Institutul Pontifical de Muzică Sacră a fost înfiinţat în 1910 sub numele de Şcoala Superioară de Muzică Sacră. Porţile şcolii s-au deschis la 3 ianuarie 1911. La 10 iulie 1914, printr-un rescript al Secretariatului de Stat al Vaticanului, şcoala a fost numită pontificală şi i s-a acordat facultatea de a conferi grade academice. Papa Benedict al XV-lea, prin motu propriu Ad musica sacrae restitutionem (22.11.1922) a aprobat statutele, confirmând dependenţa totală de Scaunul Apostolic. Prin constituţia apostolică Deus scientiarum Dominus (24.05.1931) a Papei Pius al XI-lea, Şcoala - devenită de acum Institutul Pontifical de Muzică - a fost inclusă printre universităţile şi facultăţile pontificale.
Papa Pius al XII-lea a recomandat cu căldură frecventarea acestui institut şi a cursurilor sale într-o scrisoare a Secretariatului de Stat adresată episcopatului din întreaga lume (22.11.1953) şi în encliclica Musicae sacrae disciplina (25.12.1955). În Instrucţiunea cu privire la muzica sacră şi liturgia sacră (3.10.1958), sf. Congregaţie a Riturilor a evidenţiat prioritatea acestui institut faţă de alte institute similare. Papa Ioan al XXIII-lea, cu ocazia sărbătoririi a 50 de ani de la înfiinţare, prin scrisoarea apostolică Iucunda laudatio aprecia munca acestei şcoli şi instituia cu această ocazie o secţie de muzică pentru misiuni (8.12.1961). Papa Paul al VI-lea, prin scrisoarea Nobile subsidium liturgiae (22.11.1963) a înfiinţat Consociatio internationalis musicae sacrae, cu Secretariatul general în sediul Institutului Pontifical de Muzică Sacră. La 10 mai 1975 acelaşi Papă înfiinţează şcoala de semiologie gregoriană. În anul 1983, Papa Ioan Paul al II-lea a stabilit ca Institutul să funcţioneze în sediul abaţie sf. Ieronim din Roma. Aici, începând cu anul academic 1984-1985 se desfăşoară activităţile didactice şi liturgice. Există şi un sediu academic al Institutului, în care se desfăşoară cursuri festive, decernări ale titlului de doctor honoris causa, lecţii de orgă şi diferite activităţi artistice şi culturale.
Institutul Pontifical de Muzică Sacră, în calitate de instituţie academică şi ştiinţifică fondată de Scaunul Apostolic se bucură de personalitate juridică şi se sprijină pe normele Dreptului Canonic, pe statute proprii aprobate de Sf. Scaun şi pe norme aprobate de Consiliul Academic.
Finalităţile Institutului sunt: predarea disciplinelor liturgico-muzicale sub profil practic, teoretic şi istoric; promovarea cunoaşterii şi difuzării patrimoniului tradiţional al muzicii sacre şi favorizarea expresiilor artistice potrivite culturilor de astăzi; slujirea acordată, prin mandat din partea Bisericii Romei, Bisericilor locale din toată lumea, în vederea formării muzicienilor bisericeşti şi a viitorilor profesori în domeniul muzicii sacre.
Institutul îşi împlineşte mandatul primit de la Sf. Scaun prin intermediul predării disciplinelor curiculare, prin cercetarea şi analiza istorico-estetică, prin publicarea operelor muzicale şi lucrărilor ştiinţifice, prin reproducerea în sălile de concerte şi în ambiente liturgice a muzicii de inspiraţie religioasă, din trecut şi din prezent. Institutul Pontifical de Muzică Sacră promovează dezvoltarea unor centre de studiu în domeniul muzicii sacre, atât la nivel academic cât şi la nivel pastoral, organizează diferite conferinţe, întâlniri de studiu şi cursuri de specializare, Master de perfecţionare şi cursuri de formare paralelă pentru lucrătorii din domeniul liturgiei pastorale.
Cu ocazia celebrării centenarului Institutului Pontifical de Muzică Sacră, Sfântul Părinte Papa Benedict al XVI-lea a trimis o scrisoare Cardinalului Zenon Grocholewski, Mare Cancelar al Institutului Pontifical de Muzică Sacră din Roma, pe care o redăm mai jos.
* * *
Venerabilului Frate
Cardinalul Zenon Grocholewski
Mare Cancelar al Institutului Pontifical de Muzică Sacră
Au trecut 100 de ani de când predecesorul meu, sf. Pius al X-lea a înfiinţat Şcoala Superioară de Muzică Sacră, ridicată după douăzeci de ani la rangul de Institut Pontifical de către Papa Pius al XI-lea. Această celebrare importantă este un motiv de bucurie pentru toţi cei ce iubesc muzica sacră şi în general pentru cei care, plecând bineînţeles de la păstorii Bisericii, au la inimă demnitatea Liturgiei, cântul fiind parte integrantă a acesteia (cf. Conciliul al II-lea din Vatican, Sacrosanctum Concilium, nr. 112). Mă bucur aşadar în mod special să exprim urările mele cele mai vii pentru acest moment şi să formulez către Eminenţa Voastră, venerabile Frate, către Preşedinte şi către întreaga comunitate a Institutului Pontifical de Muzică Sacră cordiale aprecieri.
Acest Institut, care depinde de Sf. Scaun, face parte din acea realitate academică singulară constituită de Universităţile Pontificale romane. În mod special el este în legătură cu Ateneul Sf. Anselm şi cu Ordinul Benedictin, lucru atestat de faptul că sediul didactic a fost stabilit, începând din anul 1983, la abaţia Sf. Ieronim din Roma, în timp ce sediul legal şi istoric rămâne în complexul Sf. Apolinariu. La împlinirea celor 100 de ani, gândul meu se îndreaptă către toţi aceia - şi numai Domnul îi cunoaşte foarte bine - care au colaborat într-un fel sau altul la activitatea Şcolii Superioare, mai întâi, şi apoi la cea a Institutului Pontifical de Muzică Sacră: de la Superiorii care s-au perindat la conducerea lui, la iluştri profesori, la generaţiile de elevi. Mulţumirii aduse lui Dumnezeu pentru multiplele daruri făcute, i se alătură recunoştinţa pentru ceea ce s-a oferit Bisericii, prin cultivarea artei muzicale în slujba cultului divin.
Pentru a înţelege în mod clar identitatea şi misiunea Institutului Pontifical de Muzică Sacră, trebuie amintit că Sf. Papă Pius al X-lea l-a înfiinţat la opt ani după ce a emis scrisoarea Motu propriu Inter sollicitudines, din 22 noiembrie 1903, prin care a pus în act o reformă profundă în domeniul muzicii sacre, cu trimitere la marea tradiţie a Bisericii, împotriva influenţelor exercitate de muzica profană, în mod special de muzica de operă. O asemenea intervenţie magisterială avea nevoie, pentru a putea fi aplicată la nivelul Bisericii universale, de un centru de studiu şi de predare care să poată transmite într-un mod fidel şi calificat liniile indicate de Supremul Pontif, conform cu tradiţia autentică şi glorioasă care urcă până la pontificatul lui Grigore cel Mare. Prin urmare, în timpul ultimilor 100 de ani această Instituţie a asimilat, elaborat şi transmis conţinuturile doctrinale şi pastorale ale Documentelor pontificale, ca şi pe cele ale Conciliului al II-lea din Vatican privitoare la muzica sacră, cu scopul de a ilumina şi călăuzi efortul compozitorilor, al dirijorilor de cor, al liturgiştilor, al muzicienilor şi al tuturor formatorilor din acest domeniu.
Vreau să subliniez cu această ocazie un aspect fundamental, foarte drag mie: şi anume faptul că de la Sf. Pius al X-lea şi până astăzi regăsim, în ciuda evoluţiei fireşti, o continuitate substanţială a Magisteriului cu privire la muzica sacră în Liturgie. În special, Pontifii Paul al VI-lea şi Ioan Paul al II-lea, în lumina Constituţiei conciliare Sacrosanctum Concilium, au dorit să confirme finalitatea muzicii sacre, adică "gloria lui Dumnezeu şi sfinţirea credincioşilor" (nr. 112), şi criteriile fundamentale ale tradiţiei, pe care doar le reamintesc: simţul rugăciunii, al demnităţii şi al frumuseţii; adeziunea deplină la textele şi la gesturile liturgice; implicarea adunării şi adaptarea legitimă la cultura locală, păstrând, în acelaşi timp, universalitatea limbajului; primatul cântului gregorian, ca model suprem de muzică sacră, şi valorizarea înţeleaptă a altor forme expresive, care fac parte din patrimoniul istorico-liturgic al Bisericii, în mod special, dar nu numai, polifonia; importanţa scholei cantorum, în special în bisericile catedrale.
Sunt criterii importante care trebuie considerate atent şi astăzi. Uneori, aceste elemente care se regăsesc în Constituţia Sacrosanctum Concilium, care reprezintă valoarea marelui patrimoniu eclezial al muzicii sacre sau universalitatea care caracterizează cântul gregorian, au fost considerate expresia unei concepţii care era în legătură cu un trecut ce trebuia depăşit şi ignorat, întrucât limita libertatea şi creativitatea individului şi a comunităţii. Dar trebuie să ne întrebăm din nou: cine este subiectul autentic al Liturgiei? Răspunsul este simplu: Biserica. Nu individul sau grupul celebrează Liturgia; ea este în primul rând acţiunea lui Dumnezeu prin Biserică, care are istoria ei, are o tradiţie bogată şi o creativitate a ei. Liturgia, şi în consecinţă muzica sacră, "trăieşte din acea relaţie corectă şi constantă care se stabileşte între tradiţia sănătoasă şi progresul legitim", ţinând mereu cont de faptul că aceste două concepte - subliniate în mod clar de Părinţii conciliari - se completează reciproc pentru că "tradiţia este o realitate vie, care include în ea însăşi principiul dezvoltării, al progresului" (Discurs ţinut la Institutul Pontifical de Liturgie, 6 mai 2011).
Toate acestea, venerabile Frate, formează, ca să spun aşa, "pâinea cea de toate zilele" a vieţii şi a activităţii Institutului Pontifical de Muzică Sacră. Pe baza acestor elemente solide şi sigure, la care se adaugă o experienţă de acum seculară, vă încurajez să duceţi mai departe cu un elan şi o angajare reînnoită slujirea voastră în formarea profesională a studenţilor, pentru ca ei să dobândească o competenţă sigură şi lăuntrică în diferitele discipline ale muzicii sacre. În acest fel, acest Institut Pontifical va continua să ofere o contribuţie autentică la formarea, în acest domeniu, a Păstorilor şi a credincioşilor laici în diferitele Biserici locale, favorizând, de asemenea, un discernământ potrivit al calităţii compoziţiilor muzicale utilizate în celebrările liturgice. Pentru atingerea acestor scopuri importante puteţi conta pe interesul meu constant, însoţit de o specială aducere aminte în rugăciune, pe care o îndrept către mijlocirea cerească a Fericitei Fecioare Maria şi a Sf. Cecilia, în timp ce, vă urez roade bogate prilejuite de celebrarea centenarului şi vă împart Eminenţei Voastre, Preşedintelui, Profesorilor, personalului şi tuturor elevilor Institutului, o Binecuvântare Apostolică specială.
Din Vatican, 13 mai 2011
Papa Benedict al XVI-lea
Traducere şi adaptare de Pr. Eduard Soare
după situl www.vatican.va/roman_curia/institutions_connected/sacmus/index_it.htm
