Pelerinaj Macerata-Loreto, episcopul Vecerrica: "Tinerii dezorientaţi, să le dăm răspunsuri"
De Giacomo Galeazzi
"Papa Francisc a promis că ne telefonează la 9 iunie pentru deschiderea celui de-al 40-lea marş Macerata-Loreto şi noi vom primi ceea ce el a numit «provocarea adresată tinerilor» pentru Sinodul dedicat lor". Monseniorul Giancarlo Vecerrica, episcop emerit de Fabriano-Matelica, şi inventatorul pelerinajului nocturn care în fiecare an din 1978, între recitarea misterelor, actul de consacrare către Sfânta Fecioară Maria, binecuvântarea cu apă sfinţită şi reînnoirea promisiunilor baptismale, uneşte în drum în ultima sâmbătă din anul şcolar 80 de mii de-a lungul vechiului drum devoţional lauretan. Chiar astăzi papa Francisc, la sfârşitul audienţei generale în piaţa "Sfântul Petru", a adresat un salut lui şi tuturor tinerilor şi preoţilor care participă la marş.
Cum s-a născut ideea unui pelerinaj marian pentru tineri?
Totul a început de la un ansamblu de idei. Ca educator căutam ceva care să permită studenţilor să trăiască bine încheierea anului şcolar între interogări, examene şi perspectiva vacanţelor pe care sfântul Ioan Bosco le numea "recolta diavolului". Deja experimentasem la şcoală iniţiativa ogorului de lucru cu ţăranii pentru a simţi în ogoare simţul solidarităţii şi al angajării împărtăşite. După aceea aveam experienţa unor tineri de la "Comuniune şi Eliberare" care văzuseră în Polonia realitatea intensă a pelerinajului la Sfânta Fecioară de la Czestochowa şi rămăseseră aşa de marcaţi încât s-au gândit să-l replice la Loreto. Apoi este şi o referinţă personală a mea.
Despre ce este vorba?
În Marche, copil fiind, am văzut mereu un vechi obicei. Atâtea familii, în momente forte şi deosebite ale anului cum ar fi recolta sau din viaţa lor cum ar fi o căsătorie sau un botez, mergeau noaptea pe jos la Sfânta Casă pentru a-i mulţumi Sfintei Fecioare Maria. Un semn care mi-a rămas mereu imprimat în amintire şi în inimă şi după ce am devenit preot. Pentru a intercepta cererea de sens şi de viaţă, trebuie să ne simţim implicaţi. A parcurge cărările credinţei creează sentiment de apartenenţă şi ajută la înfrângerea acelei singurătăţi care contrazice semnificaţia creştinismului, astfel pelerinajele recheamă tot mai mulţi oameni şi în locuri izolate şi necunoscute pentru că reprezintă o experienţă de popor, creează o unitate şi permit fiecăruia să se simtă implicat într-un eveniment, parte dintr-o istorie colectivă.
Ce v-a rămas imprimat din primul pelerinaj nocturn?
Era la jumătatea lui iunie 1978 şi a fost un început falimentar. Am greşit drumul şi am mers sub un potop. Când am ajuns epuizaţi la Loreto pentru Liturghia care încheia marşul, monseniorul Loris Capovilla, arhiepiscop prelat şi delegat pontifical pentru Sanctuarul Lauretan, a rostit o omilie foarte lungă. Eu eram foarte convins că după acel eşec nimeni nu va mai veni la pelerinajul nostru. Şi în schimb după câteva luni a avut loc cotitura. A fost ales papa Karol Wojtyła şi în septembrie 1979 noul pontif a venit în vizită la Loreto. Pentru marşul Macerata-Loreto acea vizită papală a fost decisivă.
De ce?
Pentru a-l primi pe papa am organizat o veghe cu 2 mii de tineri. Am ajuns pe jos noaptea apoi am recitat Rozariul în piaţa bazilicii. După ce a celebrat Liturghia, papa a ieşit după-amiază în piaţă şi ne-a găsit acolo în rugăciune. La un moment dat aud un strigăt: "Vecerrica la papa". Trec peste bariere şi murdar de pământ datorită marşului nocturn mă aflu în faţa lui Ioan Paul al II-lea care mă strânge puternic şi spune: "Cea a tinerilor este realitatea care se află mai mult în inima mea". Apoi mă priveşte drept în ochi şi adaugă: "De acum înainte aceşti tineri trebuie să-i cultivi unul câte unul". După câteva minute m-am aflat în faţa fântânii din piaţă cu prietenii care m-au ajutat să organizez veghea de rugăciune pentru vizita papală şi ne-am spus că trebuia să preluăm mandatul papei şi să respectăm angajamentul luat cu el. După aceea am aflat de la organizatorul Zilelor Mondiale ale Tineretului, Marcello Bededeschi, că atunci când erau gândite ZMT şi se voia să se creeze ceva pentru tineri, Ioan Paul a spus: "Mergeţi un pic să vedeţi cum face acel preot de la pelerinajul Macerata-Loreto". S-a născut ca gest de mulţumire a studenţilor adus Sfintei Fecioare Maria. S-au întâlnit atâţia tineri care nu frecventează nici parohii nici asociaţii sau mişcări catolice.
Aţi avut vreodată răzgândiri sau momente de criză?
Da, de mai multe ori. Mai ales când pentru organizarea pelerinajului dificultăţile şi obstacolele birocratice se măreau din an în an, dar după aceea de fiecare dată când apărea dorinţa de a înceta cu marşul oamenii ne spuneau că tot vor continua să vină pentru că ştafeta creşte din ediţie în ediţie şi cel care participă convinge după aceea alte persoane să pornească la drum data următoare. Este un mecanism extraordinar, o credinţa care creşte pe ea însăşi. Un fluviu neîntrerupt de persoane merge toată noaptea, străbătând localităţi unde familiile de acolo lasă casele lor deschise şi cu lumina aprinsă pentru a permite să se folosească baia sau pentru a găsi un pic de răcorire.
Participă şi cei care nu cred?
Se întâmplă foarte des. În timpul drumului nocturn se alternează diferitele mărturii. În 1994 a participat la drum şi o campioană de volei rusă şi a povestit: "Sunt atee dar am venit aici pentru a-l vedea pe Dumnezeu pe faţa celui care crede". Iau parte la marş şi credincioşi de alte religii. La 9 iunie vor veni câţiva musulmani de la Milano care au spus că vor să trăiască această experienţă cu noi. Un paroh din Fermo mi-a povestit că la pelerinajul nostru participă şi tineri rătăciţi pe care-i vedea mereu aşezaţi într-un bar răufamat şi care nu puseseră niciodată piciorul în biserică. L-am sfătuit să meargă în acel bar şi să întrebe despre motiv. Răspunsul a fost: "Mergem acolo pentru că ne simţim implicaţi". Cuvântul implicare pentru noi este cheia la toate. Pentru aceasta în fiecare an aprindem făclia cu zeci de mii de tineri. Este ceea ce papa Francisc vrea să facă cu Sinodul tinerilor.
Ce v-a spus papa Francisc la audienţa CEI din mai?
Mi-a spus că ne va telefona şi ni i-a recomandat pe tineri. Tinerii nu sunt ostili. Pot să fie distanţi şi rătăciţi. Adesea ei sunt noii săraci. Francisc a conceput Sinodul pentru tineri ca o provocare pentru a găsi împreună răspunsuri adecvate la dificultăţile lor. Noi suntem aici şi sensul marşului este acelaşi al Sinodului: implicarea tinerilor.
(După Vatican Insider, 6 iunie 2018)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
