De Osvaldo Rinaldi
Astăzi, 7 octombrie, Biserica celebrează solemnitatea Sfintei Fecioare Maria a Rozariului. Papa Francisc a invitat Biserica universală să se roage pentru Sinodul Episcopilor despre tema familiei. Din cauza acestui providenţial cumul de date, astăzi este o zi privilegiată pentru a ne ruga în favoarea tuturor participanţilor la acest Sinod şi în acelaşi timp a ne ruga pentru necesităţile propriei familii şi ale celor din lumea întreagă.
Rugăciunea Rozariului, aşa cum a fost instituită de Maica noastră Biserică, se concretizează în actualizarea mesajelor din Evangheliei, prin ascultarea şi meditarea misterelor vieţii lui Cristos. Totul are loc nu singuri, ci în compania Bisericii şi a Mamei noastre Maria.
Rugăciunea Rozariului este un moment în care trebuie să căutăm o reculegere interioară, să intrăm în noi înşine şi să ne gândim la evenimentele din istoria noastră, în lumina credinţei în Isus, Fiul lui Dumnezeu. Câte decizii este chemat fiecare dintre noi să ia în timpul zilei? Desigur, nu toate sunt decisive pentru viaţa noastră, dar atâtea mici comportamente ale noastre (pe care noi le considerăm nesemnificative sau neinfluente) le repetăm frecvent în viaţa noastră, creând suferinţe sau indiferenţe faţă de cei care trăiesc lângă noi.
A certa cu asprime un copil rebel, a subevalua lenea în studiu a copiilor, a lăsa totală independenţă copiilor la vârsta adolescenţei, a amâna încontinuu spaţii de dialog şi confruntare între soţie şi soţ, a rămâne prea mult timp la locul de muncă, a uita de nevoile rudelor bolnave sau singure, toate sunt comportamente care destramă familiile.
Pentru aceste motive, coroniţa Rozariului este înainte de toate un laţ dulce care ţine unită familia. Familia care se roagă împreună rămâne unită. Rugăciunea Rozariului este un moment privilegiat al zilei pentru a ne întoarce în noi înşine, pentru a analiza deschis propriile sentimente şi propriile intenţii şi pentru a ne lăsa vorbiţi de Duhul Sfânt. Rugăciunea Rozariului este prin excelenţă rugăciunea ascultării. Atâtea întrebări apar în inima noastră în timpul zile, dar multe dintre ele rămân adesea fără răspuns. Coroniţa Rozariului, prin ritmarea bobiţelor sale, ne face să înaintăm în ascultarea acelui glas al Duhului Sfânt, care vrea să conducă alegerile noastre pentru a adera cu fidelitate la voinţa lui Dumnezeu.
Toată Treimea devine părtaşă de rugăciunea noastră a Rozariului: Dumnezeu Tatăl care se dezvăluie în Fiul său Isus Cristos, iar Duhul Sfânt ne învaţă şi ne aminteşte toto ceea ce ne-a spus Isus (In 14,26).
Dar atunci care este rolul Mariei în rugăciunea Rozariului? Maria este Mama noastră şi ca toate mamele stimulează, încurajează şi rămâne mereu aproape de copiii săi. Maria este cea care invită la recitarea Rozariului, chemându-i pe copiii săi să lase, pentru un pic de timp, ocupaţiile zilnice, pentru a trăi în compania Născătoarei de Dumnezeu, care doreşte cu ardoare să reverse toate harurile pe care le-a primit de la Fiul său divin. După cum o mamă exercită voinţa copiilor săi prin educaţie, tot aşa Maria invită pe copiii săi să facă tot ceea ce El vă va spune (In 2,5). Şi asta o face cu dulceaţa şi fermitatea pe care numai o mamă este capabilă s-o facă.
Deci, ori de câte ori ne rugăm Rozariul, putem spune că Maria însăşi e cea care ne invită la această rugăciune, pentru că ea însăşi doreşte compania noastră spirituală, pentru a ne face să descoperim adopţia noastră filială în Duhul Sfânt.
Rugăciunea Rozariului ne revelează pedagogia rugăciunii, pentru că ne dezvăluie când trebuie să ne adresăm Mariei şi când să-l rugăm pe Dumnezeu Tatăl şi pe Isus Cristos în Duhul Sfânt. Marie este invocată de Maica Biserică, printre diferitele titluri, ca avocata noastră. Dacă Isus Cristos este mediatorul între Dumnezeu şi om, Maria este mediatoarea între Cristos şi oameni. Simţul păcatului ne îndepărtează de Dumnezeu, ne creează acea dezlipire de Isus Cristos, care ne împiedică să privim cerul şi să intrăm în profunzimea sufletului nostru. Maria, ca Mamă a lui Dumnezeu şi ca Mamă a Bisericii, a primit misiunea de a rămâne aproape de copiii săi tocmai pentru faptul că este mamă. Pe Calvar, Isus a stabilit-o mamă a lui Ioan (In 19,26), mamă a fiecărui discipol al lui Cristos, deci mamă a Bisericii universale. După înălţarea la cer a lui Isus, Maria rămâne cu discipolii lui Isus în cenacol (Fap 1,12-14), pentru a mijloci (în favoarea poporului său) pentru coborârea Duhului Sfânt asupra întregii Biserici care se năştea. Maria este ridicată la cer şi şade regină alături de Fiul său (Ap 12,1).
Deci istoria Mariei este legată indisolubil de cea a întregii Biserici şi marea sa umanitate, unită cu privilegiul singular al maternităţii divine a Fiului său Isus Cristos, ne face să simţim o atare apropiere de Maria pe care nicio situaţie sau eveniment al vieţii nu va putea s-o şteargă vreodată.
Mama ia mereu iniţiativa cea dintâi şi se apropie mereu de copiii săi atunci când îi vede în dificultate. Acest lucru l-a făcut Maria la nunta din Cana (In 2,1-11), ca prefigurare a ceea ce avea să facă din momentul în care avea să vină ora Fiului, ora pătimirii, a morţii şi a învierii lui Cristos.
Pentru aceste motive, ori de câte ori ne apropiem de recitarea rugăciunii dulci a Rozariului, nu noi suntem cei care ne apropiem cei dintâi de Maria, ci este Ea cea care deşi rămâne mereu aproape de Fiul său divin în cer, în mod misterios dar concret, se apropie de sufletul şi de inima celor care recită această sfântă rugăciune. Am putea spune că rugăciunea Rozariului este o cerere de ajutor adresată Mamei noastre, care se roagă cu noi şi pentru noi, ca să putem creşte în cunoaşterea lui Dumnezeu şi să întrupăm în viaţa noastră, prin alegeri şi fapte concrete, acele inspiraţii pe care ea însăşi le-a cerut de la Fiul său pentru noi prin Duhul Sfânt.
Fie ca Sinodul Episcopilor să fie luminat şi inspirat de viaţa Mariei, care a trăit şi a mărturisit sfinţenia sa în cadrul familiei, împreună cu preacuratul şi sfântul soţ Iosif.
(După Zenit, 7 octombrie 2014)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
