-a voit să fie anunţat doctorul. Buzzonetti va ajunge la cunoştinţă despre asta în ziua următoare, în faţa trupului mort aşezat pe pat.
Găsirea
Cartea lui Falasca, graţie noilor mărturii, evidenţiază câteva contradicţii ale celor doi secretari particulari ai pontifului. Părintele Diego Lorenzi, preotul orionin care l-a urmat pe Luciani de la Veneţia, nu era prezent în momentul în care papa a avut durerea în capelă. Şi în seara de 28 septembrie, imediat după cină, a părăsit apartamentul. Ioan Paul I, atestă sora Margherita Marin în procesul verbal din actele cauzei, a decis să-l înlocuiască. În dimineaţa de 29 septembrie nu secretarii au găsit trupul pontifului, ci sora Vincenza şi sora Margherita. Papa nu atinsese cafeaua care a fost lăsată pentru el în sacristie la ora 5.15, şi astfel sora Vincenza după ce a bătut la uşă de mai multe ori, a intrat în cameră şi a spus: "Sanctitate, dumneavoastră n-ar trebui să faceţi aceste glume cu mine!". De fapt, călugăriţa era bolnavă cu inima. "Apoi m-a chemat ieşind şocată - povesteşte sora Margherita - a intrat atunci imediat şi eu şi l-am văzut... Am atins mâinile sale, erau reci, am văzu şi m-au uimit unghiile un pic învineţite".
Îndoielile cardinalilor
Printre documentele inedite din adaosul de la carte sunt foile de observaţie clinică din care reiese că deja în 1975, în cursul unei internări, a fost semnalat un minim de patologie cardiovasculară, tratată cu anticoagulante şi considerată rezolvată. Şi este şi notiţa cu întrebările pe care cardinalii înainte de noul conclav vor să le adreseze, în cel mai total secret, medicilor care au avut de-a face înainte cu papa cu ocazia îmbălsămării. Cardinalii prin intermediul Secretariatului de Stat întreabă dacă "examinarea cadavrului" permitea "să se excludă leziuni traumatice de orice natură"; dacă a fost constatată diagnoza de "moarte neprevăzută" şi în sfârşit întreabă: "moartea neprevăzută este întotdeauna naturală?". Îndoieli serioase şi semnificative: cardinalii nu excludeau a priori ipoteza unei morţi provocate. În schimb este dezminţită de medici.
Beatificarea, trebuie să vină ok-iul definitiv
Marţi 7 noiembrie, chiar în ziua apariţiei cărţii lui Falasca, se ţine Vatican sesiunea ordinară a cardinalilor şi episcopilor de la Congregaţia pentru Cauzele Sfinţilor: sunt chemaţi să se pronunţe cu privire la "trăirea eroică a virtuţilor" din partea lui Albino Luciani. Tot în ziua aceea sau în ziua următoare va fi în sfârşit anunţată semnătura papei Bergoglio pe decret. Între timp sunt în desfăşurare două procese despre tot atâtea presupuse "minuni" atribuite mijlocirii pontifului din Veneto. Beatificarea este tot mai aproape.
(După Vatican Insider, 4 noiembrie 2017)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
