La Institutul Teologic Romano-Catolic Franciscan din Roman a avut loc lansarea şi prezentarea textelor Sfintei Scripturi (în special Vechiul Testament), traduse de pr. prof. Alois Bulai şi pr. prof. Eduard Pătraşcu din limba ebraică şi editate de către pr. prof. Ştefan Lupu în cadrul Editurii "Sapientia". Evenimentul s-a desfăşurat sâmbătă, 17 noiembrie 2012, începând cu ora 9.30.
După salutul de bun venit la institut, adresat din partea rectorului, pr. lect. univ. dr. Damian Pătraşcu, oaspeţii şi-au început prezentarea.
"Deoarece cuvântul lui Dumnezeu trebuie să stea în toate timpurile la îndemâna tuturor, Biserica se îngrijeşte cu solicitudine maternă să se facă traduceri adecvate şi corecte în diferite limbi, de preferinţă plecând de la textele originale ale Cărţilor sfinte" (DV 22).
Paul Ricoeur spune că a traduce înseamnă a interpreta. A interpreta nu înseamnă a pune amprenta personală în text, ci a interpreta înseamnă a înţelege. Înţelegerea e menită să trimită la intenţia autorului. Şi când autorul e Dumnezeu, trebuie să avem o apropiere cât mai bună de ceea ce el vrea să ne spună.
Folosindu-se de Psalmul 19, pr. Alois Bulai prezintă prin acesta paradigma misterului cu care Dumnezeu îl întâmpină pe om, dar şi felul în care sentimentele omului pot da naştere unui lirism aparte când vine vorba de a vorbi despre Dumnezeu atât cu ajutorul revelaţiei naturale cât şi după ce Dumnezeu s-a făcut prezent în viaţa sa. Acesta a fost excursul pentru deschiderea prezentării a ceea ce înseamnă munca Sfinţiei sale din ultimele decenii.
Părintele Eduard a prezentat activitatea lor în ceea ce înseamnă traducere Sfintelor Scripturi din punct de vedere tehnic. După anii 1990 se sesizează o creştere a numărului Bibliilor neo-protestante cu traduceri incomplete sau imprecise. Traducerea pe care pr. Alois şi pr. Eduard o fac iese în evidenţă prin faptul că nu e o variantă confesională (adică nu se vrea să fie expres o Biblie catolică) dar una ce respectă normele filologice şi mai ales este o traducere ce ţine cont de Magisteriul Bisericii în ceea ce priveşte conotaţiile teologice. Totodată, traducerea se bucură şi de un caracter ştiinţific ridicat prin numeroasele note critice şi de lectură. Aceste note pot fi de ordin filologic şi explică diferiţii termeni ce nu au un echivalent în limba română, de ordin istorico-critic şi arată contextele culturale ale timpului menţionat în text sau de ordin teologic, acestea reprezentând semnificative chei de lectură. Traducerea textului are parte şi de examinări lingvistice adecvate făcute de oameni cu pregătire în domeniu. Mai este de menţionat şi faptul că fiecare carte tradusă este însoţită de o introducere ce are rolul de a pune cititorul în temă prin prezentarea autorului, stilului literar şi a unei teologii.
Traducerea respectă şi o fidelitate faţă de textul ebraic. Aceasta nu înseamnă că s-au căutat anumite corespondenţe terminologice cu alte limbi, ci s-a încercat a se prinde etimologia ebraică în redări textuale cât mai fidele. Multitudinea surselor folosite pentru a se reda cât mai bine semnificaţia ajută ca termenii aleşi să fie proprii înţelegerii culturii noastre şi să asigure coerenţa în limba română.
După prezentarea acestei traduceri, ne-am adunat cu toţii în capela institutului unde am celebrat cu mare solemnitate sfânta Liturghie, şi aici Pr. Alois Bulai edificându-ne cu predica.
Munca celor doi preoţi profesori implică respect reciproc şi un dialog rodnic pentru ca rezultatele să nu fie un motiv de glorie deşartă, ci un beneficiu adus tuturor.
Fr. Dan-Ciprian Vătămănelu
