|
| © Agenţia SIR |
de Gianni Borsa
Pe 11 iulie, Biserica îl comemorează pe principalul sfânt patron al continentului. Din experienţa sa istorică şi spirituală, precum şi din monahism, Europa se poate inspira pentru a aborda luptele şi diviziunile actuale. Se iveşte un mesaj, întemeiat pe "ora et labora", care, dacă este ascultat, poate fi o sursă de inspiraţie pentru cultura, societatea şi democraţia de astăzi.
"Prin urmare, este firesc ca şi Noi să ne dăm deplina aprobare acestei mişcări, care aspiră la unitatea europeană". În scrisoarea sa apostolică Pacis nuntius, Paul al VI-lea a reafirmat sprijinul deplin al Bisericii Catolice pentru construirea unei Europe unite. În textul datat 24 octombrie 1964, Papa Paul al VI-lea l-a proclamat pe Sfântul Benedict "patronul principal al întregii Europe".
În al doilea an de pontificat, Paul al VI-lea a vizitat Abaţia din Montecassino, fondată de Benedict de Nursia în anii 529-530 şi în cele din urmă reconstruită după distrugerile provocate de cel de-al Doilea Război Mondial. Pontiful a privit spre aceeaşi Europă care se refăcea după conflict, indicând pacea ca fiind calea spre viitor.
Noul sfânt patron şi monahismul sunt propuse ca o cale exemplară: "Mesager al păcii, creator al unităţii, învăţător al civilizaţiei şi, mai presus de toate, vestitor al religiei lui Cristos şi fondator al vieţii monahale în Occident: acestea sunt titlurile potrivite pentru înălţarea sfântului Benedict Abate", scrie Montini. Cu crucea, plugul şi cartea (spiritualitate, muncă şi cultură), cu "ora et labora", Benedict "a cimentat acea unitate spirituală în Europa în virtutea căreia popoarele divizate pe criterii lingvistice, etnice şi culturale au simţit că ele constituie unicul popor al lui Dumnezeu". Mai mult, "în popoarele acestui continent, el a inspirat acea preocupare iubitoare pentru ordine şi dreptate ca fundament al adevăratei socialităţi".
Astăzi, datorită Papei Ioan Paul al II-lea, lui Benedict, sfântul patron al continentului, i s-au alăturat ca şi co-patroni Ciril şi Metodiu în 1980, Brigitta din Suedia, Ecaterina de Siena şi Tereza Benedicta a Crucii (Edith Stein) în 1999.
Recitind Pacis nuntius, reexaminând moştenirea istorică şi spirituală semănată de Benedict, găsim motive de reflecţie şi, poate, un nou impuls pentru construirea "casei comune" europene, marcată încă o dată de conflicte, diviziuni naţionaliste, lobby egoist şi un simţ al responsabilităţii în scădere faţă de "res publica". Aceasta nu înseamnă să trecem cu vederea riscul unei eclipse a simţului transcendenţei care a fost o trăsătură definitorie a civilizaţiei europene însăşi de-a lungul secolelor.
Benedict şi monahismul, de fapt, vorbesc despre comunităţi umane şi relaţii bazate pe reguli subscrise şi împărtăşite de toţi. Regula monahală, cu cele 73 de capitole ale sale, rezumate în "ora et labora", ne prezintă voinţa şi posibilitatea de a ne trăi timpul drept cetăţeni şi creştini, plasând demnitatea umană şi simţul religios în centrul atenţiei, ambele, se pare, trebuind redescoperite şi revitalizate.
Regula dictată de Sfântul Benedict întruchipează o dublă perspectivă, spre omenire şi spre cer, care poate îmbogăţi acţiunea generoasă, conştientă şi responsabilă faţă de binele comun. Ca şi în vremurile monahismului medieval, este necesară voinţa de a modela prezentul, orientându-l spre viitor. Alături de aceasta vine provocarea gândirii: a cunoaşte, a dialoga şi a cultiva înţelepciunea în slujba omenirii. De asemenea, credinţa în Dumnezeu şi în omenire ne ajută să ne imaginăm, să planificăm şi să construim un viitor mai bun.
Sărbătoarea religioasă din 11 iulie, dedicată tocmai patronului Europei, capătă astfel o faţă "universală", chemând societatea şi politica actuală să-şi ridice privirea, să-şi recunoască propriile bogăţii şi oportunităţi şi, în acelaşi timp, propriile limite şi diviziuni. Să nu ia de la sine războaie şi reînarmare şi să-şi asume pacea şi protejarea vieţii ca angajare comună şi bunuri de prioritate absolută; să întoarcă o nouă privire asupra surorilor şi fraţilor migranţi care bat la uşa continentului (cum a făcut Papa Leon în recenta sa călătorie la Lampedusa) şi, tot prin intermediul lor, să ţină uşile deschise către alte continente; să considere Creaţia ca o moştenire care trebuie păstrată şi transmisă generaţiilor viitoare; să promoveze o cultură care hrăneşte societatea civilă şi democraţia în numele cooperării, solidarităţii şi alegerii preferenţiale pentru cei săraci.
Sfântul Benedict poate fi o sursă de inspiraţie pentru Europa noului mileniu. Necesitatea acestui lucru se simte, urgent.
(După Agenţia SIR, 11 iulie 2026)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
