Chiar daca e iarnă tomnatică, în sufletele creştinilor romano-catolici din Londra a sosit primăvara, iar vestitorul este părintele Robert Măţău. O dată cu venirea Sfinţiei sale, au răsărit şi ghiocei, la început timizi, dar, după câteva săptămâni, putem spune că s-au format numeroase buchetele.
Pluteşte o atmosferă de vis; când am intrat în biserică, la auzul cuvântului Domnului în româneşte, am simţit o emoţie puternică, parcă renăscusem. Eram nerăbdătoare să ascult şi aici acele cuvinte pline de mister care acasă ne încălzeau sufletul, ne readuceau zâmbetul pe buze, încredere, ne încurajau, ne înălţau spre cer, mai aproape de Isus şi de Maria.
După o săptămână plină de stres şi muncă asiduă, duminica este o adevărată sărbătoare când ne unim sufletele cântând şi rugându-ne româneşte, mulţumind lui Dumnezeu că totuşi nu lasă nici o turmă fără păstor.
Suntem la început de drum, plini de elan şi speranţă; dorim să realizăm cât mai multe proiecte, să ne facem simţită prezenţa aici şi ca mesageri ai credinţei, chiar dacă unii dintre noi au şifonat imaginea ţării noastre, noi sperăm să convingem că suntem toţi egali în faţa lui Dumnezeu, indiferent de ţara de origine, situaţia materială şi alte criterii.
Duminică, 5 noiembrie 2006, un grup de credincioşi împreună cu părintele Robert, ne-am deplasat la cimitirul din Hendon, în nord-vestul Londrei, pentru a ne ruga pentru răposaţii familiei, binefăcători, sufletele uitate din purgatoriu şi pentru eroii patriei. O rugăciune specială s-a ridicat la cer şi pentru Mihaela Rădulescu Otto, românca decedată în atentatele teroriste din 7 iulie 2005 din Londra.
Aşteptăm cu emoţie ziua de 12 noiembrie, când Biserica Romano-Catolică din Marea Britanie ne va primi cu braţele deschise printre comunităţile etnice din Dieceza de Westminster. Va fi o ocazie specială pentru noi să reprezentăm România.
Cristina G.
