L-au căutat ziua întreagă. Nu era nici în căsuţa din pom, unde-i plăcea să se ascundă, nici în coteţul câinelui, unde se juca de obicei, nici în nucul cel bătrân de unde supraveghea curtea şi strada... nici la vecini şi nici prietenii de joacă nu-l văzuseră. Aşa că mama porni să-l caute prin pădurea de lângă casă. Cine ştie, îşi spuse, poate că a adormit acolo, la răcoare, iar când s-a trezit, a încurcat drumul - doar toată lumea ştie că în pădure e deja noapte când afară soarele abia asfinţeşte... Şi, da! Chiar aşa era: sub fagii cei înalţi şi drepţi ca nişte coloane de templu, puştiul stătea şi alegea jir.
- Nu cumva să-l mănânci! - strigă mama. Jirul nu-i pentru oameni! Şi fericită că l-a găsit, uită să-l mai certe. În drum spre casă, totuşi, îl întrebă:
- Ia spune, ce ţi-a venit să pleci?
Dar puştiul tăcea. Mama nu se lăsă:
- Ce ai, ce cauţi, ce-ţi lipseşte? Puştiul oftă adânc.
- Hai, spune! Vrei ceva? Vrei ceva anume?
- Vreau să fiu întreg! - strigă deodată puştiul. La asta, mama nu se aştepta. Vreau să fiu întreg, tu nu vezi, nu sunt decât jumătate! Mama îl luă în braţe, îi puse mâna pe frunte - dar nu, n-avea febra. O fi visat ceva şi încă nu s-a trezit - îşi spuse mama şi-l duse în braţe până acasă. Dar puştiul nu se lăsa: "Vreau să fiu întreg!" - şi într-un târziu, adormi suspinând: "Vreau să fiu întreg!"
A doua zi dimineaţă, nici unul nu spuse nimic. După ce-şi bău laptele, puştiul îşi ceru iertare de la mama că o supărase (vedeţi voi, era el un puşti năzdrăvan, dar bine crescut!...) şi-i spuse:
-Vezi, l-am auzit pe văru-meu la nunta lui că îi spunea miresei "că vrea să fie una cu ea pentru toată viaţa", că "ea e jumătatea lui". Prin urmare, el s-a făcut întreg. Ei bine, eu vreau să fiu una cu lumina toată viaţa. Altfel nu sunt decât o jumătate... fără jumătate.
*
Îşi amintea de toate acestea acum, când urca la altar. Abia fusese hirotonit - era Primiţia lui. Şi un potop de raze îl învălui când ridică Sfânta Ostie. Era, într-adevăr, întreg! Una cu Lumina! Iar lumina trecea prin inima lui, până la marginile pământului şi încă mai departe, până în ochii Tatălui. Care vede totul, ştie totul şi iartă totul fiindcă iubeşte totul.
Iar iubirea Lui este Lumina.
Dr. Ecaterina Hanganu
