|
| © Vatican Media |
"Primatul papei este slujire şi se exercită în mod sinodal"
de Andrea Tornielli
"Primatul trebuie să fie exercitat într-un mod sinodal şi sinodalitatea cere primatul." Aşa sintetizează cardinalul Kurt Koch, prefect al Dicasterului pentru Promovarea Unităţii Creştinilor, unul dintre punctele nodale ale documentului ecumenic intitulat Episcopul de Roma, publicat joi, 13 iunie 2024. Un text care sintetizează dezvoltările dialogului ecumenic despre tema primatului şi sinodalităţii.
Eminenţă, ne puteţi explica înainte de toate ce este acest document, cum s-a născut şi care este scopul său?
Acest document, intitulat Episcopul de Roma, este un text de studiu care oferă o sinteză a recentelor dezvoltări ecumenice despre tema primatului şi a sinodalităţii. Geneza provine de la invitaţia adresată tuturor creştinilor de Sfântul Ioan Paul al II-lea în Ut unum sint să găsească, "evident împreună", formele în care slujirea episcopului de Roma "poate să realizeze o slujire de iubire recunoscută de unii şi de alţii". Această invitaţie a fost reafirmată de mai multe ori de Papa Benedict al XVI-lea şi de Papa Francisc. Documentul rezumă circa treizeci de răspunsuri la această invitaţie şi circa cincizeci de texte din dialoguri ecumenice despre această temă. În 2020, Dicasterul pentru Promovarea Unităţii Creştinilor a trăit, în a 25-a aniversare a enciclicei Ut unum sint, o oportunitate pentru a face o analiză a discuţiei. Convocarea unui Sinod despre sinodalitate a confirmat relevanţa acestui proiect, drept contribuţie la dimensiunea ecumenică a procesului sinodal.
Ce metodologie a fost utilizată pentru a realiza acest document?
Documentul este rezultatul unei adevărate munci ecumenice şi sinodale. În realizarea sa a implicat nu numai oficialii, ci şi membrii şi consultanţii Dicasterului care l-au discutat în două adunări plenare. Au fost consultaţi mulţi experţi catolici şi numeroşi studioşi din diferite tradiţii creştine, din Orient şi din Occident, în colaborare cu Institutul de Studii Ecumenice de la Angelicum. În sfârşit, textul a fost trimis la diferite Dicastere din Curia Romană şi la Secretariatul General al Sinodului. În totalitate, au fost luate în considerare peste cincizeci de păreri şi contribuţii. Documentul nostru ţine cont şi de ultimele intervenţii în cadrul procesului sinodal.
În enciclica "Ut unum sint" (1995), Ioan Paul al II-lea s-a declarat disponibil să discute formele de exercitare a primatului episcopului de Roma. Ce drum a fost parcurs în aceste trei decenii?
Problema primatului a fost intens discutată în aproape toate contextele ecumenice în ultimele decenii. Documentul nostru semnalează progresele şi evidenţiază faptul că dialogurile teologice şi răspunsurile la enciclică mărturisesc un nou şi pozitiv spirit ecumenic în discuţie. Acest nou climat este indicativ al relaţiilor bune instaurate între comuniunile creştine, al acelei "fraternităţi regăsite" despre care vorbeşte Ut unum sint. Se poate afirma că dialogurile ecumenice s-au revelat în contextul potrivit pentru a discuta această temă sensibilă. Într-o epocă în care rezultatele angajării ecumenice sunt adesea considerate puţine sau nesemnificative, rezultatele dialogurilor teologice demonstrează valoarea metodologiei lor, adică a unei reflecţii făcute "evident împreună".
Citind documentul, impresionează înainte de toate creşterea unui consens care s-a întâlnit în diferitele dialoguri ecumenice referitor la necesitatea primatului. Asta înseamnă că pentru celelalte Biserici creştine rolul episcopului de Roma nu mai este perceput numai ca un obstacol în calea unităţii?
În 1967, Paul al VI-lea afirma că "Papa [...] este fără îndoială cel mai grav obstacol pe calea ecumenismului". Totuşi, după cincizeci de ani, lectura documentelor de dialog şi a răspunsurilor la Ut unum sint atestă că problema primatului pentru toată Biserica, şi îndeosebi a slujirii episcopului de Roma, nu mai este văzută numai ca o problemă, ci mai degrabă ca o oportunitate pentru o reflecţie comună despre natura Bisericii şi despre misiunea sa în lume. În afară de asta, în lumea noastră globalizată, fără îndoială există un sentiment crescând al necesităţii unei slujiri de unitate la nivel universal. Problema care se pune este de a concorda modalitatea exercitării acestei slujiri, definită de Ioan Paul al II-lea ca o "slujire de iubire".
În cele două milenii de istorie a Bisericii, cum s-a schimbat modul de a exercita primatul? Şi ce dezvoltare ar putea să existe pentru a face această slujire acceptabilă şi pentru celelalte Biserici care astăzi nu sunt în comuniune deplină cu Roma?
Desigur, modalitatea de exercitare a slujirii petrine a evoluat în timp, în funcţie de circumstanţele istorice şi de noile provocări. Totuşi, pentru multe dialoguri teologice principiile şi modelele de comuniune onorate în primul mileniu rămân paradigmatice pentru o viitoare restaurare a comuniunii depline. Unele criterii din primul mileniu au fost găsite ca puncte de referinţă şi surse de inspiraţie pentru exercitarea unei slujiri de unitate recunoscută la nivel universal. Deşi primul mileniu este decisiv, multe dialoguri recunosc că nu ar trebui să fie idealizat şi nici pur şi simplu recreat, deoarece dezvoltările din al doilea mileniu nu pot să fie ignorate şi pentru că un primat la nivel universal ar trebui să răspundă la provocările contemporane. În orice caz, o exercitare reînnoită a primatului trebuie în definitiv să fie modelat după slujire, după diakonia. Autoritatea şi slujirea sunt strâns corelate.
Este posibil ipoteza pentru viitor asupra unei forme comune de exercitare a primatului petrin asupra întregii creştinătăţi care să fie separată de jurisdicţia papei asupra Bisericii latine?
De fapt, unele dialoguri ecumenice sugerează o distincţie mai clară între diferitele responsabilităţi ale episcopului de Roma, îndeosebi între ceea ce ar putea să fie definită slujirea patriarhală a papei în cadrul Bisericii occidentale sau latine şi slujirea sa primaţială de unitate în comuniunea tuturor Bisericilor, atât din Occident, cât şi din Orient. În afară de asta, evidenţiază necesitatea de a distinge rolul patriarhal şi primaţial al episcopului de Roma de funcţia sa de şef de stat. Accentul pe exercitarea slujirii papei în Biserica sa particulară, Dieceza de Roma, pe care Francisc a subliniat-o în mod deosebit, contribuie la evidenţierea slujirii sale episcopale pe care o împărtăşeşte cu fraţii săi episcopi.
Acest document este publicat în timp ce Biserica Catolică trăieşte un drum sinodal centrat tocmai pe tema sinodalităţii. Ce conexiune există între sinodalitate şi primat?
Cea mai mare parte din răspunsuri şi din documentele de dialog concordă clar cu privire la interdependenţa reciprocă între primat şi sinodalitate la fiecare nivel al Bisericii: local, regional, precum şi la nivel universal. Prin urmare, primatul trebuie să fie exercitat într-un mod sinodal, iar sinodalitatea cere primatul. Asupra tuturor acestor aspecte Dicasterul nostru a organizat şi întâlniri intitulate Listening to the East şi Listening to the West, punându-ne în ascultarea diferitelor tradiţii creştine în privinţa sinodalităţii şi a primatului, drept contribuţie la procesul sinodal.
O etapă decisivă cu privire la primat a fost dogmatizarea infailibilităţii episcopului de Roma când vorbeşte ex cathedra şi puterea sa jurisdicţională asupra Bisericii. Ne puteţi spune dacă, şi cum, este posibilă o nouă lectură şi înţelegere a Conciliului Vatican I în lumina Conciliului Vatican II şi a paşilor făcuţi pe drumul ecumenic?
Desigur, unele dialoguri s-au angajat să interpreteze Conciliul Vatican I în lumina contextului său istoric, a obiectivului său şi a receptării sale. De vreme ce definiţiile sale dogmatice au fost condiţionate profund de circumstanţele istorice, sugerează ca Biserica Catolică să caute noi expresii şi termeni fideli faţă de intenţia originală, integrându-le într-o ecleziologie de comuniune şi adaptându-le la actualul context cultural şi ecumenic. De aceea se vorbeşte despre o "re-receptare", sau chiar "reformulare", a învăţăturilor Conciliului Vatican I.
Care vor fi următorii paşi pentru a continua reflecţia comună a Bisericilor despre primat?
Acest studiu se încheie cu o scurtă propunere a Adunării Plenare a Dicasterului, intitulată "Spre o exercitare a primatului în secolul al XXI-lea", care găseşte sugestiile cele mai semnificative propuse de diferitele răspunsuri şi de dialoguri pentru o reînnoită exercitare a slujirii unităţii a episcopului de Roma. Dicasterul nostru ar vrea să împărtăşească această propunere, împreună cu documentul de studiu, cu diferitele comuniuni creştine, cerând reflecţiile lor în acest sens. Ne dorim astfel să continuăm discuţia "evident împreună", pentru o exercitare a slujirii unităţii episcopului de Roma "recunoscut de unii şi de alţii".
(După L'Osservatore Romano, 13 iunie 2024)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
