Stătea într-un colţ şi plângea. Nu ştia nici el prea bine de ce. Poate fiindcă afară ploua în loc să ningă. Dacă se rătăceşte Moş Crăciun? Cum o să-şi mai primească el darurile? E drept că Rudolf luminează prin ceaţă cu nasul lui roşu, dar...
În casă, fiecare îşi vedea de treburile lui: ultimele pregătiri de ajunul Crăciunului - iar pe el, nimeni nu-l băga în seamă. Chiar nimeni?! Ba nu, căţeluşul abia adus de dimineaţă - un puişor găsit pe stradă, fără rasă şi fără nume, veni tiptil lângă el. Avea blăniţa roşcată şi ochii de culoarea mierii. Îl privea oarecum nedumerit, dând din coadă. I se aşeză în poală şi-l linse pe obraz. "Asta înseamnă sărut la noi!" - încerca să-i spună căţeluşul, fericit că avea mâncare şi stăpân şi casă, dar din botul mic şi negru ieşi doar un fel de oftat. Abia atunci mama îi văzu. Veni iute lângă ei, se aşeză jos şi-i şterse lacrimile puştiului... dar când se uită mai bine, pe faţa căţeluşului curgeau, una câte una, lacrimi.
"Ei, ce-i cu voi? Ce aţi păţit?"
Şi cum "problema" trebuia rezolvată separat, se adresă mai întâi noului-venit, luându-l în braţe:
"Înţeleg, ţi-e dor de mama şi de fraţii tăi. Dar aici e casa ta acum şi ca să ai cu cine dormi, uite iepuraşul" - şi o păpuşă-iepuraş cu blăniţa roz şi moale ateriză în coşuleţ lângă el.
"Dar tu ce ai?" Şi cum puştiul tăcea încăpăţânat, mama îi spuse: "Numai copiii mici plâng fără să spună de ce. Plâng fiindcă vor să crească".
Puştiul se opri din scâncet şi făcu ochii mari.
"Da, continuă mama - vor să crească. Oamenii cresc atunci când îşi aduc aminte; cresc atunci când uită. Cresc fiindcă îşi amintesc; cresc fiindcă uită... Uită să mai dorească un lucru sau celălalt, fiindcă îşi amintesc că ei stăpânesc lucrurile, nu sunt ei sub stăpânirea lucrurilor - a dori ceva înseamnă că acel lucru e mai presus de tine, deci eşti sub stăpânirea lui".
Puştiul nu prea înţelegea, dar deodată se simţi liber şi fericit.
Era seară, ploua blând, lacrimile cerului ştergând lacrimile făpturilor - şi ale lui, şi ale căţeluşului şi ale tuturor. Era noaptea bucuriei.
De aceea, când se auziră bătăi uşoare în uşă, ca o părere, nimeni nu se miră.
Deschiseră larg uşa. În prag, stătea îngerul.
Venise să-i anunţe că în ieslea Betleemului s-a născut Isus.
Dr. Ecaterina Hanganu
