De pe Golgota întru Înviere

Moment liric dedicat Învierii:

"Iar dacă Cristos n-a înviat, credinţa voastră este zadarnică este" (1Cor 15,17)

Pe dealul Golgotei c-un strigăt se sfârşeşte
Suprema jertfă, ce a dezrobit pământul,
"S-a împlinit" cu sânge şi durere legământul
De mântuire-a omului, ce Duhul îl sfinţeşte.
El, Fiul Omului, cel răstignit, trecu în moarte!
Se răscoli pământul, stins soarele fierbinte,
Iar morţii înviară din ale lor morminte,
Şi groază nesfârşită călăii-ncep să poarte.
Din trupul schilodit, în grea crucificare,
Un strop din sângele divin, încet se scurse
Pe craniul lui Adam, ce din pământ se smulse,
Pecetluind a Domnului cu omul, eterna împăcare.
 
Prea înlăcrimata Mamă, cu fii în suferinţă,
De pe al crucii lemn, trup sfânt coboară,
C-un giulgiu alb, înmiresmat îl înfăşoară,
În nou mormânt îl pun şi-aşteaptă cu credinţă.
 
Trei zile-n deznădejde, în suferinţă mare,
Apostolii, în moarte, îşi văd a lor sfârşit,
Făr' de speranţ-arată şi chipul lor cernit,
În plânset şi-ndoială nu-şi află alinare.
 
A treia zi, în zori, o veste răscoleşte,
Spoial-acestei lumi căzute în adânc păcat.
A înviat Isus, din morţi S-a ridicat,
Speranţa-n mântuire se-nalţă-n zări celeste.
A înviat a Tatălui Lumină-n veşnicie,
A înviat Cel din vechime de prooroci vestit,
A înviat Cel adorat de magi din răsărit,
A înviat El, Fiul Omului, în măreţie.
 
A înviat Isus, născut în umilinţă,
A înviat Isus, ce morţi a înviat,
A înviat Isus, ce boli a vindecat,
A înviat Isus, Cel ce ne-a dat credinţă.
A înviat Isus, Cel ce-a îmblânzit furtuna,
A înviat Isus, El fericiri ne-a dat,
A înviat Isus, El pacea ne-a lăsat,
A înviat Isus, "ca toţi sa fie una".
 
Tu, omule, să crezi în Sfânta Înviere,
În patima cea cruntă si marea biruinţă,
Prin care Fiul Omului te-a scos din suferinţă,
La pieptul Lui afla-vei sublimă mângâiere.

Martin Cata

* * * În noaptea Învierii

În noaptea Învierii m-am rugat şi-am plâns
Înfiorat, Isuse, de jertfa ta divină,
Dor de iubirea ta în inimă am strâns,
Când am primit în suflet iertarea ta deplină.

O, Doamne sfânt, lumină infinită,
De-al morţii lanţ pe veci ne-ai dezlegat,
Prin Învierea ta din veac vestită,
Şi prin credinţă fi-vom liberi de păcat.

În noaptea Învierii, m-am rugat şi-am plâns,
M-a răscolit profund a ta chemare,
Spre adevăr, spre viaţă şi calea ce-a învins,
Redându-ne în suflet eterna alinare.

Martin Cata

* * * Puterea Învierii

Te-am căutat prin alte galaxii,
În sori fierbinţi şi nove reci,
În cuante şi-n filosofii,
În calcule şi în formule seci.
 
Te-am căutat în roua dimineţii,
În florile deschise-n soare,
Te-am căutat în tainele vieţii,
În triluri de privighetoare.
 
Dar Te-am aflat, o, Doamne al iubirii,
Prin dangătul adânc de clopot,
Din noaptea tainică a Învierii,
În sufletu-mi, ce răsuna în clocot,
 
Sperând ca prin puterea Învierii,
Să se-mplinească în credinţă.
De-atunci, nu-n logici vagi şi ezoterii,
Ci-n adevăr e-a mea fiinţă.
 
Lumina veşnică a Învierii,
Mi-a arătat că-n sufletul curat,
Vei fi mereu minunea mântuirii,
Şi ne-ncetat, Tu fi-vei adorat.

Martin Cata

* * * Puterea Învierii

Te-am căutat prin alte galaxii,
În sori fierbinţi şi nove reci,
În cuante şi-n filosofii,
În calcule şi în formule seci.
 
Te-am căutat în roua dimineţii,
În florile deschise-n soare,
Te-am căutat în tainele vieţii,
În triluri de privighetoare.
 
Dar Te-am aflat, o, Doamne al iubirii,
Prin dangătul adânc de clopot,
Din noaptea tainică a Învierii,
În sufletu-mi, ce răsuna în clocot,
 
Sperând ca prin puterea Învierii,
Să se-mplinească în credinţă.
De-atunci, nu-n logici vagi şi ezoterii,
Ci-n adevăr e-a mea fiinţă.
 
Lumina veşnică a Învierii,
Mi-a arătat că-n sufletul curat,
Vei fi mereu minunea mântuirii,
Şi ne-ncetat, Tu fi-vei adorat.

Martin Cata De pe Golgota întru Înviere

"Iar dacă Cristos n-a înviat, credinţa voastră este zadarnică este" (1Cor 15,17)

Pe dealul Golgotei c-un strigăt se sfârşeşte
Suprema jertfă, ce a dezrobit pământul,
"S-a împlinit" cu sânge şi durere legământul
De mântuire-a omului, ce Duhul îl sfinţeşte.
El, Fiul Omului, cel răstignit, trecu în moarte!
Se răscoli pământul, stins soarele fierbinte,
Iar morţii înviară din ale lor morminte,
Şi groază nesfârşită călăii-ncep să poarte.
Din trupul schilodit, în grea crucificare,
Un strop din sângele divin, încet se scurse
Pe craniul lui Adam, ce din pământ se smulse,
Pecetluind a Domnului cu omul, eterna împăcare.
 
Prea înlăcrimata Mamă, cu fii în suferinţă,
De pe al crucii lemn, trup sfânt coboară,
C-un giulgiu alb, înmiresmat îl înfăşoară,
În nou mormânt îl pun şi-aşteaptă cu credinţă.
 
Trei zile-n deznădejde, în suferinţă mare,
Apostolii, în moarte, îşi văd a lor sfârşit,
Făr' de speranţ-arată şi chipul lor cernit,
În plânset şi-ndoială nu-şi află alinare.
 
A treia zi, în zori, o veste răscoleşte,
Spoial-acestei lumi căzute în adânc păcat.
A înviat Isus, din morţi S-a ridicat,
Speranţa-n mântuire se-nalţă-n zări celeste.
A înviat a Tatălui Lumină-n veşnicie,
A înviat Cel din vechime de prooroci vestit,
A înviat Cel adorat de magi din răsărit,
A înviat El, Fiul Omului, în măreţie.
 
A înviat Isus, născut în umilinţă,
A înviat Isus, ce morţi a înviat,
A înviat Isus, ce boli a vindecat,
A înviat Isus, Cel ce ne-a dat credinţă.
A înviat Isus, Cel ce-a îmblânzit furtuna,
A înviat Isus, El fericiri ne-a dat,
A înviat Isus, El pacea ne-a lăsat,
A înviat Isus, "ca toţi sa fie una".
 
Tu, omule, să crezi în Sfânta Înviere,
În patima cea cruntă si marea biruinţă,
Prin care Fiul Omului te-a scos din suferinţă,
La pieptul Lui afla-vei sublimă mângâiere.

Martin Cata