Să-l lăudăm pe Dumnezeul nostru în sărbătoarea sfintei Maria Magdalena.
Găsindu-l pe Isus pe Isus din Nazaret, Maria Magdalena şi-a găsit pacea inimii. Găsindu-l pe Isus Cristos mort şi înviat, Maria Magdalena şi-a găsit fericirea. Şi noi ne putem găsi pacea inimii şi fericirea găsindu-l pe Isus, care ne aşteaptă ca să ni se descopere şi să ne fericească. "Dacă cineva este în Cristos, este o creatură nouă: cele vechi au trecut; iată, au devenit noi" (2Cor 5,17)!
Pacea şi fericirea ne sunt dăruite de Dumnezeu într-o Persoană, persoana lui Isus Cristos (cf. Fil 3,1. 8 ; 4,4 ). De aceea, ferice de cel care poate spune cu psalmistul: "Sufletul meu este însetat de tine; sufletul meu te urmează de aproape, Doamne" (Ps 63,2.8)! Sfânta Maria Magdalena a putut rosti sincer aceste cuvinte şi a găsit "reţeta fericirii" în Isus. Orice creştin este mireasa lui Isus, iar Isus este mirele oricărui suflet (cf. Is 62,5; Ap 22,17).
Redau din Biblie, paşi Mariei Magdalena spre pace şi fericire, căci ei sunt şi paşii noştri
Maria Magdalena l-a căutat pe Isus până ce l-a găsit
Despre sfânta Maria Magdalena Biblia spune că a trăit un chin groaznic fiind stăpânită de şapte demoni ce voiau să o ducă la pierzare (cf. Lc 8,2). Dar într-o zi s-a întâlnit cu cel în faţa căruia tremură toţi demonii (cf. Iac 2,19) şi Isus a eliberat-o de apăsarea lor. A fost un punct crucial în viaţa ei! Până atunci avusese parte de experienţe groaznice, iar acum avea parte de eliberare şi de un mântuitor atât de mare (cf. Evr 2,3)! De acum încolo Isus avea inima ei. Ea dorea să-i aparţină şi să trăiască pentru el. "Spune-mi tu, pe care te iubeşte inima mea" (Ct 1,7). "Sunt rănită de iubire" (Ct 4,9). "Sufletul meu s-a topit după tine" (Ct 5,6). Şi pe noi Cristos ne-a eliberat de păcat, de diavol, de lume şi de moarte. Oare noi ne-am îndrăgostit de el ca Maria Magdalena şi ca sfântul Paul care spunea: "Nu mai trăiesc eu, ci Cristos trăieşte în mine" (Gal 2,20). "Dacă nu iubeşte cineva pe Domnul nostru Isus Cristos, să fie anatema" (1Cor 16,22)!
Maria Magdalena l-a urmat pe Isus pretutindeni
Un căţel pe nume Fido, fusese aruncat într-o groapă. Un muncitor, întorcându-se seara de la lucru l-a scos şi l-a adus acasă. Câinele s-a ataşat total de salvatorul său. Dimineaţa îl însoţea până la staţia de autobuz, seara îl aştepta la staţia de autobuz. Dar s-a întâmplat că omul a murit într-un bombardament şi nu s-a mai întors acasă. Era în 1943. Timp de 18 ani, până în 1958 când a murit, câinele în fiecare seară a mers la staţia de autobuz, aşteptându-şi stăpânul.
Aşa a fost şi Maria Magdalena şi momentul salvării ei de către Isus, l-a urmat pretutindeni (cf. Mc 15,41). Se culca cu Isus în gând, dormea cu Isus în gând, se trezea cu Isus în gând, umbla cu Isus în gând, trăia cu Isus în gând.
Când Isus a trecut prin cetăţile şi satele Galileei, el a fost urmat de o mare mulţimi de oameni. Aceştia doreau să fie vindecaţi şi să vadă minuni sau alte lucruri extraordinare. Dar Maria Magdalena era atrasă de persoana lui Isus. Ea dorea să fie la el. Ea îl dorea pe el însuşi. El îi umplea gândurile. Maria Magdalena l-a urmat pe Isus pentru a fi lângă el. Ceea ce simţea ea pentru el, o făcea să treacă peste toate împotrivirile. Ce ne împiedică oare pe noi să stăm lângă Isus? Să găsim mereu astfel de clipe! Lângă el se rezolvă toate problemele noastre!
Maria Magdalena l-a slujit pe Isus şi pe ucenici cu tot ce era şi cu tot ce avea
Biblia ne spune că Maria Magdalena împreună cu alte femei ajutate, l-au slujit pe Isus şi pe ucenici cu tot ce aveau (cf. Mc 15,41; Lc 8,3). Dumnezeu care înregistrează toate faptele pe care le facem de dragul lui şi le răsplăteşte din belşug (cf. 2Cor 5,10), a considerat că era important să se scrie despre slujirea, spre exemplul nostru (cf. Lc 8,3), la fel cum a considerat oportun să se scrie şi despre văduva care a dăruit ultimii ei doi bănuţi (cf. Lc 21,2). Noi cu ce îi slujim Domnului Isus care ne-a eliberat din toate sclaviile noastre? Oare punem tot ce suntem şi tot ce avem în slujirea lui, în fraţii lui? Când ne vine greu să o facem să ne gândim măcar la răsplătirile Domnului (cf. 2Cor 5,10) şi la paharul cu apă dat în numele lui (cf. Mt 10,42).
Maria Magdalena l-a urmat pe Isus până sub cruce.
Maria Magdalena l-a urmat pe Isus până sub cruce: "Lângă crucea lui Isus stăteau mama lui Isus şi sora mamei lui, Maria a lui Cleopa, şi Maria Magdalena" (In 19,25; cf. Mc 15,40-41; Lc 23,49). Nu stătea din curiozitate, ci din dragoste. Ea l-a privit pe Isus şi inima ei a plâns când l-a văzut pe Domnul ei în chinuri şi în mâinile călăilor cruzi. Lângă cruce, suferinţele lui Cristos s-au imprimat adânc şi pentru totdeauna în inima ei. Atunci a înţeles înălţimea, adâncimea, lăţimea şi lungimea dragostei sale pentru ea şi pentru toţi oamenii (cf. Ef 3,18). Să mergem şi noi în Duhul la Golgota, pe care Isus ne-a lăsat-o în Euharistie, zicând: "Faceţi aceasta spre amintirea mea" (Lc 22,19; 1Cor 11,24-25).
Maria Magdalena a voit să-i ungă trupul lui Isus, dar i-a cuprins picioarele lui Isus a înviat.
După ce a trecut ziua Sabatului, Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov, şi Salome au cumpărat miresme ca să se ducă să ungă trupul lui Isus. În ziua dintâi a săptămânii, s-au dus la mormânt dis-de-dimineaţă, pe când răsărea soarele. Un înger le-a spus: îl căutaţi pe Isus din Nazaret care a fost răstignit: a înviat, nu este aici; iată locul unde l-au pus (cf. Mc 16,1-2.6). Chiar dacă Maria Magdalena nu l-a uns, i-a cuprins picioarele (cf. Mt 28,9). Pentru Maria Magdalena ca şi pentru Maria din Betania (cf. In 12,3), Isus era totul. La fel şi pentru noi, Isus să fie totul până când vom merge "acasă"!
Maria Magdalena l-a căutat cu stăruinţă chiar când îl credea mort, dar l-a găsit viu
Isus murise, iar Iosif din Arimateea şi Nicodim au pus trupul său într-un mormânt. Maria s-a alăturat cortegiului de la cruce la mormânt şi a văzut unde a fost pus trupul lui. Tot ceea ce poseda inima ei, era acum pus în mormântul peste care s-a rostogolit o piatră mare (cf. In 20,1-18). După ce a trecut sabatul, au cumpărat miresme şi le-au pregătit (Mc 16,1; Lc 23,56). Dar înainte de a se culca, a mers a doua oară "ca să vadă mormântul" (Mt 28,1 ). Noaptea, Maria Magdalena nu a găsit odihnă. A doua zi, dis-de-dimineaţă, în prima zi a săptămânii, pe când era încă întuneric, a alergat din nou la mormânt (cf. In 20,1 ). Ce a văzut acolo? Piatra era luată, iar mormântul era gol! Între timp avusese loc marele eveniment al învierii, iar ea nu ştia! Ea îl căuta pe Domnul ei! Şi Domnul ei o căuta pe ea ca s-o ridice. "Femeie, de ce plângi?", ea a răspuns, "Pentru că l-au luat pe Domnul meu şi nu ştiu unde l-au pus" (In 20,13 ). "M-am ridicat din pat şi am înconjurat cetatea, pe străzi şi în pieţe l-am căutat pe cel pe care-l iubeşte sufletul meu. M-au găsit străjerii care înconjoară cetatea şi i-am întrebat: «L-aţi văzut pe cel pe care-l iubeşte sufletul meu»? Abia trecusem de ei şi l-am găsit pe cel pe care-l iubeşte sufletul meu" (Ct 3,2-4).Isus a strigat-o pe nume, "Maria!" Ea a căzut la picioarele sale. "Spune-ne, Marie, ce-ai văzut pe cale? Am văzut mormântul lui Cristos cel viu şi gloria Celui Înviat". În aceasta constă secretul unei vieţi fericite şi pentru noi cei de acum: căutarea, găsirea, iubirea şi slujirea lui Isus: "Isus Cristos, pe care, fără să-l fi văzut, îl iubiţi; şi, crezând în el, deşi acum nu-l vedeţi, vă bucuraţi mult, cu bucurie de nespus şi glorioasă" (cf. 1Pt 1,8).
Maria Magdalena l-a mărturisit pe Isus Cristos înviat până la moartea ei
Maria Magdalena i-a vorbit presupusului "grădinar" despre Domnul Isus cel lepădat şi răstignit (cf. In 20,15). Maria a fost aceea care a dus fraţilor şi surorilor vestea învierii, împlinind porunca dată ei şi tuturor ucenicilor: "Mergi la fraţii mei şi spune-le, mă sui la Tatăl meu şi Tatăl vostru, şi la Dumnezeul meu şi Dumnezeul vostru" (cf. In 20,17). După o veche tradiţie grecească, Maria Magdalena s-a dus să trăiască la Efes unde l-a predicat pe Isus, Domnul ei, până la moarte. În acest oraş îşi stabiliseră deja locuinţa şi câmpul de misiune, apostolul Ioan şi Maria, mama lui Isus. "Ferice de cei care îl caută şi îl slujesc pe Domnul din toată inima" (Ps 119,2)!
Aceasta este Maria Magdalena cea smulsă din ghearele satanei şi care a fost făcută sfântă şi fericită în cer de Isus Cristos şi cea pe care Biserica o comemorează anual la 22 iulie. Biserica în sărbătoarea ei ne spune tuturor: "Mergi şi fă şi tu la fel!" (cf. Lc 10,37).
La mulţi ani tuturor celor care poartă numele binecuvântat al sfintei Maria Magdalena!
Pr. Ioan Lungu
