PS Petru Gherghel: Predica la Liturghia pentru cadrele medicale
Episcopul Petru Gherghel a celebrat Liturghia pontificală dedicată cadrelor medicale, marţi, 18 octombrie 2016, la ora 18.30, în catedrala "Sfânta Fecioară Maria, Regină" din Iaşi. La celebrare au participat pr. Benone Lucaci, paroh şi decan de Iaşi, pr. Egidiu Condac, director general al Centrului Diecezan Caritas Iaşi, pr. Eugen Robu, responsabilul Oficiului pentru Pastoraţia Bolnavilor, şi pr. Alois Fechet, responsabilul Oficiului pentru Ecumenism.
*
Sfântul Luca, patronul medicilor şi al pictorilor
Sfinţiile Voastre,
Dragi fraţi şi surori,
Stimaţi şi iubiţi medici, dragi lucrători sanitari,
"Vă salută Luca, medicul iubit" (Col 4,14).
Am ales acest cuvânt de salut din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Coloseni pentru a îndrepta către toţi, dar mai ales către medici un salut special în această zi când îl sărbătorim pe cel pe care pe drept îl cunoaştem şi recunoaştem ca "patronul medicilor", pe Sfântul Luca, pe care însuşi apostolul Paul îl defineşte "medicul prea iubit".
Astăzi, 18 octombrie, creştinii din Orient şi din Occident îl sărbătoresc pe Sfântul Luca, Evanghelistul, cu aceiaşi preţuire şi cu acelaşi entuziasm.
Lecturile proclamate la această liturghie ne ajută să pătrundem în misterul vieţii şi chemării evanghelistului şi mărturisitorului credinţei noastre, sfântul Luca, medic şi vestit ilustrator al chipului Maicii Domnului, după cum afirmă mulţi părinţi ai Bisericii din Orient.
Este ştiut că dintre cei patru evanghelişti, sfântul Luca este singurul care nu face parte din poporul israelit şi chiar se afirmă de unii autorii că nu l-ar fi văzut pe Domnul în timpul vieţii sale pământeşti. Era de fel din oraşul Antiohia şi aparţinea populaţiei de limbă greacă. Unii autori afirmă că în tinereţe s-ar fi pregătit să devină medic, credinţă confirmată de sfântul Paul, în finalul Scrisorii către Coloseni (4,14).
Nu se ştie nimic despre data când a devenit creştin, dar e posibil să se fi întâmplat în anul 42, când Paul si Barnaba au ajuns să predice evanghelia în Antiohia. Este amintit pentru prima data la Troas, alături de apostolul Paul, pe care îl va însoţi în călătoriile sale misionare.
Este importantă şi nota pe care o găsim într-o scriere din secolul al II-lea, un Prolog al Evangheliei după Luca, unde viaţa lui e zugrăvită şi prezentată astfel: "Luca, sirian din Antiohia, de profesiune medic, ucenic al apostolilor, l-a urmat pe Paul până la depunerea mărturiei de credinţă prin martiriu. A slujit fără rezervă pe Domnul, nu s-a căsătorit şi nu a avut copii. A murit la vârsta de 84 de ani, in provincia Beoţia, din Grecia, plin de Duhul Sfânt".
Aşa cum este deja cunoscut şi susţinut de toţi, sfântul Luca ne-a lăsat o istorisire a vieţii si învăţăturilor Mântuitorului Isus, carte care este primită de Biserica drept a treia evanghelie, precum şi o scriere despre evenimentele petrecute după înălţarea la cer a Domnului, în care sunt prezentate pe larg convertirea şi activitatea sfântului Paul, scriere ce poartă numele de Faptele Apostolilor.
Ambele cărţi sunt adresate unui oarecare Teofil, personaj de vază în comunitatea creştină, dar poate fi şi un nume ales, simbolic, adică Cel Iubitor de Dumnezeu după înţelesul acestui nume în limba greacă. În aceste două mari lucrări, sfântul Luca a adunat tot ce se notase până atunci despre viaţa lui Isus şi despre viaţa Bisericii apostolice. Desigur că a avut multe date culese de la martorii oculari pe care i-a întâlnit în călătoriile sale apostolice.
Mă bucur să reiau câteva gânduri din meditaţia prezentată, în ziua celebrării sfântului Luca, de pagina liturgică a Seminarului nostru prin care înţelegem şi mai bine, din întreaga sa evanghelie chipul uman al Mântuitorului, bunătatea lui, dar mai ales predilecţia lui faţă de cei săraci şi părăsiţi, grija lui faţă de cei păcătoşi ce-i ieşeau în cale, strigând după ajutor, care doreau să se convertească.
De asemenea, sfântul Luca trebuie să fie considerat evanghelistul sfintei Fecioare căci numai el este acela care ne-a transmis buna-vestire, vizita sfintei Fecioare, scena naşterii, prezentarea la templu a lui Isus. Lui singur îi datorăm istorisirea naşterii lui Ioan Botezătorul, diferite aspecte din copilăria lui Isus, fapt pentru care a fost caracterizat ca biograful Maicii Domnului şi al copilăriei lui Isus. Unii biografi vorbesc şi despre faptul că evanghelistul Luca ar fi avut o posibilă întâlnire cu sfânta Fecioară Maria pe care apoi ar fi zugrăvit-o în prima icoană atribuită lui şi de la care ar fi auzit imnul "Magnificat" pe care îl găsim doar în evanghelia scrisă de el.
Trebuie să notăm faptul că sfântul Luca, cu o predilecţie deosebită, a prezentat în evanghelia sa câteva parabole şi cuvinte ale lui Isus, pe care le găsim doar în evanghelia sa.
El relatează parabola drahmei pierdute, a fiului risipitor, a vameşului şi fariseului, a lui Lazar cel sărac şi bogatul lipsit de milostivire; tot numai el a relatat întâlnirea lui Isus cu femeia păcătoasă, ca şi întâlnirea femeilor în drumul spre Calvar: "Fiice ale Ierusalimului, nu mă plângeţi pe mine, ci pe voi vă plângeţi si pe copiii voştri" (Lc 23,28). Este relevant faptul tot sfântul Luca ne prezintă rugăciunea lui Isus pe cruce: "Tată, iartă-i, căci nu ştiu ce fac" (Lc 23,35), precum şi cuvintele adresate tâlharului răstignit cu el şi care îi cere să aibă milă de el când va intra în împărăţia sa: "Adevăr îţi spun, astăzi vei fi cu mine în rai" (Lc 23,43). Se vede de aici că Luca poate şi trebuie să fie numit evanghelistul iubirii lui Isus, deoarece el ne revelează cel mai bine milostivirea lui. Numai el ne prezintă parabola bunului samaritean şi vorbeşte cu accente atât de tandre despre iubirea lui Isus pentru cei săraci.
Tot sfântul Luca ni-l prezintă pe Domnul emoţionat în faţa durerii văduvei din Naim, cel care o acceptă pe femeia păcătoasă în casa lui Simon fariseul, cu atâta delicateţe, şi căreia îi permite să-i spele picioarele şi să le şteargă cu părul capului ei, după care o asigură de iertarea lui Dumnezeu, care îl primeşte şi tratează pe Zaheu cu atâta bunătate încât îi schimbă inima sa împietrită de vameş într-o inimă căită şi generoasă.
În cartea sa Faptele Apostolilor descoperim faptul că el apreciază şi laudă comunitatea creştină din timpul său, caracterizând-o cu aceste cuvinte care au avut şi continuă să aibă un ecou până în zilele noastre: "Formau o singură inimă şi un singur suflet" (Fap 4,32), o chemare către noi toţi cei care formăm comunitatea creştină de azi, ca şi noi să formăm o singură inimă şi un singur suflet, ca astfel să fim un singur popor, poporul celor mântuiţi.
Evanghelistul Luca ne ajută chiar acum când celebrăm Anul Jubiliar al Milostivirii să descoperim şi să întâlnim această gingăşie omeneasca şi iubire divină a Răscumpărătorului lumii, pentru care motiv el s-a învrednicit să fie considerat sfântul Luca, "istoricul îndurării lui Cristos".
Îl preamărim astăzi pe Dumnezeu care ne-a oferit şi ne oferă mereu acest exemplu ceresc al marelui mărturisitor al credinţei adevărate şi al iubirii milostive în sfântul Luca şi nu vrem şi nu trebuie să uităm că el rămâne pentru noi nu numai în acest an jubiliar un model şi o voce, ci mereu în viaţa noastră de creştini.
În această zi specială a sărbătorii Sfântului Luca sunt fericit şi sunt bucuros să subliniez un fapt deosebit, şi anume iniţiativa de odinioară a părintelui profesor Claudiu Dumea de a-i întâlni şi însoţi pe mulţi medici, asistenţi, lucrători sanitari în munca lor şi de a celebra, cu ei şi pentru ei, Ziua Sfântului Evanghelist Luca a crescut şi în inima părintele Eugen Robu, responsabilul de acum cu pastoraţia bolnavilor din Iaşi. Sfinţia Sa, după o practică lăudabilă de câţiva ani, cu binecuvântarea şi îndemnul nostru, dispunând un zel tineresc, dar şi cu multă credinţă, a decis să pună în practică zi de zi câteva dintre calităţile sfântului evanghelist Luca, şi anume arta de a-i îngrijirii pe cei bolnavi, grija de a-i ajuta pe cei care au nevoie de ajutor, datoria de a-i întâlni şi preţui pe medici şi pe toţi cei care lucrează sectorul sanitar şi caritativ, ca şi bucuria de a zugrăvi, cu talentul său, chipul Mântuitorului şi al Maicii milostivirii prin lucrările sale, adică arta slujirii şi picturii.
Această preocupare faţă de cei în suferinţă şi respectul pe care trebuie să-l arate medicilor ca şi personalului sanitar vine să ilustreze şi să pună în practică apelul papei Francisc de a ne apropia şi a-i îngriji pe cei încercaţi şi marginalizaţi, pe cei în suferinţă, adică o aplicare, un semn că ceea ce a făcut Dumnezeu cu noi, iubindu-ne, trebuie să o facem şi noi faţă de ceilalţi care au nevoie de ajutorul nostru.
Trăind cu bucurie acest moment de credinţă şi comuniune, daţi-mi voie să vă exprimăm preţuirea noastră frăţească şi părintească, să vă apreciem munca şi dăruirea dumneavoastră, dragi şi stimaţi medici, dragi asistenţi medicali, lucrători sanitari şi membri ai Caritasului creştin, dragi şi iubiţi credincioşi, pentru tot ce aţi făcut şi ştiţi să faceţi nu numai din punct de vedere profesional, dar şi din spirit de credinţă şi dragoste frăţească şi să-l rugăm pe Dumnezeu, prin mijlocirea Maicii noastre, sfânta Fecioară Maria plină de milostivire, şi a sfântului Luca, patronul dumneavoastră precum şi a sântului minunilor, sfântul Anton, să aveţi bucurie, haruri bogate şi multă mulţumire sufletească în slujirea celor suferinzi şi a celor ce au mai mare nevoie.
Vă salută medicul iubit, Sfântul Luca, dar şi episcopul Petru, împreună cu toţi cei ce vă preţuiesc şi iubesc. Aşa să fie!
Petru Gherghel, episcop de Iaşi
18 octombrie 2016
* * *
Iaşi: Liturghie pentru cadrele medicale
* * *
Înregistrarea video a Liturghiei pentru cadrele medicale:
