 |
| © CNA* |
Sfântul Luca, medicul cultivat care a consemnat viaţa lui Isus
Pe 18 octombrie, catolicii şi alţi creştini din întreaga lume sărbătoresc ziua Sfântului Luca, medicul şi tovarăşul Sfântului Paul, a cărui Evanghelie a păstrat cea mai extinsă biografie a lui Isus Cristos.
Sfântul Luca, care este şi autorul Faptelor Apostolilor, a scris un volum mai mare din Noul Testament decât orice alt autor din istoria timpurie a Bisericii. Tradiţiile antice îl recunosc pe Luca ca fondator al iconografiei creştine, făcându-l patronul artiştilor, precum şi al medicilor şi al altor îngrijitori medicali.
Luca provenea din marele oraş metropolitan Antiohia, parte a Turciei moderne. În timpul vieţii sale, oraşul a devenit un important centru al creştinismului timpuriu. În primii ani ai viitorului sfânt, portul Antiohiei devenise deja un centru cultural, renumit pentru arte şi ştiinţe. Istoricii nu ştiu dacă Luca a venit la creştinism din iudaism sau din păgânism, deşi există indicii puternice că Luca era un convertit din rândul neamurilor.
Educat ca medic în oraşul vorbitor de limba greacă, Luca era printre cei mai cultivaţi şi cosmopoliţi membri ai Bisericii timpurii. Cercetătorii în arheologie şi literatură antică l-au clasat printre cei mai importanţi istorici ai epocii sale, remarcând stilul prozastic grecesc remarcabil şi acurateţea tehnică a relatărilor sale despre viaţa lui Cristos şi călătoriile misionare ale apostolilor.
Alţi cercetători ai istoriei biblice deduc din scrierile lui Luca că el a fost singurul evanghelist care a inclus mărturia personală a Sfintei Fecioare Maria, al cărei rol în viaţa lui Cristos reiese cel mai clar în Evanghelia sa. Tradiţia îi atribuie pictarea mai multor icoane ale mamei lui Cristos, iar unul dintre portretele sacre care i se atribuie - cunoscut sub titlul "Mântuirea poporului roman" ["Salus Popoli Romani"] - se păstrează până în prezent în Bazilica "Santa Maria Maggiore".
Unele tradiţii susţin că Luca a devenit un discipol direct al lui Isus înainte de Înălţare, în timp ce altele susţin că a devenit credincios abia după aceea. După convertirea Sfântului Paul, Luca l-a însoţit ca medic personal şi, de fapt, ca un fel de biograf, deoarece călătoriile lui Paul în care Luca l-a însoţit ocupă o mare parte din Faptele Apostolilor. Luca a scris probabil acest text, ultima parte narativă a Noului Testament, în oraşul Roma, unde se încheie relatarea.
Luca a fost, de asemenea, printre singurii tovarăşi ai lui Paul care nu l-au abandonat în timpul ultimei sale încarcerări şi a morţii sale la Roma. După martiriul Sfântului Paul în anul 67, se spune că Luca a predicat în alte părţi ale Mediteranei şi că a murit probabil ca martir. Cu toate acestea, tradiţia nu este clară în această privinţă.
În mod potrivit, evanghelistul ale cărui călătorii şi erudiţie ar fi putut umple volume întregi, a scris doar atât cât era necesar pentru a proclama evanghelia lui Isus Cristos lumii întregi.
(După CNA - Catholic News Agency, 18 octombrie 2025)
*Foto: Tabloul Sfântul Luca Evanghelistul din Biserica "Iglesia El Buen Pastor", realizat de Miguel Vaguer (1959). | Credit: Renata Sedmakova/Shutterstock
Traducere de Ovidiu Bişog
