"Dragostea lui Cristos ne strânge" (2Cor 5,14)
După ce, în ziua de 19 octombrie 2003, Maica Tereza de Calcutta (1910-1997) a fost declarată "fericită" de către papa Ioan Paul al II-lea, duminică, 4 septembrie 2016, în bazilica "Sfântul Petru" din Vatican, în prezenţa şi aplauzele a peste 120.000 de persoane din toate părţile lumii, papa Francisc a proclamat-o "sfântă" pe fericita Maică Tereza de Calcutta, cea care a trăit aşa cum a trăit Isus (cf. 1In 2,6), cea care pe pământ a trăit numai în dragostea lui Isus (cf. 2Cor 5,14), cea care a renunţat la toate bunurile sale din dragoste către Isus (cf. Lc 14,33), cea care l-a slujit pe Isus în cei săraci, bolnavi, flămânzi şi părăsiţi, cea pe care Isus a luat-o în cer ca să se bucure împreună cu mulţimea nenumărată de aleşi de roadele mântuirii de la cruce (cf. Ap 7,9.14).
Maica Tereza de Calcutta s-a născut la 27 august 1910 în oraşul albanez Skopje din Kosovo şi a murit la Calcutta la 5 septembrie 1997. A venit pe lume într-o credincioasă familie catolică: tatăl, Nicola Bojaxhiu, un iscusit negustor, licenţiat în farmacie, şi mama, Drone. Are un frate, Lazăr şi o soră, Age. Se numea Agnes Gonxha Bojaxhius. Ea obişnuia să se recomande astfel: "Prin sânge sunt albaneză. Prin cetăţenie, indiană. Prin religie, călugăriţă catolică. Prin vocaţia mea, aparţin lumii întregi. Dar sufletul meu îi aparţine cu totul inimii lui Cristos".
În viaţa sfintei Tereza de Calcutta ni se arată importanţa educaţiei creştine din familie, dar şi importanţa unui duhovnic bun în viaţă, educaţie şi conducere duhovnicească bună care îi dau lui Dumnezeu posibilitatea de "a face lucruri mari" în orice suflet, ca în Fecioara Maria (cf. Lc 1,49).
Dacă Nicola şi Drone i-au fost părinţii care au iniţiat-o în tainele credinţei, părintele belgian iezuit Celeste Van Exem (1908-1993) i-a fost directorul spiritual care a condus-o pe calea desăvârşirii creştine
Directorul spiritual al Maicii Tereza, părintele belgian iezuit Celeste Van Exem, a spus despre ea: "Întreg sensul vieţii ei era o singură persoană: Isus". Ea obişnuia să spună: "Isus este Domnul meu. Isus este soţul meu. Isus este viaţa mea. Isus este singura mea iubire. Isus este tot ce am!" Într-adevăr, pentru Maica Tereza Isus reprezenta totul. Când a fost întrebată de un reporter: "Maică, ce loc îi daţi lui Isus în viaţa dvs?", ea a răspuns imediat: "Îi dau lui toate locurile. Eu îi aparţin lui Isus prin naştere şi prin răscumpărarea de la cruce. De aceea, el are dreptul să mă folosească fără să mă consulte".
Într-o revelaţie din anul 1946, Isus de pe cruce i s-a arătat şi i-a spus: "Mi-e sete! Vino şi fii lumina mea! Vino ca să mă slujeşti prin cei săraci, prin cei mai săraci dintre săraci!" Ea a luat această revelaţie ca o poruncă divină. Prin Tereza de Calcutta, Isus a dat această poruncă tuturor oamenilor de a răspândi lumina evangheliei în întunericul durerii şi al sărăciei oamenilor. Maica Tereza, asemenea lui Isus şi asemenea Maicii Domnului, a răspuns cu "da" slujirii evangheliei printre cei săraci (cf. Evr 10,7; Lc 1,38). Ea a fost expresia milostivirii divine în lume. Noi cum am răspuns până acum chemării divine de a fi instrumente ale milostivirii divine în lume, căci vom fi judecaţi despre milostivire (cf. Mt 25,40)?
Sfânta Tereza de Calcutta a avut o relaţie intimă cu persoanele divine. Iată ce spunea ea: "Pentru mine, Dumnezeu poate fi comparat cu un scriitor divin, iar noi, oamenii, putem fi comparaţi nişte creioane în mâna lui. Eu însămi sunt un creion în mâna lui Dumnezeu prin care el scrie o scrisoare de dragoste pentru oamenii din lume". "Isus este cuvântul făcut trup, este pâinea vieţii, este victima jertfită pe cruce, este mielul lui Dumnezeu care ridică păcatele lumii". "Duhul Sfânt este cel care luminează spre înţelegerea Scripturilor. Pe mine m-a luminat să înţeleg din cartea Leviticului, porunca lui Dumnezeu de a îngriji de cei bolnavi".
Iar într-un interviu din anul 1974, Maica Tereza de Calcutta spune: "Îl văd pe Dumnezeu în orice om. Îl văd pe Isus Cristos în orice bolnav pe care îl îngrijesc. Îl văd pe Duhul Sfânt care locuieşte ca într-un templu în orice suflet curat".
Duminică, 4 septembrie 2016, ziua declarării de "sfântă" a Maicii Tereza de Calcutta, sfântul părinte papa Francisc I, pornind de la lecturile biblice ale duminicii a 23-a de peste an, anul C, a lăsat să se înţeleagă că sfânta Tereza de Calcutta a fost femeia înţeleaptă în sensul Scripturilor: femeia înţeleaptă care a cunoscut planul şi a primit planul lui Dumnezeu de mântuire (cf. Înţ 9,13); femeia înţeleaptă care i-a dat lui Isus toată fiinţa ei şi toate bunurile sale (cf. Lc 14,33); femeia înţeleaptă care l-a slujit pe Dumnezeu în toţi cei bolnavi, în toţi cei flămânzi, în toţi cei fără adăpost şi în toţi cei fără mângâiere, şi astfel a dobândit viaţa veşnică (cf. Mt 25,40); femeia înţeleaptă care l-a ascultat pe Duhul Sfânt şi a înţeles că mila faţă de cei sărmani este înaintea tuturor jertfelor (cf. Os 6,6; Mt 9,13).
Şi cu toate acestea, sfânta Tereza de Calcutta, asemenea lui Isus, nu a privit faptele de milostenie trupească sau sufletească pe care le-a practicat în mod exemplar, ca un scop în sine, ci le-a privit şi practicat în vederea deschiderii inimii oamenilor spre mântuirea lui Dumnezeu, prin Cristos şi Duhul Sfânt. Ca Isus, Maica Tereza atingea trupul pentru a sensibiliza sufletul; potolea foamea pentru a deschide apetitul pentru hrana spirituală a cuvântului divin şi a sfintei euharistii; aducea oamenii fără adăpost în casă, pentru a le vorbi de casa Tatălui veşnic. Fără această perspectivă, ea nu ar fi făcut această slujire nici pentru tot aurul din lume.
Iată ce se povesteşte în acest sens despre Maica Tereza: Într-o zi a luat de pe stradă un tânăr orfan de mamă, mamă care a murit chiar în căminul muribunzilor ei. Mama se trăgea dintr-o familie înstărită, dar care se destrămase. Tânărul luat de pe stradă a crescut împreună cu surorile Maicii Tereza şi s-a maturizat în el dorinţa de a deveni preot. Când a fost întrebat de ce doreşte să devină preot, răspunsul lui a fost foarte simplu: "Pentru că doresc să fac şi eu pentru ceilalţi copii ceea ce a făcut Maica Tereza pentru mine. Vreau să-i iubesc aşa cum ea m-a iubit pe mine. Vreau să-i slujesc pe ceilalţi cum ea m-a slujit ea pe mine. Vreau ca ei să-l cunoască pe Dumnezeu şi mântuirea lui, aşa cum am cunoscut şi eu". Actualmente, acel tânăr este preot dedicat iubirii celor care nu au nimic şi pe nimeni, a celor pe care nu îi doreşte nimeni, a celor care au uitat ce este iubirea şi afectul uman, a celor care au uitat ce este un zâmbet.
Şi iarăşi, în timp ce Maica Tereza spăla rănile îngrozitoare ale unui lepros; deodată ochii acestuia, care până atunci priveau în gol, s-au oprit asupra ei şi a întrebat-o: "Cum poţi suporta acest miros respingător?" "Nu e nimic în comparaţie cu durerea pe care o suporţi tu!", i-a răspuns Maica Tereza. Bolnavul care a murit până seara, a reuşit să-i mai spună: "Tu eşti altfel decât celelalte femei. Îţi mulţumesc şi mă încred în Isus al tău". Maica Tereza i-a răspuns: "Eu sunt cea care îţi mulţumesc, pentru că suferi cu Isus şi-i primeşti mântuirea".
Dacă în anul 1946 a primit revelaţia prin care a fost trimisă în lume ca lumină a lui Cristos pentru toţi cei bolnavi, săraci şi nemângâiaţi, în anul 1952 şi-a început marea ei lucrare de suflet, când într-o zi a descoperit pe un trotuar din Calcutta o femeie pe moarte, cu picioarele roase de şobolani şi când a primit de la autorităţile indiene un vechi pavilion dintr-un templu părăsit al zeiţei Kali. Aceea a fost prima zi a "aventurii sale de iubire", iar pavilionul din templul părăsit fost prima casă de primire a bolnavilor.
Marea putere a sfintei Tereza de Calcutta era aceea că ea vedea în fiecare bolnav, în fiecare sărac, în fiecare abandonat, chipul lui Dumnezeu cel întreit şi unic. De aceea spunea: "Nu ucideţi copiii nenăscuţi, daţi-mi-i mie!" Odată după ce a spălat un sărman lepros, a exclamat plină de bucurie: "Astăzi am atins carnea sfântă a lui Isus!" Altă dată, culegând un alt lepros abandonat, când acesta a întrebat-o: "Ce-ai găsit în mine când toţi m-au aruncat?" "L-am găsit pe Isus al meu cel abandonat de mulţi oameni!"
Maica Tereza de Calcutta le spunea des măicuţelor sale, înainte de a pleca la munca lor: "Voi vedeţi cum preotul în timpul Liturghiei atinge cu gingăşie şi iubire trupul lui Cristos. Ei bine, când mergeţi în misiune, să atingeţi trupurile bolnavilor cu aceeaşi iubire şi gingăşie, cum aţi atinge trupul lui Cristos".
Într-o zi, după multe ore de muncă în cartierele sărace din Calcutta, când maicile s-au întors acasă, una dintre ele s-a apropiat de Maica Tereza şi i-a spus cu faţa strălucind de bucurie: "Astăzi am atins trupul lui Cristos timp de trei ore". "Cum adică?" "Am cules dintr-un şanţ cu noroi un om care era plin de răni şi de viermi. Trei ore m-am ocupat de el; l-am spălat şi l-am îngrijit. Timp de trei ore am simţit că ating trupul lui Cristos. Cât sunt de fericită pentru asta!"
Maica Tereza le spunea des surorilor sale: "Cea mai cumplită sărăcie este singurătatea şi sentimentul că nu te iubeşte nimeni. Cea mai grea boală nu este nici lepra, nici tuberculoza, ci sentimentul că nimeni nu te vrea în preajmă. În lumea de azi, foamea de dragoste este mai mare decât foamea pentru o coajă de pâine. Un om lăsat în voia sorţii, un om de care nu îi pasă nimănui este mai flămând şi mai sărac decât unul care nu are ce să mănânce. Banii nu sunt totul. De bani se poate face rost, dar oamenii au nevoie de o inimă care să-i iubească. Daţi dovadă de dragoste şi milostivire oriunde mergeţi. Să nu credeţi că trebuie să faceţi ceva ieşit din comun. Trebuie doar să iubiţi şi să zâmbiţi.
De fiecare dată când zâmbiţi cuiva, daţi dovadă de un act de iubire, dăruiţi un cadou, faceţi un frumos gest creştinesc. Toate faptele voastre bune se vor ţine de mână şi se vor prinde ca într-un colier superb de dragoste, colier care va străluci la gâtul vostru în veşnicie".
Să nu uităm de zâmbetul minunat al Maicii Tereza, acel zâmbet natural ca de copil, acel zâmbet pe care îl avea chiar şi atunci când era foarte bătrână şi bolnavă, acel zâmbet de care au nevoie toţi cei aflaţi în dificultate.
Se spune că odată pe când Maica Tereza rânduia nişte surori pentru misiune, văzând o soră care avea o figură posacă, a retras-o de pe listă, zicându-i: "Când vei învăţa să zâmbeşti chiar şi printre lacrimi, abia atunci vei putea merge în misiune!"
Legat de zâmbet, iată o altă relatare: nişte vizitatori i-au un cerut un sfat pentru a trăi o viaţa creştină mai bună. Maica Tereza le-a răspuns: "Zâmbiţi-vă, surâdeţi-vă unii altora! Surâdeţi soţiilor voastre, surâdeţi soţilor voştri, surâdeţi fiilor voştri; surâdeţi tuturor fără să vă preocupaţi pe cine aveţi înaintea voastră; acest lucru vă va ajuta să trăiţi mai bine viaţa creştină şi să creşteţi în iubire reciprocă". De fapt, zâmbetul şi salutul respectuos sunt primele şi cele mai simple expresii ale dragostei faţă de aproapele cerute de Isus tuturor ucenicilor săi (cf. Mt 10,12; Lc 10,5). Zâmbetul nu costă nimic dar face atât de mult bine. Nimeni nu este atât de bogat încât să nu aibă nevoie de el şi nimeni nu este atât de sărac încât să nu poată să-l dăruiască.
Şi iarăşi legat de zâmbet: Maica Tereza, pe când îngrijea un bolnav de pe un trotuar din Calcutta, a fost chemată pentru o altă intervenţie mai urgentă, la un muribund. A privit în jur şi a oprit un trecător ca să o înlocuiască în ajutorul dat bolnavului. "Dar nu ştiu ce să fac, nu am mai făcut asta niciodată. Nu ştiu nici măcar de unde să încep", spunea acesta încurcat. Şi Maica Tereza, care alerga deja spre muribund, i-a strigat: "Zâmbeşte-i! Iubeşte-l". Da, un zâmbet este de multe ori mai puternic decât un medicament. Ea însăşi spunea: "Poate că nu vorbesc limba bolnavilor, dar le zâmbesc tuturor!"
În altă ordine de idei, se spune că într-o zi unul dintre vizitatori a întrebat-o pe Maica Tereza dacă este căsătorită. "Da, sunt căsătorită, a răspuns ea; şi ce greu îmi vine uneori să-i zâmbesc mirelui meu, Isus, dar fac tot posibilul şi-i zâmbesc mereu".
La întrebarea: "Câte ore pe zi petreceţi în rugăciune?" Maica Tereza a răspuns: "24 de ore pe zi. În bolnavii pe care îi îngrijim noi întâlnim pe Cristos. Îngrijirea lor e rugăciune. Este drept că avem şi o oră de adoraţie euharistică pe zi, dar aceasta nu se deosebeşte de celelalte ore ale zilei.
Apropo de rugăciune, sfânta Tereza de Calcutta spunea fiecărei surori în parte: "Înainte de a începe munca de slujire a lui Isus în cei bolnavi şi săraci, caută un loc liniştit, care te va ajuta să te rogi, de preferinţă într-o biserică sau capelă în faţa preasfântului sacrament. Fă linişte în interiorul tău, pentru că Dumnezeu iubeşte liniştea şi totdeauna ne aşteaptă în linişte pentru a ne vorbi şi a ne asculta.
Maica Tereza zilnic se ruga aşa: "Dragă Isuse, cred că eşti Fiul lui Dumnezeu şi mântuitorul meu. Am nevoie de iubirea ta care să mă cureţe de greşeli şi de păcate. Am nevoie de lumina ta care să alunge întunericul meu. Am nevoie de pacea ta care să îmi astâmpere inima mea. Îţi deschid acum uşa inimii mele şi te rog să vii în viaţa mea şi să îmi dai darul vieţii veşnice. Amin".
Maica Tereza spunea oamenilor: "La sfârşitul vieţii nu vom fi judecaţi după câte diplome am primit, câţi bani am făcut sau câte case am ridicat. Ci vom fi judecaţi după câţi flămânzi am săturat, după câţi goi şi bolnavi am îngrijit, după câţi fără adăpost am primit în casa noastră". De aceea, ea se ruga astfel şi-i învăţa şi pe alţii să se roage: "Doamne, când mi-e sete, trimite-mi pe cineva căruia să-i pot da ceva de băut; când îmi este frig, trimite-mi pe cineva pe care să-l încălzesc; când sunt trist, trimite-mi pe cineva pe care să-l consolez; când crucea îmi pare prea grea, trimite-mi pe cineva pe care să-l ajut să-şi ducă crucea; când cred că sunt cea mai săracă, trimite-mi pe cineva aflat în nevoie; când nu am timp, trimite-mi pe cineva care are nevoie de ajutor; când sunt umilită, trimite-mi pe cineva pe care să-l pun pe primul plan; când sunt descurajată, trimite-mi pe cineva pe care să-l încurajez; când am tendinţa să mă gândesc numai la mine, trimite-mi pe cineva care să-mi atragă atenţia asupra lui".
Niciodată n-a mers undeva pentru turism, ci totdeauna a mers pentru slujire şi rugăciune, pentru a fi la dispoziţie şi pentru a fi de ajutor. Când a voit să deschidă o casă la Essen, a fost întrebată: "Ce vor să facă surorile dumneavoastră într-un oraş german ca Essen?" Răspunsul ei a fost următorul: "Pur şi simplu să fie la dispoziţie. Misiunea noastră este de a sluji. Surorile nu pretind salarii nici de la stat, nici de la Biserică, deoarece sărăcia este libertatea şi forţa noastră. Dacă ne pierdem sărăcia, ne pierdem libertatea şi forţele". Diavolul îi amăgeşte pe oameni să nu stea la dispoziţia fraţilor lor, ci să aştepte ca alţii să fie la dispoziţia lor, să nu slujească, ci să aştepte să fie slujiţi, ca să-i îndepărteze de Isus, slujitorul prin excelenţă şi de mântuirea lui (cf. Mt 20,28; Mc 10,45).
Se povesteşte din viaţa Sfintei Tereza de Calcutta că odată a fost provocată de un reporter: "Se spune despre dumneavoastră că sunteţi o sfântă?" "Este adevărat, sunt o sfântă!" Maica Tereza nu s-a încurcat, nu s-a ruşinat, nu a protestat invocând slăbiciunea caracteristic umană, dar a adăugat: "Nu numai eu, ci toţi creştinii trebuie să devină sfinţi". Şi arătând cu degetul spre cel care-o intervieva ca şi spre toţi ceilalţi curioşi, a adăugat: "Şi voi de asemenea trebuie să fiţi sfinţi" (cf. 1Pt 1,16; Ex 22,31; Lev 11,44). Maica Tereza ne aduce aminte în sărbătoarea ei de chemarea universală la sfinţenie. Deşi mulţi consideră sfinţenia ca o ruşine, ea este cea mai mare onoare făcută de Dumnezeu omului.
Sfinţii nu au nevoie să fie aplaudaţi: sfinţii ne cer să le continuăm opera, să ţinem aprinsă lampa exemplului lor şi focul iubirii pe care l-au aprins pe pământ, scrie cardinalul italian Comastri (n. 1943) într-un articol din 3 septembrie 2016 publicat în cotidianul vatican, "L'Osservatore Romano", convins că îndemnul pe care Maica Tereza ni-l adresează azi este: "Continuaţi voi, continuaţi să semănaţi iubire în lume, pentru că există încă mare nevoie de ea".
Să mergem cu toţii să semănăm iubire în lume!
Sfânta Tereza de Calcutta, roagă-te pentru noi!
Pr. Ioan Lungu
