|
| © Vatican Media |
Petru. Nu un conducător, ci un păstor
Încrederea totală în Dumnezeu, conştiinţa că este slab şi păcătos, o nouă chemare adresată preoţilor de a fi în slujba tuturor, admiraţia faţă de martirii contemporani şi preocuparea pentru migranţi: sunt câteva din temele tratate de Papa Francisc dialogând la "Sfânta Marta" în 2021 cu Noel Díaz, fondator al asociaţiei de credincioşi "El sembrador, Nueva Evangelización" - ESNE, care vesteşte cuvântul lui Dumnezeu prin televiziune şi radio. Publicăm o traducere a noastră din spaniolă a interviului, care ar fi trebuit să fie inclus într-un documentar, în care pontiful meditează despre textele biblice ale dialogurilor dintre Isus şi apostolul Petru.
Astăzi dumneavoastră sunteţi succesorul acestui om numit Simon. Ce anume vă aminteşte această Scriptură, Sanctitate?
Atâtea lucruri! Că Isus îl cheamă pe Simon în mijlocul poporului, nu-l separă de popor. Sunt atâţia oameni şi Isus predică, iar oamenii merg să-l asculte pe Isus, pentru că sunt însetaţi de cuvântul lui Dumnezeu. Şi Isus vorbeşte ca unul care are autoritate.
Primul, Isus îi cheamă mereu pe preoţii săi din popor, în mijlocul poporului. Dacă Petru ar fi uitat de originile sale, ar fi trădat planul lui Isus, ar fi întemeiat o elită. Nu! Păstorul trebuie să stea cu oile. Pentru aceasta este păstor.
Al doilea, semnele pe care le săvârşeşte Isus, nu numai autoritatea cuvântului său. a să aibă încredere în el, săvârşeşte acea miracol minunat, şi nimeni nu se aştepta la asta. Unde este Isus, se simte forţa sa; şi Petru, când se va îndoi, când nu va avea forţa, îşi va aminti de asta, de miracol, că Domnul este capabil să schimbe lucrurile.
Ce face Petru când vede că Isus face asta? Îngenunchează în faţa lui, se simte nimic, umil, recunoaşte că este limitat, că este păcătos. "Doamne, îndepărtează-te de mine, pentru că sunt un păcătos." Şi acolo Isus ajunge unde vrea să ajungă.
Drumul lui Petru este să stea cu poporul pentru a-l asculta pe Domnul. Să iasă să pescuiască după porunca Domnului şi să săvârşească acest miracol.
Al treilea, a recunoaşte puţinătatea sa, faptul că este nimic, şi a-i spune Domnului: "Îndepărtează-te, pentru că sunt un păcătos." "Pentru că eşti aşa, păcătos, pentru că m-ai urmat, te voi face acum pescar de oameni." Acesta este al patrulea pas.
Când Isus îl unge, episcop, preot, îl unge pentru că este păstor. Nu-l unge pentru a-l promova, ca să fie conducătorul unui oficiu. Nu-l unge ca să organizeze ţara politic. Nu. Îl unge pentru a fi păstor... şi [Petru] lasă toate.
Şi cum vă simţiţi dumneavoastră luând locul lui Petru?
Simt că Domnul însoţeşte, că el este cel care alege, el este cel care a început această istorie. Cu mine a început-o el, m-a trimis el, m-a însoţit el. Şi în pofida infidelităţilor mele, pentru că sunt un păcătos ca Petru, el nu mă abandonează. Atunci simt că se îngrijeşte de mine.
Noel Díaz introduce lectura biblică în care Isus îi întreabă pe discipoli ce spun oamenii că este el. Apoi Petru îl recunoaşte public ca Mesia.
Acolo Isus începe cu un sondaj, vrea să asculte. Şi spune: "Ce spun oamenii despre mine?". "Spun că eşti un profet, că eşti Ioan Botezătorul, care a înviat." După ce a întrebat ce spun oamenii, Isus îi întreabă pe ei: "Dar voi?", adică îi interpelează. Isus ni se adresează nouă interpelându-ne: "Ce spui despre tine însuţi, ce spui despre mine?". Este dialogul cu Isus. Ne cheamă pe nume.
Şi Petru deja se făcuse observat drept conducătorul, pentru că Isus îi spusese în prima zi, când l-a cunoscut şi i-a schimbat numele: "Eşti Simon, dar vei fi numit Petru." Îl pusese ca piatră de sprijin al grupului. Şi Petru face acea mărturisire de credinţă, intră complet în joc. Să ne imaginăm scena de a spune unei persoane: "Tu nu eşti nici Tiţius, nici Caius, tu eşti Dumnezeu, Fiul lui Dumnezeu." Dacă dumneavoastră spuneţi asta cuiva, vă duc la spitalul de nebuni, spun că v-aţi pierdut minţile. El a intrat complet în joc, iar Isus explică de ce a avut curajul de a intra în joc: "Pentru că ceea ce ai spus nu ţi-a revelat nicio ştiinţă, ci Tatăl prin Duhul său." Şi atunci când îl vede pe Petru că intră astfel în joc, îl confirmă în numele său: "Tu Simon, fiul lui Iona, care eşti piatră, pe această piatră voi zidi Biserica mea." Pe fragilitatea unui om care are soliditatea unei pietre în măsura în care se sprijină pe cuvântul lui Isus. Când se îndepărtează de cuvântul lui Isus, este ca oricare alt om, nu are soliditatea pietrei. Pentru aceasta îl alege, pentru că are soliditatea pietrei.
Petru rămâne uimit de ceea ce îi spune Isus: "Asta ţi-a revelat Tatăl meu." Şi atunci Isus spune: "Ei bine, să ştiţi că eu acum voi merge la Ierusalim şi acolo mă aşteaptă lucruri urâte. Mă vor judeca, mă vor ucide, mă vor răstigni, dar voi învia."
Atunci Petru, care deja se simte un pic şeful grupului, îl cheamă deoparte. Spune evanghelia: "Doamne, te rog, asta nu." Şi Isus, care îl lăudase pe Petru, care îi spusese: "Tu eşti receptacolul revelaţiei Tatălui meu", îl ceartă. Îi spune: "Departe de mine, satană!", cea mai rea insultă. De ce? Pentru că vrea să-l îndepărteze de la drumul crucii. Aceasta este marea corectare adusă primului papă, lui Petru.
Şi nouă, papilor, Isus, dacă uneori ne îndepărtăm de planul său de mântuire, ne spune: "Acesta nu este drumul meu, este drumul Satanei". De ce? Pentru că suntem păcătoşi şi putem să ne îndepărtăm. Istoria ne arată unii papi care au preferat un drum diferit, chiar dacă niciodată, niciodată nu au greşit în credinţă. Este adevărat, niciodată, chiar dacă au trăit o viaţă lumească.
Şi când [Petru] greşeşte în credinţă, spune: "Nu, acesta este al Satanei. Drumul meu este crucea." Adică, încrederea mea este pusă în cuvântul lui Isus care îmi dă fermitate când mă alege şi îmi dă o palmă când greşesc.
Este foarte greu uneori a înfrunta provocările şi atacurile lumii seculare, dar sunt sigur că este mai dureros a înfrunta atacurile din interior. Şi asta spune "Tu eşti Petru". Dumneavoastră acum sunteţi succesorul lui Petru şi, chiar dacă vor veni toate aceste atacuri, forţele nu vor birui, spune cuvântul lui Dumnezeu.
Care forţe spune că nu vor birui? Ce spune Isus?
Forţele răului.
Ale răului, ale iadului! Adică, atunci când se pune speranţa nu în revelaţia Tatălui, nici în alegerea lui Isus, ci în alte mijloace, în bani, de exemplu. "Noi ne simţim bine, pentru că avem banii." Să ne imaginăm un preot, un episcop care spune: "Biserica noastră merge bine, avem laici care ne dau bani, şi merge înainte." A nu pune speranţa acolo, pentru că altminteri te vei prăbuşi. Sunt forţe ale iadului, nu sunt forţele revelaţiei Tatălui.
Pe Isus l-au insultat, l-au răstignit, şi dacă i-au făcut asta lui, cine sunt eu ca să nu-mi facă asta mie? Dacă l-au tratat astfel pe Învăţătorul, oricare dintre discipoli, oricare dintre voi, nu trebuie să fie papă, nu cere altceva. Atâţia martiri în Biserică ne învaţă asta.
Noel Díaz îl lasă să reacţioneze la textul din In 21, în care Isus îl întreabă pe Petru dacă îl iubeşte, pentru a-l confirma după aceea în misiunea sa, dar şi pentru a-i spune că drumul nu va fi uşor.
O confirmare şi o promisiune. Când Petru l-a mărturisit, Isus îi promisese că porţile iadului nu vor birui, că va rămâne trainic până când va fi pe piatră. Aici îl confirmă de trei ori. Petru se întristează, pentru că îşi aminteşte de cele trei ori când l-a renegat, şi atunci se întristează, iar la sfârşit Domnul îl confirmă pentru a treia oară. Îi spune oare: "De acum încolo nu ţi se va întâmpla nimic rău, acum vei avea toată puterea, acum vei avea toţi banii, acum oamenii te vor urma"? Îi spune oare asta? Nu! Îi spune: "Mergi înainte, pentru că atunci când vei fi bătrân vei merge unde nu vei vrea, te vor duce unde nu vei vrea, te vor despuia şi vei sfârşi ca şi mine, răstignit." Domnul îi promite lui Petru drumul său, drumul crucii, drumul dăruirii totale, drumul de a pune încrederea numai în el.
Este interesant că atunci când Petru mărturiseşte că Isus este Fiul lui Dumnezeu - forţa Duhului Sfânt îl face să mărturisească asta - după aceea pierde orientarea. Şi când Isus vorbeşte despre cruce, încearcă să-l convingă despre contrariul. Petru cade într-o gândire lumească şi aici se întâmplă acelaşi lucru. Isus îi spune asta, el acceptă, [Petru] atunci se întoarce spre Ioan şi întreabă: "Doamne, deja că este aici, ce va fi cu el?". Este Petru bârfitor, Petru care uită în acel moment de ceea ce Domnul i-a spus pentru a face o bârfă despre un altul.
Aşa suntem, dar Domnul se îngrijeşte de noi cu puterea sa, şi atunci când trebuie să înfruntăm martiriul, ne însoţeşte cu mâna sa. Şi cu privire la martiriu, aş vrea să închei vorbind despre martirii de astăzi. Există mai mulţi martiri astăzi decât la începutul Bisericii. Martiri creştini, martiri care numai pentru faptul de a fi creştini, sunt decapitaţi şi care îl mărturisesc pe Isus. Martiri care stau în închisoare, pentru că l-au mărturisit pe Isus. Sunt fraţi ai noştri! Este Biserica martirilor. Aceasta este Biserica aceea care triumfă, nu Biserica aceea care are bani în bănci. Aceasta este cea care triumfă, Biserica martirilor, a mărturiei. Pentru că martiriu înseamnă mărturie. Am menţionat pe cei care îşi dau viaţa, dar şi acel bărbat, acea femeie care munceşte în fiecare zi pentru a-i educa pe copiii săi în viaţa creştină şi pentru a le da mărturie, este un martir. "Nu, părinte, cum adică este martir dacă nu l-au ucis?" Nu, martir înseamnă martor. Martiriu este mărturie, este traducerea termenului grec. Orice martor al lui Isus este martir, adică dă mărturie. Şi duce şi el înainte Biserica.
Dumnezeu să vă binecuvânteze pe toţi şi rugaţi-vă pentru mine, vă rog.
Noel Díaz cere binecuvântarea pentru toţi.
Şi vouă tuturor, care vedeţi şi ascultaţi această conversaţie, vă urez ca Domnul să vă deschidă inima şi să facă să intre acolo cuvântul său. De aceea vă binecuvântez din toată inima. Vă binecuvântez. Vă dau binecuvântarea mea ca părinte, ca frate mai mare, ca slujitor al vostru al tuturor. Să vă binecuvânteze Dumnezeu Atotputernicul, Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt. Şi vă rog, rugaţi-vă pentru mine. Mulţumesc.
Noel Díaz cere o a doua binecuvântare pentru migranţi: "Toate acestea îi reprezintă pe migranţi, le-am spus lor că voi cere binecuvântarea dumneavoastră."
Gândindu-mă la migranţi, la cei care au trebuit să părăsească propria patrie, care sunt primiţi de atâţia oameni buni sau oameni indiferenţi, care sunt pe drumul exilului, departe de propria patrie, care simt nostalgia prietenilor, a familiei, a frumuseţii patriei: lor tuturor le dau binecuvântarea mea în numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh.
(După L'Osservatore Romano, 2 mai 2025)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
