Interviu luat substitutului de la Secretariatul de Stat
La 13 aprilie 2013 a fost făcută publică ştirea că papa Francisc a constituit un grup de opt cardinali pentru a-l sfătui în conducerea Bisericii universale şi pentru a studia un proiect de revizuire a constituţiei apostolice Pastor bonus despre Curia Romană. Decizia a trezit mult interes, dând loc la multe speculaţii. Despre aceasta a vorbit într-un interviu acordat ziarului L'Osservatore romano arhiepiscopul Angelo Becciu, substitut de la Secretariatul de Stat.
Despre reforma Curiei s-au auzit multe voci: echilibrarea puterilor, moderatori, coordonatori, "superministere ale economiei", revoluţii...
Într-adevăr, este un pic ciudat: Papa încă n-a întâlnit grupul de consilieri pe care i-a ales şi deja sfaturile plouă... După ce am vorbit cu Sfântul Părinte, pot spune că în acest moment este absolut prematur să se propună această ipoteză cu privire la viitoarea aranjare a Curiei. Papa Francisc îi ascultă pe toţi, dar în primul rând va voi să-i asculte pe cei pe care i-a ales drept consilieri. Mai apoi se va pune problema unui proiect de reformă a constituţiei Pastor bonus, care va trebui desigur să parcurgă un itinerar.
S-a vorbit mult şi despre IOR, Institutul pentru Opere de Religie; unii au ajuns să prevadă o suprimare a sa...
Papa a rămas uimit văzând că i se atribuie fraze pe care nu le-a rostit niciodată şi care răstălmăcesc gândirea sa. Singura referinţă în acest sens a fost în timpul unei scurte omilii la "Sfânta Marta", făcută liber, în care a amintit în mod pasionat că esenţa Bisericii constă într-o istorie de iubire dintre Dumnezeu şi oameni, şi că diferitele structuri umane, între care IOR, sunt mai puţin importante. Referinţa a fost un fel de glumă, motivată de prezenţa la Liturghie a câtorva angajaţi de la Institut, în contextul unei invitaţii serioase de a nu pierde niciodată din vedere esenţialitatea Bisericii.
Trebuie să se prevadă că nu este iminentă o restructurare a actualei conformări a dicasterelor?
Nu ştiu să prevăd timpurile. Totuşi, papa ne-a cerut nouă tuturor, responsabili ai dicasterelor, să continuăm în slujirea noastră, însă fără a vrea să procedeze, pentru moment, la nici o confirmare în funcţii. Acelaşi lucru este valabil pentru membrii Congregaţiilor şi ai Consiliilor Pontificale: ciclul normal de confirmări sau numiri, care au loc la expirarea mandatelor de cinci ani, este pentru moment suspendat şi toţi continuă în propria funcţie "până la noi dispoziţii" (donec aliter provideatur). Asta indică voinţa Sfântului Părinte de a lua timpul necesar de reflecţie - şi de rugăciune, n-ar trebui să uităm asta - pentru a avea un cadru aprofundat al situaţiei.
Cu privire la grupul de consilieri, unii au ajuns să susţină că o astfel de alegere poate pune în discuţie primatul papei...
Este vorba despre un organ consultativ, nu decizional, şi cu adevărat nu văd cum alegerea papei Francisc poate să pună în discuţie primatul. Este adevărat în schimb că e vorba de un gest de mare relevanţă, care vrea să dea un semnal precis cu privire la modalităţile cu care Sfântul Părinte va voi să exercite slujirea sa. De fapt, nu trebuie să uităm care este prima misiunea încredinţată grupului celor opt cardinali: să-l asiste pe pontif în conducerea Bisericii universale. N-aş vrea ca această curiozitate faţă de funcţiile şi structurile din Curia Romană să facă să treacă pe planul al doilea sensul profund al gestului făcut de papa Francisc.
Dar expresia "a sfătui" nu este prea nedefinită?
Dimpotrivă, consilierea este o acţiune importantă, care în Biserică este definită din punct de vedere teologic şi are exprimare la multe nivele. Să ne gândim, de exemplu, la organismele de participare în dieceze şi în parohii, sau la consiliile superiorilor, provinciali şi generali, în institutele de viaţă consacrată. Funcţia consilierii trebuie interpretată în cheie teologică: într-o optică lumească ar trebui să spunem că un consiliu fără putere deliberativă este irelevant, însă asta ar însemna echivalarea Bisericii cu o întreprindere. În schimb, din punct de vedere teologic consilierea are o funcţie de importanţă absolută: a-l ajuta pe superior în opera de discernământ, adică în a înţelege ceea ce Duhul cere Bisericii într-un moment istoric precis. De altfel, fără această referinţă, nu s-ar înţelege nimic nici despre semnificaţia autentică a acţiunii de conducere în Biserică.
Ce sentimente aveţi în colaborarea cu papa Francisc?
Am putut colabora îndeaproape cu papa Benedict, acum continui slujirea mea cu papa Francisc. Desigur, fiecare are propria personalitate, propriul stil, şi mă simt cu adevărat un privilegiat pentru acest contact strâns cu doi oameni dedicaţi în întregime binelui întregii Biserici, dezlipiţi de ei înşişi, cufundaţi în Dumnezeu şi cu o unică pasiune: să facă cunoscută femeilor şi bărbaţilor de astăzi frumuseţea Evangheliei.
(După L'Osservatore romano, 1 mai 2013)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
