În cadrul Săptămânii de rugăciune pentru unitatea creştinilor celebrată în perioada 18-25 ianuarie, Institutul Teologic Romano-Catolic Franciscan din Roman a găzduit luni, 19 ianuarie 2009, începând cu ora 16.00, sesiunea ştiinţifică ecumenică "Să fie una în mâna ta". Această activitate a fost realizată în colaborare cu Centrul de Cercetare Ecumenică şi de Dialog Interreligios "Pax et Unitas", Societatea Culturală "Clepsydra" şi Asociaţia "Visarion Puiu".
Titlul sesiunii ştiinţifice a fost dat de către un verset din Cartea profetului Ezechiel din Vechiul Testament (Ez 37, 17). Versetul se află în pasajul centrat pe ideea de unitate, după ce poporul ales fusese divizat în Regatul de Nord şi în Regatul de Sud, iar mulţi erau acum în robie. "Să fie una în mâna ta" (37, 17) este deci versetul central al pasajului care a dat nu doar titlul sesiunii ştiinţifice de la Institutul Teologic Romano-Catolic Franciscan din Roman, ci şi tema Săptămânii de rugăciune.
Nu este întâmplător că textele pentru Săptămâna de rugăciune pentru unitatea creştinilor 2009 provin din experienţa Bisericilor din Coreea. În faţa despărţirii ţării lor, Bisericile Coreene au căutat inspiraţie în profetul Ezechiel, care a trăit şi el într-o ţară tragic dezbinată şi care dorea unitatea pentru poporul său. Ezechiel, al cărui nume înseamnă "Dumnezeu îl face puternic", a fost chemat să aducă speranţă poporului său în situaţia politică şi religioasă disperată care a urmat după căderea şi ocuparea lui Israel şi după exilarea unei mari părţi din poporul său.
Aflat în exil, cu ţara divizată, Ezechiel totuşi nu disperă, convins fiind că Dumnezeu va ajuta poporul ales. Profetul are două viziuni, prima fiind cea a văii în care oasele uscate, prin Duhul lui Dumnezeu, se întorc la viaţă (Ez 37,1-14). A doua, din care se inspiră textul din Săptămâna de rugăciune din acest an, prezintă două bucăţi de lemn, simbolizând cele două regate în care a fost împărţit Israelul. Numele triburilor din fiecare regat sunt înscrise pe cele doua bucăţi de lemn care sunt apoi unite pentru a forma una singură (Ez 37, 15-23).
Dacă dezbinarea a fost o consecinţă a păcatului şi a îndepărtării de Dumnezeu, unitatea este posibilă în condiţiile convertirii şi întoarcerii la Dumnezeu. În timpul Săptămânii de rugăciune pentru unitatea creştinilor 2009, creştinii au fost invitaţi să se roage pentru promovarea unităţii şi pentru construirea păcii, care sunt deziderate esenţiale umane şi responsabilităţi importante pentru toţi creştinii.
După salutul de deschidere al prof. univ. dr. pr. Iosif Bisoc, OFMConv., director al CCEDIPU, au urmat prezentările reprezentanţilor bisericilor ortodoxe şi romano-catolice, iar apoi un dialog între auditoriu şi conferenţiari. Întrunirea ecumenică s-a terminat cu un moment de rugăciune în capela Institutului.
Prima prezentare a fost a prof. univ. dr. pr. Vasile Nechita de la Facultatea de Teologie Ortodoxă, Universitatea "Ovidius", Constanţa. Lucrarea Sfinţiei sale, intitulată "Ecumenismul şi unitatea edenică", a fost o pledoarie pentru necesitatea rugăciunii. Lucrarea a propus şi o definiţie a raiului ca loc şi stare în acelaşi timp şi a insistat pe ideea de biserică drept rai duhovnicesc, locul unde ne putem recupera starea originara prin unitate, putem spera la absolvirea de păcatul primordial. Conform prof. univ. dr. pr. Vasile Nechita "toţi suntem în biserică, dar nu toţi avem starea necesară".
A urmat apoi parohul catedralei catolice "Adormirea Maicii Domnului" şi decan de Iaşi, pr. Iosif Dorcu. Lucrarea domniei sale, "Necesitatea ecumenismului", a fost un exemplu elocvent de mărturie personală şi ecumenism practic, militant bazat pe dialog spiritual şi colaborarea pe plan social, un ecumenism ce înseamnă "prietenie sinceră şi adevărată". Şi lucrarea pr. Iosif Dorcu a insistat asupra primatului rugăciunii, rugăciune pentru unitate, în spiritul frăţietăţii creştine. În "Necesitatea ecumenismului", pr. Iosif Dorcu împarte oamenii în trei categorii esenţiale, militanţii pentru unitate, indiferenţii şi cei ce prezintă o reală deschidere spre ecumenism văzut drept pluralism creştin.
A treia prezentare din cadrul sesiunii ştiinţifice ecumenice "Să fie una în mâna ta" a aparţinut lect. univ. dr. pr. Florin Aurel ?uscanu, Facultatea de Teologie Ortodoxă, Universitatea "Ovidius", Constanţa, protoiereu al Romanului. Lucrarea Sfinţiei sale preacucernicul părinte protopop ?uscanu, "Sfinţii părinţi - garanţii unităţii Bisericii", a reamintit celor prezenţi nu doar despre necesitatea permanentă a rugăciunii stăruitoare, ci şi despre rugăciunile de unitate creştină mereu prezente în cadrul serviciilor religioase ortodoxe. În încheiere, Sfinţia sa părintele protopop ?uscanu a stăruit asupra primatului şi necesităţii dragostei, ortodoxismul având la bază dragostea, Dumnezeu neavând doar dragoste, ci fiind însăşi iubirea, aşa după cum spunea teologul Christos Yannaras.
A patra şi cea mai lungă prezentare din cadrul sesiunii ştiinţifice ecumenice a aparţinut pr. dr. Mario Querini, responsabil al Centrului de spiritualitate şi activitate ecumenică "Domus Mariae" din Oneşti. "Prezenţa ortodoxă la Sinodul Episcopilor despre Cuvântul lui Dumnezeu - Roma, octombrie 2008", expunerea Sfinţiei sale părintele Querini a prezentat exhaustiv participanţii la Sinodul Episcopilor despre Cuvântul lui Dumnezeu din Roma, octombrie 2008, ideile prezentate la Sinod, deciziile luate etc. Pr. dr. Mario Querini a citit lucrarea în limba română, în întregime, insistând mult asupra discursului patriarhului ecumenic Bartolomeu, care, pornind de la doctrina patristică a "simţurilor spirituale", a vorbit în cadrul Sinodului despre trei "căi spirituale de percepere" a Cuvântului lui Dumnezeu: "ascultarea Cuvântului lui Dumnezeu, contemplarea Cuvântului lui Dumnezeu şi atingerea Cuvântului lui Dumnezeu".
I-a urmat lect. univ. drd. Mihăiţă Popovici, paroh la biserica "Precista Mare" din Roman a cărui expunere "Cultura europeană în întâmpinarea ecumenismului actual" a adresat problemele culturii şi culturilor europene, necesitatea ţintei cristice, folosind şi modelul socratic de expunere. Sfinţia sa lect. univ. drd. Mihăiţă Popovici a propus şi dezbătut definiţii, a intrat în polemica cordială cu Apusul ce "cunoaşte prea puţin Răsăritul", a expus riscurile unei culturi europene "bolnave", "suferinde", "latină în extensiune, elena în adâncime şi creştină în înălţime", a dezbătut probleme legate de globalism, fenomene recente de emigrare, uneori printr-o expunere istorică şi istoricizantă, dominant prin intermediul argumentelor teologice, iar uneori printr-un discurs postmodern, deconstrucţionist, dar reformist, al marginei (logosul central) adresându-se centrului.
A şasea prezentare din cadrul sesiunii ştiinţifice ecumenice de la Institutul Teologic Romano-Catolic Franciscan din Roman ar fi trebuit să fie a prof. univ. dr. pr. Iosif Bisoc, dar a conferenţiat în schimb pr. provincial Gianfranco Maronese, care a fost foarte concis şi la obiect. Expunerea, în limba română, intitulată "De la mâna creatoare a lui Dumnezeu la «mâna întinsă» a dialogului ecumenic" a insistat clar şi cu argumente convingătoare asupra necesităţii dialogului mai ales în contextul actual al globalizării.
A încheiat ciclul prezentărilor pr. Cornel Paiu, preşedintele Societăţii Culturale "Clepsydra", cu prezentarea "Expresii polivalente ale ‚mâinii' divine", o lucrare teologică comparatistă, de profunzime, propunând o teorie armonioasă a contrariilor, în valenţe stilistice inimitabile ale pr. Paiu, unde de la mâna divină ce a creat omul (viaţa omului fiind în mâna lui Dumnezeu) se ajunge la om ca "slava lui Dumnezeu", după cum îl vedea pe om sfântul Irineu.
A urmat o sesiune foarte dinamică de întrebări, de dialog informat între participanţi şi conferenţiari, ce a mai încălzit, la propriu, aula magna. Am avut prima - şi cea mai lungă intervenţie dintre cele trei - Mea culpa. Pornind de la faptul că "rugăciunea este prezenţa lui Dumnezeu în toţi şi în toate", după cum spunea sfântul Grigore Sinaitul, am făcut comentarii şi am pus întrebări conferenţiarilor prezenţi, exhaustiv doar în ceea ce priveşte primele doua prezentări, din lipsa de timp, respectând astfel indicaţiile moderatorului discuţiilor, prof. univ. dr. pr. Iosif Bisoc, dar mi-am luat revanşa în timpul protocolului ce a urmat rugăciunii, când gazdele s-au arătat la fel de primitoare şi pline de profesionalism ca şi în timpul sesiunii ştiinţifice propriu zise, când am avut binecuvântatul prilej de a întreba tot ce nu am reuşit în timpul sesiunii dirijate de dialog între auditoriu şi conferenţiari.
Am încercat să mai înviorez atmosfera, deoarece era frig în aula magna, referindu-mă la cererea mea pentru căldură conform diverselor citate biblice, precum "Din adâncuri strigat-am către tine Doamne" (Biblie), dar conluzionând că sau rugăciunea mea nu a fost suficient de stăruitoare sau nu am cerut ce trebuie, căci "Trebuie să cerem de la Dumnezeu ceea ce este de folos sufletului, nu ceea ce ne este de folos nouă" (Dicton patristic), am adus în discuţie experienţa mea legată de mişcarea ecumenică în Statele Unite corelând-o cu argumente expuse în cadrul sesiunii ştiinţifice ecumenice de la Roman, m-am referit la citatul din lucrarea "Ecumenismul şi unitatea edenică" a prof. univ. dr. pr. Vasile Nechita "Toţi suntem în biserică, dar nu toţi aveam starea necesară", menţionând că sigur toţi trăim sub acelaşi cer, dar nu toţi avem acelaşi orizont, şi am pus întrebări despre rugăciune şi valenţele rugăciunii aşa după cum o vede sf. Ioan Scărarul, precum şi întrebări şi comentarii referitoare la cum văd păcatul originar diversele religii şi culte religioase, cu insistenţă comparatistă contrastivă între ortodoxie, catolicism şi diverse confesiuni protestante etc.
O altă intervenţie din public a criticat sesiunile ştiinţifice ecumenice ce par a lua locul rugăciunii, remarcă ce a fost combătuta de către prof. univ. dr. pr. Iosif Bisoc, în timp ce o ultimă intervenţie a prof. pr. Iulian Misariu de la Institutul Teologic Romano-Catolic Franciscan din Roman a avut rol integrator, aducând exemple personale precum pelerinaje catolice la care participă mulţi ortodocşi, insistând asupra necesităţii mişcării ecumenice, a dialogului religios, tot într-o maniera umoristică şi informată.
Participanţii, profesori şi studenţi la Institutul Teologic Romano-Catolic Franciscan, au venit în număr mare - nu rămăsese un loc liber în aula magna - şi, în ciuda frigului, au fost atenţi la prezentări şi discuţii pe tot timpul sesiunii ştiinţifice. Impresionant!
Momentul de rugăciune din capela Institutului mi-a adus binecuvântări paradisiace în sensul că o definiţie a paradisului spune că paradisul este armonie perfectă, iar vocile tinerilor ce au participat la rugăciune, frumuseţea capelei, armonia de culori, sunet şi vibraţie interioară, toate au contribuit la "starea de bine".
Înălţător a fost şi momentul când în spirit fratern, toţi şi-au dăruit semnul păcii, gest care a fost apoi însoţit de rugăciunea Tatăl nostru. Preoţii ortodocşi creştini prezenţi au asistat la rugăciunea gazdelor evenimentului, dar fără implicare liturgică, iar părintele protopop ?uscanu a ţinut un cuvânt despre necesitatea continuării rugăciunii pentru unitate în spiritul frăţietăţii creştine.
Sesiunea ştiinţifică ecumenică "Să fie una în mâna ta" de la Institutul Teologic Romano-Catolic Franciscan din Roman, prin prezentările informate şi interesante, prin dialogul deschis şi avizat între membrii audienţei şi conferenţiari, prin caracterul ei intrinsec, a atins cele trei dimensiuni fundamentale ale ecumenismului: ecumenismul teologic, laic şi spiritual.
Ecumenismul teologic implică dialogul între teologii aparţinând diferitelor confesiuni, dialog necesar formulării unei ecleziologii a comuniunii, dialog prezent în permanent în cadrul sesiunii ştiinţifice ecumenice - chiar dacă în mişcarea ecumenică, în general, divergenţele doctrinare au fost atenuate prin înregistrarea unor puncte comune, dar consensul nu a fost încă obţinut.
Ecumenismul laic presupune angajarea dinamică, prin colaborare şi susţinere reciprocă, a creştinilor în diverse activităţi sociale, umanitare, ecumenism prezent prin colaborarea la sesiune între organizatori dar prezent şi în angajarea fiecărui conferenţiar în parte la astfel de activităţi de militantism social şi umanitar.
Ecumenismul spiritual, ce recunoaşte necesitatea metanoiei, a transformării interioare prin intermediul rugăciunii, s-a manifestat mai ales prin momentul final de rugăciune în capela Institutului Teologic Romano-Catolic Franciscan.
Prin intervenţiile lor şi prin prezenţa lor la această manifestare, toţi participanţii de la organizatori şi conferenţiari la publicul prezent au adus o pledoarie ecumenistă, precum cea susţinută de Preot prof. Dumitru Popescu, în prefaţa cărţii preotului Petru I. David, Ecumenismul - factor de stabilitate în lumea de astăzi: "Cu toate diferenţele doctrinare intervenite între Bisericile creştine acestea rămân însă unite în Hristos, dincolo de barierele confesionale" (20). Întâlnim totodată termeni ecumenişti comuni între prezentările de la sesiunea ştiinţifică ecumenică "Să fie una în mâna ta" de la Institutul Teologic Romano-Catolic Franciscan din Roman şi acelaşi autor: "Unul dintre temeiurile fundamentale ale ecumenismului contemporan urmăreşte ca unitatea spirituală şi nevăzută a Bisericilor creştine în Mântuitorul să devină o unitate vizibilă" (21).
Apare şi o anumită problemă a ecumenismului contemporan, aşa după cum a fost tranşată clar şi de către arhimandritul Teofil Paraian un mare duhovnic al timpurilor noastre. Sfinţia sa afirmă că "ortodocşii văd posibilă unitatea tuturor creştinilor numai prin încadrarea acestora în Biserica Ortodoxă. Catolicii nu văd unirea altfel decât prin triumful catolicismului. Majoritatea protestanţilor sunt mai dispuşi să facă unele concesii", cu excepţia protestanţilor fundamentalişti şi carismatici. Sfinţia sa vedea această unitate posibilă "nu prin puterea omului, ci prin rânduiala şi harul lui Dumnezeu", din păcate însă nu posibile "pentru generaţia noastră" (Ortodoxia şi internaţionalismul religios, Bucureşti, Ed. "Scara", 1999, p. 76).
În final, manifestări precum sesiunea ştiinţifică ecumenică "Să fie una în mâna ta" ce a avut loc luni, 19 ianuarie 2009, la Institutul Teologic Romano-Catolic Franciscan din Roman, jud. Neamţ, iniţiative precum Săptămâna de rugăciune pentru unitatea creştinilor, demonstrează necesitatea unităţii creştine şi a dragostei frăţeşti în spiritul "Epistolei întâia către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel", capitolul 13, versetele 1-13: "De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător. Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt. Şi de aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte. Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte. Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă. Dragostea nu cade niciodată. Cât despre proorocii - se vor desfiinţa; darul limbilor va înceta; ştiinţa se va sfârşi; Pentru că în parte cunoaştem şi în parte proorocim. Dar când va veni ceea ce e desăvârşit, atunci ceea ce este în parte se va desfiinţa. Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil; judecam ca un copil; dar când m-am făcut bărbat, am lepădat cele ale copilului. Căci vedem acum ca prin oglindă, în ghicitură, iar atunci, faţă către faţă; acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaşte pe deplin, precum am fost cunoscut şi eu. Şi acum rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea".
Conf. univ. dr. Cristina Emanuela Dascalu
