În ziua de 7 septembrie 2008, a avut loc pelerinajul anual al comunităţilor etnice din Londra, de fapt ediţia a doua, la sanctuarul marian de la Walsingham, pelerinaj organizat de Dieceza romano-catolică de Westminster. Pentru englezi, sanctuarul marian de la Walsingham, aflat în estul Angliei, reprezintă ceea ce pentru noi, românii reprezintă sanctuarul marian de la Cacica. Un punct de reper spiritual şi un loc de devoţiune mariană, drag sufletelor credincioşilor.
Sanctuarul Marian de la Walsingham a fost construit de către Richeldis de Faverches, la 1061, inspirată de sfânta Fecioară, ca o replică la scară mai mică a casei din Nazaret. Scopul a fost acela de a se constitui într-o amintire perpetuă a Bunei-vestiri, un loc de devoţiune şi alinare sufletească. Sanctuarul a trecut prin momente cumplite în timpul Reformei 1538, când a fost dărâmat din temelii iar obiectele de cult duse la Londra pentru a fi arse. Până în anul 1829, sanctuarul a fost vizitat în secret de către credincioşi, apoi a fost din nou permisă catolicilor exprimarea publică a credinţei lor.
În anul 1897, cu aprobarea şi binecuvântarea papei Leon al XIII-lea, sanctuarul a fost reconstruit în apropierea fostului loc la aproximativ 2 km.
Sanctuarul marian de la Walsingham astăzi este vizitat de peste 100.000 de credincioşi catolici anual.
Printre aceştia, anul acesta pentru a doua oară, s-a aflat şi un grup de pelerini români din cadrul comunităţii româneşti din Anglia.
În jur de 53 de credincioşi împreună cu pr. Robert Măţău, capelanul român din Londra, au participat la pelerinajul anual al comunităţilor etnice din Londra la Walsingham. După un drum de aproape 200 km pe o ploaie torenţială am ajuns. Problema se punea în felul următor: se aşteptau între 42-47 autocare. Aproape 2.000 de credincioşi. Deoarece bazilica este destul de redusă ca dimensiuni, celebrarea în astfel de ocazii se desfăşoară unind, prin deschiderea uşilor culisante, bazilica şi curtea interioară unde încap destul de mulţi credincioşi. Dar în curtea interioară totul este sub cerul liber, iar dacă plouă torenţial, e greu pentru credincioşi.
Singurul lucru pe care îl puteam face era să ne rugăm prin mijlocirea sfintei Fecioare Maria, pentru vreme bună, deşi prognoza meteo era descurajatoare. Şi, totuşi, cu un sfert de ora înainte de începutul celebrărilor, ploaia s-a oprit în zonă, a dat soarele şi pentru câteva ore a fost cald şi frumos cum nu prea a fost în toată luna august sau începutul lui septembrie. Iar după ce s-au terminat celebrările şi am pornit spre casă, ploaia a reînceput în forţă. Ce am gândit şi spus cu toţii e lesne de înţeles.
Celebrările au început cu prezentarea grupurilor de pelerini, a steagului ţării pe care o reprezentau, şi a rostirii rugăciunii Tatăl Nostru în limba maternă. Anul acesta noi românii am prezentat noul steag icoană al comunităţii noastre de aici din Londra şi am venit îmbrăcaţi în noile tricouri inscripţionate cu emblemele de pe steagul nostru şi cu numele comunităţii noastre de aici, tricouri sosite cu o zi mai devreme. Am produs o impresie deosebită şi toţi doreau să se fotografieze cu noi, ştiau acum de unde şi cine suntem.
A urmat celebrarea sfintei Liturghii, la care a participat un mare număr de credincioşi din toate colţurile lumii, ceea ce a fost un prilej de reamintire şi reiterare a catolicităţii Bisericii noastre. La sfânta Liturghie, evanghelia s-a citit în trei limbi, una dintre ele fiind limba română ceea ce s-a constituit într-un nou motiv de bucurie şi mândrie pentru noi, prezente fiind peste 35 de naţionalităţi. În prezenţa PS Michael Evans, episcopul Diecezei de East Anglia (unde se află sanctuarul), precum şi a doi episcopi auxiliari de Westminster (dieceza unde activăm noi), PS Bernard Longley şi cel care a predicat, PS Patrick Lynch, episcopul auxiliar al Arhidiecezei de Southwark, aflată în partea de sud a Londrei, precum şi a numeroşi preoţi capelani din toate colţurile lumii, ne-am rugat, am adus laudă lui Dumnezeu şi mulţumiri Fecioarei Maria, în cântecele şi rugăciunile noastre, hrănindu-ne sufleteşte cu pâinea cerească, sfânta Euharistie.
După ce s-au încheiat celebrările liturgice şi după ce ne-am rugat pentru cei de aici şi de acasă din ţară, am plecat către Londra întăriţi sufleteşte, cu imaginea Mariei în inimi şi cu speranţa de mai bine, cântând imnuri în cinstea sfintei Fecioare, Mama şi Ocrotitoarea noastră.
"Sfântă Marie, Maica lui Dumnezeu, roagă-te pentru noi!"
Pr. Robert Măţău
